Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/A/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanta, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI D și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H-D, împotriva sentinței civile nr. 340 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr. unic - având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta apelantă H și avocat pentru reclamanta apelantă, lipsind aceasta și apelantul Primarul municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt motivate, scutite de taxă, iar la dosar s-au depus prin registratură: întâmpinarea H trimisă la termenul anterior prin fax- venită acum și prin plic poștal, concluzii scrise din partea apelantului Primarul municipiului H -în care se solicită și judecarea cauzei în lipsă- având atașată notă de cheltuieli.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită respingerea apelurilor declarate de Primarul mun. D și ca neîntemeiate.
În continuare susține motivele de respingere invocate în scris în întâmpinare, arătând, în esență, că susținerile apelantelor cu privire la nepronunțarea asupra excepției de nelegalitate a certificatului de urbanism nu sunt adevărate întrucât reclamanta a renunțat la invocarea excepției. Mai arată că apelantele susțin în mod greșit că tribunalul a soluționat cauza în conformitate cu practica Curții Europene întrucât aceasta s-a soluționat în temeiul Legii 10/2001.
Față de apelul promovat de reclamantă, solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Hunedoara în sensul obligării intimatului Primarul mun.D la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a întregii suprafețe de teren liberă - care este de 562 mp și nu 193 mp cum greșit s-a reținut, precum și acordarea de măsuri reparatorii pentru restul de suprafață ce nu poate fi restituită. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H solicită admiterea apelului declarat de aceasta și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantă împotriva Statului Român prin În continuare susține motivele de apel invocate în scris arătând, în esență, că în mod greșit a fost obligat Ministerul Finanțelor la acordarea de despăgubiri fără a se preciza natura și cuantumul acestora, fără a se arăta temeiul de drept și fără a se ține seama că deținătorul este identificat.
Față de apelurile declarate de reclamanta și pârâtul Primarul municipiului D, solicită respingerea acestora, pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara contestatoarea a solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului D să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului teren situat în D str. - - înscris în CF 257 D top740-742/1,sub, în suprafață de 1271 mp și reală
2
de 1280 mp, liber de construcții, iar pentru construcția expropriată și demolată, precum și pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, să fie acordate despăgubiri în echivalent bănesc, iar intimatul Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligat la plata despăgubirilor astfel stabilite. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin executorul Judecătoresc, solicitând restituirea imobilului teren expropriat prin Decretul nr. 231/1982, din proprietatea tatălui său -, precum și despăgubiri în echivalent, pentru construcțiile demolate, anexând acte justificative. Pârâtul Primarul Municipiului Dat ergiversat soluționarea cererii, în mod nejustificat.
La un termen ulterior, reclamanta a invocat excepția Hotărârii nr. 37/2001, emisă de Consiliul Local al Municipiului D - de aprobare a planului urbanistic de detaliu și a certificatului de urbanism nr. 879/17.096/2000, s-au modificarea acestuia privind suprafețele înscrise sub nr. top. 802/x din CF 1098 D, arătând că a formulat nenumărate cereri către Consiliul Local D, pentru recuperarea terenului astfel că nu se justifică includerea ei în zona sistematizată a municipiului, destinată "locuințelor preuzinate - model pilot".
Prin sentința civilă nr. 340/6 iulie 2007, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, a admis acțiunea, și în consecință a obligat pârâtul Primarul Municipiului D să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 193,26 mp, teren intravilan situat în D, str. - -, înscris în CF 1098/v poziția, nr. top. 802/x/v, identificat în raportul de expertiză topografică executat de expert judiciar, și reprezentat grafic în planul de situație anexă - parte integrantă din sentință, și apoi să transmită întreg dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru porțiunea din imobilul notificat ce nu poate fi restituit în natură. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să acorde reclamantei despăgubirile cuvenite. A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului D, la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat prin notificarea transmisă cu nr. 92/2001 prin executor judecătoresc din D, restituirea în natură a suprafeței de 2067 mp - teren, situat în D,-, înscris în CF 257 D, sub B 17, și despăgubiri în sumă de 2 miliarde lei, s-au echivalentul a 67.800 USD pentru construcții și anexe gospodărești demolate. Instanța a apreciat că este culpa exclusivă a pârâtului Primarul Municipiului D, pentru nesoluționarea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, și a reținut că prin decizia nr. XX/2007 - Secțiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție, interpretând legea, au stabilit că instanța de judecată este abilitată să soluționeze pe fond și cererile de restituire a imobilelor formulate în baza acestei legi.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor legal a fostului proprietar tabular al imobilului expropriat, -, conform certificatului de moștenitor și a actelor de stare civilă, și de asemenea, a faptului că imobilul se încadrează în categoria celor preluate abuziv de stat, respectiv prin expropriere, conform Decretului nr. 231/1982.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice în cauză, care a concluzionat că imobilul înscris în CF 257 D, poziția 40, top.740 - 742/1, în
2
suprafață tabulară de 1271 mp, proprietatea lui - la 17, fost expropriat prin decretul nr. 231/1982, și transcris în CF 1098 D, în favoarea Statului Român, sub expresia top. 802/ Din aceasta poate fi restituită în natură suprafața de 193, 26 mp fără a mai necesita parcelare. Din această suprafață, 168 mp urmează să primească nr. top. 802/x/v/1 iar 25 mp top. 802/x/v/2. In consecință, instanța a admis acțiunea în sensul restituirii în natură a suprafeței de 193, 26 mp, urmând ca pentru diferența de teren care nu poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate, reclamanta să beneficieze de măsurile reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată.
Instanța a obligat Ministerul Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, și având în vedere calitatea sa de principal acționar al Fondului "Proprietatea", în lumina celor reținute prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg,(în sensul lipsei de funcționalitate a acestui fond), să acorde reclamantei despăgubirile cuvenite.
In sentință s-a mai reținut că reclamanta nu a mai susținut excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism.
Impotriva acestei sentințe, au declarat apel toate părțile.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii sale, și obligării Primarului Municipiului D, la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a întregii suprafețe de 1271 mp, solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001.
In motivarea apelului, reclamanta susține că după ce a depus notificare pentru acest teren, Primăria Daî nceput edificarea pe teren a unei construcții, și cu toate acestea, cu o motivare ambiguă, instanța de fond i-a restituit doar o suprafață de 193 mp teren. Zona este în centrul orașului D, și s-au construit două blocuri rezidențiale, vândute cu sume variind între 56.000 Euro și 121.000 Euro fiecare, deși încă din 1988, reclamanta a revendicat terenul. Se cer cheltuieli de judecată.
P H pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat, în apel, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și întemeiată pe practica Curții Europene a Drepturilor Omului, deși potrivit sistemului nostru de drept, practica judecătorească nu este și nu poate constitui izvor de drept.
Apelanta arată că prin dispoziții constituționale, Statul Român este obligat să respecte reglementările internaționale, cu condiția ca România să fi aderat la acestea sau să le fi ratificat și numai dacă acestea privesc relații sociale care intră în obiectul de reglementare a dreptului intern. Instanța de fond nu a indicat temeiul de drept internațional în baza căruia a fost obligat Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri bănești către reclamantă.
Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, singura situație în care Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat la despăgubiri, este aceea în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.
Chiar dacă în art. 8 din Legea nr. 247/2005 se arată că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român ca acționar al Fondului "Proprietatea" și exercită toate drepturile care decurg din această calitate, atribuțiile sale sunt doar de administrare a Fondului "Proprietatea" și prin urmare nu poate constitui un temei legal pentru a fi obligat la plata despăgubirilor.
Primarul Municipiului Das olicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății, iar în subsidiar, rejudecând cauza, să fie respinsă contestația formulată. Cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
Apelantul susține că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere care vizează excepția nulității absolute a hotărârii nr. 37/2001 emisă de Consiliul Local al Municipiului D, prin care s-a aprobat și a certificatului de urbanism nr. 879/17.096/2000, limitându-se la a motiva că reclamanta nu a mai susținut această excepție.
In subsidiar, apelantul susține că, deși prin raportul de expertiză s-a concluzionat că din suprafața revendicată de 1271 mp teren este liberă doar o parte de 169 mp, instanța a dispus restituirea unei suprafețe mai mari de 193,26 mp.
Hotărârea instanțe de fond este nelegală și pentru că a invocat ca temei al obligării statului la plata despăgubirilor, jurisprudența Curții de la Strasbourg, deși aceasta nu este izvor de drept. Pe de altă parte, Legea nr. 247/2005, stabilește o procedură obligatorie de urmat pentru a obține despăgubirile de la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind singura autoritate competentă să emită titluri de despăgubiri.
Este criticată și obligarea Primarului Municipiului D la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamantă, pentru că nu s-a aflat în culpă procesuală, pentru tergiversarea soluționării procedurii administrative, iar pe de altă parte, fiind un caz de coparticipare procesuală, plata cheltuielilor de judecată trebuie să se facă egal, proporțional sau solidar, în funcție de poziția fiecărei părți.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare față de apelurile declarate de Ministerul Finanțelor prin P H și Primarul Municipiului D, solicitând respingerea lor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată. Susține că într-adevăr, reclamanta a renunțat a invoca excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism a hotărârii de validare a, astfel că instanța în mod corect nu le-a mai analizat. Pe de altă parte, chiar dacă instanța de fond a făcut unele referiri la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta nu înseamnă că a încălcat Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005. In mod corect a obligat Ministerul Finanțelor să acorde intimatei despăgubiri, conform art. 8 din Legea nr. 247/2005, în calitate de reprezentant al Statului Român și acționar unic al Fondului "Proprietatea". Instanța, a stabilit doar titularul acestei obligații, urmând a fi pusă în executare după ce Comisia Centrală va stabili valoarea despăgubirilor. Cu privire la suprafața restituibilă în natură, Tribunalul a reținut corect, potrivit raportului de expertiză tehnică, iar cheltuielile de judecată în mod legal au fost puse în sarcina Primarului mun. D, care a tergiversat soluționarea notificării.
