Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.42/A
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul -, domiciliat în B- - 103 Bloc 8 scara C etaj 1.114 sector 1, și pârâții Primăria comunei jud. V, domiciliat în F-.1 jud. V, și, domiciliată în F-.8 jud. V, împotriva sentinței civile nr.333 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2010 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 9 februarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria jud. V, și, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților, ca în temeiul Legii nr.10/2001, să-i restituie suprafața de 8500. teren curți construcții, situată în comuna sat. jud.V, pe teritoriul fostei ferme.
În motivare a arătat că este unicul moștenitor, în calitate de fiu, al defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.444/19.04.1966.
Autorul său a avut în proprietate suprafața de teren de mai sus, pe care se află o cramă, construită din chirpici și acoperită cu tablă zincată, în suprafață de aproximativ 250.
Dreptul de proprietate asupra acestui imobil rezultă din actul autentic nr.2922/07.06.1934.
Terenul și construcția au fost preluate abuziv de către IAS, iar ulterior de CAP, crama fiind demolată și în locul ei s-a construit un grajd, iar în curtea fostei crame s-a construit un grajd, o și o fierărie.
În anul 1991 construcțiile au fost înstrăinate cu rea credință de către fostul CAP, către pârâții persoane fizice.
Prin notificarea nr.1939/06.08.2001 a arătat că a solicitat Primăriei jud. V, restituirea imobilului, însă aceasta din urmă nu a răspuns în nici un mod.
Prin întâmpinarea din data de 23.05.2007, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât potrivit art.8 din Legea nr.10/2001 imobilul care a făcut obiectul Legii nr.18/1991 nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
În motivare a arătat că prin titlul de proprietate nr.-/2003, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,88 ha teren în baza actului de proprietate nr.2922/06.07.1934.
Crama arătată în acțiune a fost revendicată într-o acțiune în revendicare și i-a fost restituită în baza sentinței civile nr.3984 a Judecătoriei Focșani.
Înstrăinarea prin licitație a imobilelor construcții de către fostul CAP în anul 1991 s-a făcut în mod legal, iar din procesul verbal din data de 11.03.2002 rezultă că terenul în suprafață de 1995. și casa de locuit au fost predate de fostul CAP către Primăria jud. V, și au fost restituite reclamantului prin sentința civilă nr.3984 din 1 iulie 1994 Judecătoriei Focșani jud.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.333 din 24 aprilie 2008, admis în parte acțiunea și în baza art.26 alin.2 din Legea nr.10/2001, a stabilit că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 7830. curți - clădiri și arabil, situat în intravilanul comunei jud. V, T 58 P 1579, și o cramă în suprafață de 250. construită din chirpici și acoperită cu tablă zincată, aflată pe acest teren.
A obligat pârâții Primăria comunei jud. V, și, să plătească reclamantului suma de 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Din certificatul de moștenitor, aflat în copie la fila 125 din dosar, rezultă că reclamantul -, este fiul defunctului, iar din certificatul de moștenitor nr.444/19.04.1966, emis de notariatul de Stat Regional P (fila 128) rezultă că reclamantul este unicul moștenitor al tatălui său (decedat la data de 03.10.1965).
Din actul de vânzare autentificat sub nr.2922/27.06.1934 rezultă că autorul reclamantului a avut în proprietate mai multe suprafețe de teren, cumpărate de la numitul -. ( 5 ha pomi fructiferi, 1 ha și 100. vie și 0,5 ha arabil și pietriș).
Pentru o parte dintre aceste suprafețe de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorului defunctului, prin titlul de proprietate nr.-/septembrie 2003 (fila 46), suprafața reconstituită fiind de 3,96 ha.
Prin notificarea nr.1939/06.04.2001, reclamantul a solicitat retrocedarea suprafeței de aproximativ 8500. teren și a unei crame în suprafață de aproximativ 250. construită din chirpici și acoperită cu tablă, construcție amplasată pe terenul de mai sus, notificarea neprimind nici un răspuns din partea pârâtei Primăriei jud.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară - inginer - rezultă că terenul revendicat de reclamant, în suprafață reală de 7830. nu se suprapune cu terenurile cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.-/2003 și că această suprafață de 7830. fusese vândută pârâților și, conform facturii nr.37/12.12.1991.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța constată că nu se susține apărarea pârâtului, în sensul că terenul în litigiu a fost predat prin procesul verbal din data de 11.03.1992 către Primăria comunei jud. V și restituit reclamantului prin sentința civilă nr.3984/1 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Focșani jud.
