Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/
Ședința publică de la 10 febr. 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de pârâta SC SA cu sediul în F,- împotriva sentinței civile nr.353/18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.01.2010, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.02.2010, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- și reînregistrarea sub nr- în urma admiterii cererii de abținere, reclamanții și, au chemat în judecată civilă pe pârâta F pentru a fi obligată să le restituie suprafața de 239 mp.teren situat în, str.- (fostă str.- -) nr.1.
Au arătat în motivarea cererii că autorul lor a avut în proprietate un teren și o moară, imobil situat în,-.
Prin sentința civilă nr. 3877/1999 reclamanților, în calitate de moștenitori ai def., li s-a restituit suprafața de 836 mp.din teren și 3 corpuri de construcții.
In temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat și diferența de teren de 239 mp.notificarea depusă la Primăria fiind respinsă.
In urma contestației formulată, prin sentința civilă nr. 558/10.10.2007, s-a anulat dispoziția emisă de Primăria a fost obligată pârâta să înainteze notificarea și documentația actualei deținătoare a terenului - F și s-a stabilit că suprafața de 239 mp.face corp comun cu suprafața de 836 mp.deja restituită.
Deși Primăria a înaintat pârâtei notificarea, aceasta refuză să restituie terenul, astfel că reclamanții au solicitat ca pârâta să fie obligată la restituirea terenului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția privind prematuritatea formulării cererii, arătând că încă nu a emis o dispoziție prin care să soluționeze notificarea.
Pe fondul cauzei a arătat că prin notificarea depusă în termen legal la 09.11.2001 reclamanții au solicitat să li se acorde despăgubiri și doar în 2005 au revenit și au solicitat să li se acorde terenul în natură, dar nu mai puteau modifica cererea inițial formulată.
De asemenea, au precizat că a restituit în temeiul Legii nr. 112/1995 terenul și construcțiile, astfel că cererea reclamantului prin care mai solicită suprafața de 239 mp.nu este întemeiată.
La termenul din 19.02.2009 la cererea pârâtei, a fost introdus în cauză Ministerul Dezvoltării Regionale Locuinței, succesor al fostei Agenții Naționale pentru Privatizare și Dezvoltarea Intreprinderilor Mici și Mijlocii care prin întâmpinarea formulată a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive și excepția privind prematuritatea formulării cererii.
A arătat că nu este succesorul fostei Agenții Naționale pentru Privatizare, succesor fiind fostul minister al Intreprinderilor Mici și Mijlocii, căreia i s-a transmis notificarea, și că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
A mai arătat că atâta vreme cât notificarea nu a fost soluționată, cererea formulată de reclamanți este prematur introdusă.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar acte și au solicitat atașarea dosarului nr. 9800/1998 și -.
Prin sentința civilă nr.353/18.2009 a Tribunalului Vranceas -a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată pârâta să restituie reclamanților suprafața de 239 mp. teren situat în-. A fost respinsă ca neîntemeiată excepția de prematuritate a acțiunii și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale a Locuinței.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3877/8.07.1999, definitivă și irevocabilă, pârâta Faf ost obligată să le restituie reclamanților suprafața de 836 mp.teren și trei corpuri de construcții.
S-a respins acțiunea față de F, de la care a dobândit pârâta activele și pasivele prin privatizare, cu motivarea că imobilele au fost preluate de stat abuziv și în aceste condiții și actele subsecvente de transmitere a bunurilor, inclusiv către pârâta, sunt lipsite de efecte juridice, urmând soarta actului principal.
Prin urmare, situația juridică a imobilului, în ceea ce privește modul de deposedare, a fost stabilită cu autorități de lucru judecat.
Tot cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit prin sentința civilă nr. 558/10.10.2007, definitivă și irevocabilă, că suprafața de 239 mp.teren solicitată în prezenta cauză, face parte din terenul aferent morii, astfel că acest teren are aceeași natură juridică și este supus acelorași dispoziții legale ca și terenul în suprafață de 836 mp.deja restituit.
