Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, și, toți domiciliați în municipiul Cîmpulung M,-, județul S, chemata în garanție Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului B, Sector 1,--11, precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta intimată -" CĂLĂTORI" SA Câmpulung M cu sediul în mun. C- M,-, jud. S, împotriva sentinței civile nr. 1502 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - (dosar nr-).
Dezbaterile asupra apelurilor de față au avut loc în ședința publică din 25 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea s-a amânat pentru astăzi când,
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 2 din 21.11.2005 emisă de către Transport Călători A Cîmpulung M, a fost respinsă notificarea formulată de către pentru restituirea suprafeței de 1.109 mp teren, situată în Cîmpulung M, str. - -, cu motivarea că terenul face parte din patrimoniul Transport Călători A, fiind inclus în suprafața de 4.421 mp teren menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de către Ministerul Transporturilor la 12.01.1994, astfel că solicitantul este îndreptățit doar la despăgubiri.
Această decizie a fost contestată de către reclamantul la Tribunalul Suceava, în motivarea acțiunii formulate reclamantul reiterând motivele invocate în notificare, susținând că terenul în litigiu a fost expropriat prin decizia nr. 20 din 1976 fostului Consiliu Popular Județean S, fără titlu, iar în prezent este deținut de Transport Călători A Cîmpulung
Prin sentința civilă nr. 309 din 23.02.2006, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului, judecată în contradictoriu cu Municipiul Cîmpulung
Prin decizia civilă nr. 236 din 17.10.2006, Curtea de APEL SUCEAVAa admis apelul declarat de reclamant, continuat de moștenitorii acestuia, a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru introducerea în cauză și citarea Transport Călători A Cîmpulung
În rejudecare, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Transport Călători A Cîmpulung M, care, prezentă în instanță, precizând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 al. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, modificată, iar măsurile reparatorii în echivalent putând fi propuse de instituția care a efectuat privatizarea, în raport de art. 60 Cod procedură civilă a formulat cerere de chemare în garanție a, solicitând ca, în măsura în care se va constata că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatori prin echivalent, să fie obligată chemata în garanție să emită o ofertă de restituire prin echivalent.
Chemata în garanție, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu a fost notificată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, întrucât pretențiile reclamanților vizează restituirea în natură a terenului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1502 din 11.12.2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea, a desființat dispoziția nr. 2 din 21.11.2005 emisă de către Transport Călători A Cîmpulung M, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat B să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent în limita valorii de circulație a ternului în suprafață de 1.109 mp ( de 204 lei/mp ).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deoarece și figurau cu debite la bugetul statului, în sumă de 6.215,90 lei, impozite și taxe, în foia de sarcini a CF nr. 480 s-a intabulat inscripția ipotecară pentru recuperarea acestei sume. Prin decizia nr. 20 din 30.01.1976 s-a dispus transmiterea din administrarea Consiliului Popular Cîmpulung M în administrarea S, a suprafeței de 3.730 mp teren, în vederea construirii unei autogări.
S-a reținut, din probatoriul administrat în cauză, că din nr. 1901/3 din Cf 400 comunei cadastrale Cîmpulung M, în suprafață de 1.368 mp teren, ce a aparținut autorilor reclamanților s-a desprins 1901/12, în suprafață de 1.109 mp teren, evidențiată în patrimoniul pârâtei, parte din suprafața totală înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria - 9 nr. 0240 din 12.01.1994.
Reținând că potrivit certificatului constatator nr. 15359/2007 emis de Oficiul Registrului Comerțului și a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. SV 31 din 5.04.1999, intimata a fost privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Cîmpulung M s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra 1901/12 în favoarea Transport Călători A Cîmpulung M, prima instanță a conchis că, imobilul în litigiu fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate, devin aplicabile dispozițiile art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri.
Deci pretențiile reclamanților de restituire în natură a imobilului au fost înlăturate în considerarea dispozițiilor legale menționate, precum și a aspectului că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat într-o acțiune în revendicare opozabilă părților că preluarea terenului în litigiu s-a făcut cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d din Decretul nr. 221/1960.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și, precum și chemata în garanție S
Reclamanții, în dezvoltarea motivelor de apel au arătat următoarele:
- Greșit a fost respinsă pretenția lor vizând restituirea în natură a terenului în litigiu, în condițiile în care au invocat incidența dispozițiilor art. 2 al. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, pretinzând că terenul a trecut în proprietatea statului fără titlu. Precizează cu privire la această critică că hotărârea în revendicare formulată pe calea dreptului comun nu are autoritate de lucru judecat în cauza de față, având în vedere dispozițiile art. 47 și 52 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care persoanele îndreptățite pot cere restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la imobilele preluate în mod abuziv de stat, în condițiile Legii nr. 10/2001, indiferent de natura soluțiilor pronunțate în dosarele de revendicare inițiate anterior intrării în vigoare a legii menționate. Arată, de asemenea, că terenul a fost preluat fără titlu, aspect dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, care relevă faptul, pe de o parte, că debitele la bugetul statului cu care figurau și s-au stins, parte prin plată și parte prin anularea obligației de plată, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului, iar pe de altă parte că nu există o hotărâre, un proces verbal sau un alt document având aceeași valoare probatorie de predare fără plată către comitetul executiv al sfatului popular local, în contul pretinsei creanțe a statului a imobilului.
- Oad oua critică vizează incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, respectiv a art. 27 din același act normativ și, deci, efectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat Transport Călători A Cîmpulung M, asupra pretenției lor de restituire în natură a terenului. Precizează că deși terenul în litigiu formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate menționat, nu sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul a fost preluat de Statul Român fără titlu și pentru că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis nelegal, aspect invocat pe cale de excepție.
În motivarea apelului, chemata în garanție Baa rătat următoarele:
- Cererea de chemare în garanție, față de dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă, este inadmisibilă, deoarece Transport Călători A Cîmpulung M nu a căzut în pretenții față de reclamanți, iar pentru acordarea despăgubirilor în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, este necesară parcurgerea procedurii speciale prevăzute de aceste dispoziții legale, procedură care în speță nu a fost urmată. Precizează că Transport Călători A Cîmpulung M nu a făcut dovada că există vreo obligație de garanție a Bf ață de aceasta.
- Obligarea sa de a face reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent în limita valorii de circulație a terenului în suprafață de 1.109 mp (de 204 lei/mp), este nelegală, deoarece prin precizarea cuantumului măsurilor reparatorii au fost încălcate dispozițiile art. 13 (1) capitolul III din Legea nr. 247/2005.
În cauză a formulat cerere de aderare la apel Transport Călători A Cîmpulung M, solicitând schimbarea parțială a sentinței apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea dispoziției nr. 2 din 21.11.2005 emisă de către ea. În motivarea cererii, s-a arătat că prin dispoziția contestată notificarea reclamanților a fost respinsă cu motivarea că imobilul nu poate fi restituit în natură și că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, motivare confirmată de către prima instanță. Așa fiind, având în vedere și faptul că, față de dispozițiile art. 29 al. 1 și 3 din Legea 10/2001, republicată, obligația de a face oferta de restituire în echivalent nu-i incumbă ei, Transport Călători A Cîmpulung M apreciază că nu sunt date motive de nelegalitate ori netemeinicie a dispoziției nr. 2 din 21.11.2005.
Examinând apelul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile reclamanților vizează respingerea pretenției de restituire în natură a imobilului în litigiu și se întemeiază pe susținerile potrivit cărora imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Prin reglementarea inițială a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 27 din acest act normativ statuau că "pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent -".
și practica judiciară, în aplicarea acestor dispoziții, au statuat că folosirea sintagmei "cu titlu valabil" în cuprinsul art. 27 din reglementarea inițială a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretată în sensul că în ipoteza existenței unui titlu valabil de preluare, persoana îndreptățită putea beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de textul sus menționat, în timp ce în absența unui asemenea titlu, acest text nu era aplicabil, existând posibilitatea restituirii în natură. Prin urmare, în cazul imobilelor evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, posibilitatea restituiri în natură a fost dedusă din limitarea prevăzută în reglementarea inițială a art. 27, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se acordau numai pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil.
Dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 au suferit însă modificări de substanță prin Legea nr. 247/2005 devenind, în urma republicării, art. 29, care stipulează că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 al. 1 și 2 (respectiv regiile autonime, societățile sau companiile naționale, societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice este asociat sau acționar), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri -".
Prin urmare, actuala reglementare nu mai face nici o distincție după cum imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale au fost preluate cu titlu, fără titlu sau fără titlu valabil, în toate cazurile măsurile reparatorii acordându-se numai sub forma despăgubirilor, iar restituirea în natură fiind exclusă.
Această interpretare este confirmată și de practica Curții Constituționale, respectiv de decizia nr. 253/2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată. Această decizie consacră explicit interpretarea art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru toate imobilele evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, peroanele îndreptățite primesc doar despăgubiri, indiferent de modalitatea de preluare a respectivelor imobile.
În consecință, cum imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul Transport Călători A Cîmpulung M conform certificatului de atestare Seria - 9 nr. 0240/1994, iar această societate a fost integral privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform certificatului constatator emis de S, iar Transport Călători A Cîmpulung Maf ost sesizată cu notificarea reclamanților după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, se conchide că reclamanții nu pot beneficia decât de măsurile reparatorii (despăgubiri) prevăzute de art. 29 din actuala reglementare.
Pe de altă parte, pentru a se răspunde criticilor reclamanților expuse în motivele de apel, se reține că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra modalității preluării imobilului în litigiu la stat, respectiv cu titlu valabil, prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Cîmpulung M, irevocabilă prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de APEL SUCEAVA. Astfel, în hotărârea menționată s-a reținut că suprafața de 1.109 mp teren în litigiu a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d din Decretul nr. 221/1960, pentru recuperarea unui debit restant de 6.125,90 lei, provenind din impozite și taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior în cartea funciară o inscripție ipotecară.
Deși reclamanții, invocând dispozițiile art. 47 și 52 din Legea nr. 10/2001, au susținut că aspectele reținute în sentința menționată privind preluarea imobilului cu titlu valabil nu ar avea autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză, criticile lor sunt neîntemeiate deoarece faptul că art. 47 din actul normativ menționat recunoaște persoanelor îndreptățite dreptul de a solicita restituire în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, indiferent de natura soluțiilor pronunțate în dosarele de revendicare, nu echivalează cu înlăturarea tuturor efectelor unor asemenea hotărâri, mai ales în ipoteza în care ele statuează asupra modului de preluare în proprietatea statului a imobilelor revendicate. În acest sens, în juridică s-a subliniat că în cazul acțiuni de drept comun respinsă prin hotărâre irevocabilă, care a avut ca obiect imobile pretins preluate fără titlu valabil, Legea nr. 10/2001 nu poate servi ca temei juridic nou pentru formularea unei noi cereri de restituire în natură a aceluiași imobil, deoarece ar însemna lipsirea celeilalte părți de un drept câștigat în urma unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În consecință, cum în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanții din prezenta cauză și-au întemeiat pretențiile tot pe faptul juridic al pretinsei preluări fără titlu, argumentat pe aceleași considerente ca în prezenta cauză, se conchide că hotărârea judecătorească pronunțată în cauza menționată, prin care au fost examinate pe fond și înlăturate ca neîntemeiate susținerile privind lipsa titlului valabil de preluare, se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în ceea ce privește valabilitatea titlului prin care terenul a fost preluat la stat.
Referitor la apărările reclamanților privind achitarea debitului pentru care s-a înscris ipoteca asupra imobilului în discuție, prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de APEL SUCEAVAs -a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că nu a fost dovedită achitarea acestei sume în condițiile în care antecesorul reclamanților avea și alte debite ce au fost restituite ulterior. De altfel, chiar prin memoriul de apel, reclamanții susțin că s-ar fi restituit doar parte din debitul restant, iar în ceea ce privește diferența aceștia pretind, fără temei, că ea ar fi fost radiată pe considerentul că autorul lor nu mai folosea terenul.
Criticile ce vizează nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea Transport Călători A Cîmpulung M vor fi înlăturate prin prisma faptului că aceste critici pornesc de la premisa eronată a preluări imobilului fără titlu, premisă infirmată de sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Cîmpulung M și decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de APEL SUCEAVA.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de reclamanți ca nefondat.
Analizând cerere de aderare la apel formulată de pârâta Transport Călători A Cîmpulung M se reține că în reglementarea art. 60 și următoarele Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție este acea instituție procesuală care conferă părților posibilitatea de a solicita introducerea în proces a persoanelor care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire, în ipoteza în care ar pierde procesul. Prin urmare, admițând cererea de chemare în garanție, prima instanță a stabilit implicit că Transport Călători A Cîmpulung M datorează obligația de restituire a terenului prin echivalent, dar și că această obligație este garantată de, condiții în care corect a fost anulată dispoziția nr. 2 din 21.11.2005.
Pentru aceste motive, cererea de aderare la apel formulată de pârâta Transport Călători A Cîmpulung M va fi respinsă ca nefondată.
Referitor la apelul declarat de chemata în garanție B se rețin următoarele:
Critica vizând aspectul că nu ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă, cu motivarea că Transport Călători A Cîmpulung M, care a formulat în cauză cererea de chemare în garanție, nu ar fi căzut în pretenții față de reclamanți nu poate fi reținută. Astfel, în condițiile în care instanța de fond a reținut că pentru terenul evidențiat în patrimoniul Transport Călători A Cîmpulung M reclamanții au dreptul la despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 29 al. 3, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, se conchide că în mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție cu consecința stabilirii răspunderii pentru acordarea măsurilor reparatorii în sarcina B, o astfel de soluție fiind, de altfel, consacrată în mod constant în practica judiciară.
Critica privind greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanța de fond este întemeiată întrucât procedura de evaluare a măsurilor reparatorii prin echivalent este cea reglementată de art. 13-14, art. 16 și următoarele din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin decizia nr. 52/007, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând un recurs în interesul legii, a statut că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. a contrario, pentru deciziile sau dispozițiile emise după intrarea în vigoare din Legii nr. 247/2005, cum este și decizia din prezenta cauză emisă de Transport Călători A Cîmpulung M, despăgubirile urmează a fi acordate în condițiile legii speciale, instanța sesizată cu o contestație împotriva unei astfel de decizii sau dispoziții nemaiavând competența de a proceda la cuantificarea despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, sub aspectul sus menționat, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de chemata în garanție B va fi admis și, în consecință, va fi schimbată în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că va fi obligat B să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 1.109 mp.
Pentru aceste motive,
În mumele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții apelanți, și, toți domiciliați în municipiul Cîmpulung M,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1502 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - (dosar nr-).
Respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâta -" CĂLĂTORI" SA Câmpulung M cu sediul în mun. C- M, ca nefondată.
Admite apelul declarat de chemata în garanție-apelantă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului
Schimbă în parte sentința civilă nr.1502 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că obligă B să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 1.109, identic cu 1901/12 din nr.15644 a comunei cadastrale Câmpulung
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Ex.8/24.04.2008
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