Has olicitat respingerea apelului formulat de Primarul Municipiului D ca nefondat, susținând că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a certificatului de urbanism a hotărârii de validare a, iar suprafața care poate fi restituită a fost reținută potrivit expertizei efectuată în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
In ceea ce privește apelul reclamantei, Curtea reține că, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză, este liberă doar suprafața de 193,26 mp, care poate fi restituită în natură. Chiar dacă edificarea pe teren a unei construcții a început în anul 2002, această împrejurare nu este de natură să conducă la restituirea terenului cu construcțiile edificate în favoarea reclamantei, cu atât mai mult cu cât Hotărârea nr. 37/2001 a Consiliului local al Municipiului D de aprobare a pentru "construcții preuzinate-module pilot" datează din 26.01.2001, când nu apăruse Legea 10/2001.Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, și urmează a fi menținută.
Apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului D, va fi de asemenea respins ca nefondat, din următoarele considerente:
In privința solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, se constată că instanța de fond în mod corect a luat act de lipsa de susținere a acestui capăt de cerere referitor la excepția nulității absolute a Hotărârii nr. 37/2001 emisă de Consiliul Local al Municipiului D, aspect reiterat și în apel. Pe de altă parte, acest apelant nu are interes în a invoca nesoluționarea acestei excepții.
Suprafața care s-a dispus a fi restituită în natură de către instanță este de 193,26 mp, așa cum s-a evidențiat de către expertul tehnic în lucrarea efectuată și este compusă din suprafața de 168 mp, nr. top. nou 802/x/v/1 și suprafața de 25 mp, cu nr. top. nou 802/x/v/2. Intrucât acest teren este liber de construcții, în mod legal și potrivit prevederilor Legii 10/2001, s-a dispus restituirea sa în natură.
Apelantul Primarul Municipiului D nu are interes să invoce nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește obligarea Ministerului Finanțelor Publice la despăgubiri și acest motiv va fi respins.
In ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că instanța de fond în mod legal a aplicat dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a acestuia, în condițiile în care notificarea a fost formulată din 2001, și nu s-a invocat nici un motiv plauzibil pentru care nu a fost soluționată nici până la data formulării acțiunii.
Art. 1 din Protocolul Adițional la convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptat la în 20.03.1952, intrat în vigoare la 18.05.1954, ratificat de România prin Legea 30/1994 amendat prin Protocolul nr. 11 intrat în vigoare la 1.11.1998, ratificat de România prin Legea 79/6.07.1995, obligă guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor și libertăților, inclusiv asupra celor ce fac obiectul prezentului protocol. Astfel, în art.1 se consfințește dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la proprietate, stipulând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, și în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, Statul Român în calitate de parte semnatară a protocolului adițional la Convenție este obligat să respecte drepturile fundamentale ale omului stabilite prin aceste tratate. Practica Curții Europene a Drepturilor Omului face doar aplicarea drepturilor omului, iar referirea la hotărârile acestei instanțe sunt o materializare a respectării acestora, în condițiile în care Statul Român a fost obligat în repetate rânduri la despăgubiri față de persoane fizice cărora nu le-a respectat dreptul de proprietate. În același context trebuie menționat că executarea hotărârilor Curții Europene este atent monitorizată de Comitetul al Consiliului Europei.
Instanța a dispus restituirea în natură a unei porțiuni libere din teren, iar stabilirea cuantumului despăgubirilor le-a lăsat în sarcina Comisiei Centrale abilitată în acest sens.
În ce privește obligarea Ministerului Finanțelor la plata acestor despăgubiri, din întreaga economie a Legii 10/2001 reiese că aceasta este instituția responsabilă cu acordarea despăgubirilor, chiar dacă are doar calitatea de administrator al Fondului Proprietatea. În acest sens, de responsabilitate a acordării acestor despăgubiri s-a pronunțat și tribunalul, întrucât nu a obligat ministerul la plata acestora, acesta fiind un aspect care ține de executarea hotărârii.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, Curtea va respinge, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, ca nefondate apelurile declarate de părți, menținând ca temeinică și legală sentința atacată. Fiind respinse toate apelurile nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta, de pârâtul Primarul Municipiului D, de pârâta H împotriva sentinței civile nr.340/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 4ex/11.04.2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