Cum, prin sentința civilă nr. 3877/1999 s-a stabilit că, de la care a dobândit pârâta patrimoniul său nu a avut un titlu valabil, urmează a se reține că are calitate procesuală în cauză și urmează să fie obligată la restituirea diferenței de teren actuala deținătoare -, reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea în natură.
Pentru că introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței s-a făcut la cererea pârâtei care a susținut că reclamanții trebuie să primească despăgubiri de la succesorul fostei Agenții Naționale de Privatizare și cum această apărare nu poate fi primită, urmează a se admite excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul introdus în cauză.
A mai reținut instanța că notificarea i-a fost transmisă pârâtei cu adresa nr.108/08.07.2008, iar acțiunea a fost introdusă la instanță la 17.12.2008, după expirarea termenului de 60 de zile în care unitatea deținătoare era obligată să răspundă, potrivit art.23 din Legea nr.10/2001. Din aceste considerente, a fost respinsă excepția prematurității acțiunii.
Impotriva acestei decizii a declarat apel pârâta SC SA care a criticat decizia în principal sub următoarele aspecte:
1) În mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii deoarece
prin notificarea inițială reclamanții au cerut despăgubiri pentru utilajele morii și etajul demolat, iar cu privire la teren au arătat că nu au nici o protecție deoarece le-a fost restituit anterior. Cum pentru despăgubiri competent să se pronunțe este Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței au înaintat notificarea acestei instituții, astfel încât acțiunea a fost prematur introdusă înainte de a primi răspuns de la această instituție.
2) Mai invocă pârâta tardivitatea notificării cu privire la suprafața de
239 mp, aceasta fiind depusă la data de 30.11.2005.
3) Pe fondul cauzei, pârâta a criticat faptul că pe baza unei expertize dintr-un alt dosar, reclamanților li s-a acordat suprafața de 239 mp. doar pentru că face corp comun cu suprafața restituită, deși nu există acte de proprietate și alte probe care să demonstreze că întinderea dreptului de proprietate al autorului reclamantei este mai mare decât suprafața restituită prin sentința civilă nr.3877/1999 definitivă și irevocabilă.
Pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că succesorul în drepturi al Agenției Naționale pentru Privatizarea și Dezvoltarea Intreprinderilor Mici și Mijlocii este Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
Reclamanții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, susținând în esență următoarele:
1) In mod corect a fost respinsă excepția prematurității acțiunii în condițiile în
care notificarea i-a fost transmisă pârâtei prin adresa 108/08.07.2008, iar acțiunea a fost introdusă la 17.02.2008
2) Pentru terenul-aferent morii în suprafață de 239 mp. există notificarea
401/03.09.2001 adresată Primăriei.
3) Pe fondul cauzei instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică. Apelanta
a avut calitatea de pârâtă și în dosarul - și nimic nu a împiedicat-o pe aceasta să ceară refacerea expertizei și să formuleze obiecțiuni la momentul introducerii în cauză, ceea ce nu a făcut.
Prin sentința civilă nr.558/2007 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că suprafața de 239 mp. face parte integrantă din terenul morii, iar expertiza - instrumentată în cauză a reținut că terenul solicitat excede suprafeței de 836 mp. ce fusese deja restituit. In plus, reprezintă unica cale de acces pentru a permite folosirea de producție de 300 mp.
Analizând decizia prin prisma motivelor de apel, instanța reține că acesta este nefondat, din considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) În mod corect, instanța a respins excepția prematurității acțiunii. Prin sentința civilă nr.558/2007 a Tribunalului Vranceaa fost anulată dispoziția emisă de Primăria cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 239 mp. și s-a dispus înaintarea către SC SA a notificării și documentelor anexe - în calitate de unitate deținătoare.
Cum notificarea a fost înaintată la 08.07.2008 și nu s-a emis până în prezent o dispoziție, raportat la disp.art.23 din Legea nr.10/2001, contestația nu este prematură.
2) Cu privire la tardivitatea notificării, cu actele noi depuse în apel, reclamanții pârâți au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prev. de Legea nr.10/2001 (notificarea 401/03.09.2001 - 53-54 prezentul dosar).