De altfel, din aceeași sentință (filele 63,64) rezultă că s-a dispus obligarea Consiliului Local jud. V, să delase în deplină proprietate și pașnică folosință o casă de locuit și suprafața de 2.000. teren din jurul casei, aspect față de care se deduce cu claritate că este vorba de o suprafață de teren, aflată în continuarea suprafeței de teren pe care se afla casa de locuit.
Nu reține nici apărarea pârâților în sensul că acțiunea este inadmisibilă, întrucât imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001, cât timp ceea ce se solicită a fi restituit este un imobil teren și construcție edificată pe acest teren ulterior preluării, astfel încât instanța constată că imobilul se încadrează în categoria celor preluate abuziv conform disp.art.2 al.1 lit.e din Legea nr.10/2001 (pârâții susținând - susținere care nu a fost contestată de reclamant - că imobilul a fost abandonat și preluat de stat ca urmare a constatării situației acestuia de bun abandonat), făcând obiectul Legii nr.10/2001.
Față de această situație, instanța reține că reclamantul a făcut dovada dreptului său la restituire, imobilul făcând obiectul Legii nr.10/2001 și fiind preluat abuziv de către stat.
Referitor la solicitarea reclamantului de a-i fi restituit imobilul în natură, instanța reține că legalitatea actului de înstrăinare a imobilelor prin factura nr.37/12.12.1991 a fost analizată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.1165/11.02.1994 a Judecătoriei Focșani jud. V, irevocabilă prin decizia civilă nr.1168/R/24.10.1995 a Curții de Apel Galați, așa încât, fiind vorba de a vânzare legală, se constată că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru imobilul solicitat, conform disp.art.26 al.1 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește restituirea și a unei case de locuit se constată că din notificare rezultă că s-a solicitat doar crama în suprafață de cca. 250. iar din sentința civilă nr.3984/1994 a Judecătoriei Focșani jud. V, rezultă că i-a fost restituită deja reclamantului casa de locuit și terenul în suprafață de 2000. din jurul acesteia.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamantul - și pârâții Primăria comunei jud. V, și.
Reclamantul -, consideră hotărârea netemeinică și nelegală pentru următoarele motive;
- In mod greșit instanța de fond nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de 7830., curți, clădiri și arabil, situat în intravilanul comunei jud. V, T 58 P 1579.
Pârâții au dobândit imobilul de la un neproprietar și este absurd să se ocrotească drepturile unor persoane de rea credință, în dauna adevăratului proprietar a cărui calitate se consideră că nu a încetat niciodată.
In drept, a invocat dispozițiile art.2 alin.1 lit. b, art.9 alin.1, art.47 din Legea nr.10/2001 și art.1 din Primul Protocol adițional al CEDO.
Primăria comunei jud. V, consideră hotărârea netemeinică și nelegală pentru următoarele motive;
- In mod greșit, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate fiind încălcate prevederile dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001.
Din analiza titlului de proprietate emis reclamantului, i-a fost reconstituit întregul drept de proprietate asupra terenurilor solicitate.
In mod incorect i-a fost stabilită reclamantului, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru o cramă, în condițiile în care acest imobil nu apare evidențiat în actul de proprietate pe care-și susține acțiunea.
S-a ignorat de către instanță lipsa dovezii preluării abuzive a imobilelor de către stat, cerința imperativă prevăzută de art.1 din Legea nr.10/2001.
Terenul a fost abandonat de proprietar în anul 1960, ulterior fiind preluat de și apoi de jud.
Terenul se află în patrimoniul CAP și prin lichidarea acestuia, Comisia de lichidare a putut în mod legal să-l înstrăineze prin licitație publică, licitație ce a fost cenzurată și prin sentința civilă nr.1165/1992 a Judecătoriei Focșani jud. V, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1168/1995 pronunțată de Curtea de Apel Galați.
- Consideră că reclamantul nu a dovedit că terenul în litigiu constituie vechiul său amplasament pentru ca să fie îndreptățit la despăgubiri pentru acesta.
- Apreciază că în mod incorect au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte și prin prisma motivelor de apel invocate se impune a fi respinsă în totalitate.
Pârâții și, consideră sentința nelegală, în ceea ce privește obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri a reclamantului și nu s-a dispus obligarea la restituirea în natură a imobilelor.
De asemenea, pârâții - apelanți, susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică și pentru motivele invocate de Primăria comunei jud.
Verificând legalitatea și temeinicia apelurilor prin prisma motivelor de apel, constată următoarele;
Apelul reclamantului, este nefondat, pentru următoarele considerente;
Este adevărat că dispozițiile Legii nr.10/2001, prevăd ca regulă, restituirea în natură a imobilelor preluate de stat, însă se reglementează și situații în care restituirea în natură nu este posibilă, prin acordarea de despăgubiri.
In speța de față, pârâții și, au devenit proprietarii imobilului în litigiu prin cumpărare ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr.18/1991, lege ce și-a produs efectele anterior apariției Legii nr.10/2001.
Prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile s-a respins cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a licitației organizate la 12 decembrie 1991.
Aplicând art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.
Pârâții dețin un bun în sensul Convenției pe care în ipoteza restituirii în natură ar urma să-l piardă fără vreo despăgubire.
In cauza, Raicu contra României, Curtea, a subliniat și că atenuarea vechilor neajunsuri aduse, nu trebuie să creeze noi pagube disproporționale. Curtea consideră că nu trebuie ca o persoană care a beneficiat de o judecată definitivă și irevocabilă să suporte consecințele faptului că sistemul legislativ și judiciar intern poate a condus la coexistența a două judecăți definitive care să confirme dreptul de proprietate al unor persoane diferite asupra aceluiași bun.
Astfel, reține că stabilirea obligației de a fi despăgubit asigură reclamantului o recunoaștere a dreptului de proprietate respectându-se dreptul acestuia la repararea prejudiciului conform art.480 cod civil și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la convenție.
Apelul pârâtei Primăria comunei jud. V, este nefondat pentru următoarele considerente;
- Instanța de fond a soluționat corect cauza pe fond, fiind vorba de o procedură pornită în temeiul Legii nr.10/2001, este dreptul reclamantului de a avea acces la justiție și de a-i fi analizat dreptul la măsuri reparatorii.
- Cu privire la existența unei clădiri cu destinația cramă, reține că aceasta rezultă din actul de vânzare încheiat în 27 iunie 1934, clădire ce a fost preluată de și demolată în anul 1965 (raport de expertiză - fila 68 dosar fond).
- Reclamantul a făcut dovada că autorul său a avut în proprietate suprafața de 7830. teren cu vecinătățile evidențiate în actul de vânzare și apelanta nu a făcut dovadă că pentru acest teren s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
- Cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, reține că în mod corect, instanța de fond a făcut aplicațiunea art.274 cod pr. civilă, fiind parte căzută în pretenții.
Apelul pârâților și, este întemeiat, cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că nu s-a dispus obligarea lor la restituirea imobilului, nu s-a făcut dovada culpei procesuale care constituie fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, avansate către partea care a câștigat procesul.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.296 cod pr. civilă va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul - și pârâta Primăria comunei jud. V - comisia locală de aplicare a Legii nr.10/2001, va admite apelurile declarate de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.333 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Vrancea, pe care o va schimba în parte în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul -, domiciliat în B- - 103, Bloc 8 scara C etaj 1.114 sector 1 și pârâta Primăria comunei jud. V - Comisia locală de aplicare a Legii nr.10/2001.
Admite apelurile declarate de pârâții, domiciliat în F-.1 jud. și, domiciliată în F-.8 jud. V, împotriva sentinței civile
nr.333 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților și, la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /9.02.2010
Tehn.
6 ex./24.02.2010
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu