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.558/2007 a Tribunalului Vranceas -a reținut cu autoritate de lucru judecat că suprafața ce face obiectul prezentei notificări excede terenului în suprafață de 836 mp. ce a fost restituit prin sentința civilă nr.3877/1999, având ca obiect revendicarea.
S-a mai reținut în cauză că urmare a confruntării vecinătăților reținute în testament și actul de la 13, cu vecinătățile actuale ale terenului, expertul a stabilit că suprafața de 239 mp. nu coincide cu terenul ce a fost restituit prin procesul anterior dintre părți, ci excede acestuia. Mai mult, în decizia pronunțată în recurs, instanța supremă a reținut că Legea 10/2001 oferă un cadru legal special și principii inexistente la data promovării acțiunii în revendicare de care reclamanții au dreptul să uzeze.
Aceste considerente ale instanțelor au intrat în puterea de lucru judecat și n-ar putea să mai facă obiectul unei judecăți ulterioare.
Cum reclamanții au fost nevoiți să suporte deja inconvenientele a două procese ce au parcurs toate etapele procesuale (fond, apel, recurs), în mod corect a apreciat instanța de fond și nu a considerat necesară efectuarea unui nou raport de expertiză topometrică, ce ar fi impus costuri suplimentare, în condițiile în care în dosarul nr.- a fost efectuată o astfel de expertiză de identificare a terenului. In plus, SC SA a avut calitatea de parte în acel dosar, iar expertiza îi este opozabilă. La momentul la care a fost introdusă în cauză avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raport. De altfel aceasta a exercitat căile legale de atac în cadrul respectivului dosar.
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate, din Monografiile aflate la dosar rezultă că și au fost declarați chiaburi ca urmare a deținerii imobilului moară situat în str.- -, nici în monografii și nici în procesul verbal de preluare nu se precizează expres suprafața terenului aferent (6,9,11 - dosar -), dar în actul de desfacere a asociației din 1920, apar megieșii proprietății: două drumuri și, aceste repere permițând expertului să stabilească vechea configurație a terenului (13- dosar -). care apar în extrasul matricol (750 mp, 886 mp, 836 mp) dovedesc faptul că Primăria nu avea o evidență clară a suprafeței deținute de frații, iar în baza vecinătăților din act, această suprafață a putut fi în mod corect identificată.
In legătură cu privatizarea integrală a societății la momentul intrării în vigoare a Legii 10/2001 instanța reține că prin decizia Curții Constituționale 830/08.07.2009 s-a admis excepția invocată din oficiu de Inalta C de Casație și Justiție- secția civilă și s-a constatat că disp.art.I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2005 sunt neconstituționale. S-a constatat că abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.1 din Legea nr.20/100, încalcă disp.art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Constituție.
Intr-adevăr, în reglementarea inițială - art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001,făcea distincția după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titluși prevedea doar în situația în care imobilele erau preluatecu titlu valabilacordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. a contrario, în situația în care imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate era preluatfără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr.10/2001 a restituirii în natură.
In urma modificării Legii 10/2001 prin Legea nr.247/2005, art.27 alin.1 a devenit art.29 alin.1, cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile, în sensul că indiferent de modalitatea de preluate (cu titlu valabil sau fără titlu valabil) persoana îndreptățită nu mai putea obține restituirea în natură a imobilului.
In concluzie, Curtea Constituțională a reținut că toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație juridică identică și că legea nouă modifică în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal generând discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor, care după intrarea în vigoare a modificărilor vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent.
Din aceste considerente, Curtea a reținut că prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, acesta încalcă disp.art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Constituție.
In speță, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente disp.art.2 alin.2 și art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, prin decizia civilă nr.1510/1999 a Tribunalului Vrancea reținându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul este preluat fără titlu valabil.
Din aceste considerente, având în vedere disp.art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de pârâta SC SA cu sediul în F,- împotriva sentinței civile nr.353/18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Obligă pe apelant la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.SB-11.02.2010
Tehno.MH-12.02.2010/6 ex.
Fond: judecător
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin
