Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(739/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.468
Ședința publică de la 07 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1643 din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și SC NORD SA.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 30 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 07 octombrie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1643/30.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea reclamantului împotriva pârâților Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care se solicita să fie obligați pârâții la plata sumei de 550.000 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din B,-,.A,.2,.8. S-a respins acest capăt de acțiune ca prescris și s-a disjuns capătul doi de acțiune avânt ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 73.000 lei, reprezentând degradările aduse imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța, deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, ce are prioritate în ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, a constatat că aceasta este întemeiată numai în ce privește primul capăt al cererii introductive.
Astfel, reclamantul a solicitat despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat prin deposedarea sa abuzivă de imobil, pentru toată perioada cât a fost lipsit de atributele dreptului de proprietate.
În consecință, această cerere a fost privită ca o acțiune de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art.998 Cod civil, așa încât tribunalul a apreciat că este supusă regulii prescriptibilității dreptului material la acțiune în termenul general de 3 ani.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a redobândit proprietatea imobilului în cauză prin sentința civilă nr.4678/24.03.1999, definitivă prin respingerea apelului potrivit deciziei nr.2436/1999 a Tribunalului București, irevocabilă.
În baza acestei hotărâri, s-a emis Dispoziția nr. 817/29.05.2000 prin care s-a dispus restituirea imobilului, la data de 24.08.2000 întocmindu-se proces - verbal de predare - primire.
În consecință, dreptul material la acțiunea în despăgubiri pentru lipsa de folosință se naște la data redobândirii proprietății bunului prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, admițându-se acțiunea în revendicare formulată de reclamant și recunoscându-se totodată caracterul abuziv al preluării imobilului în patrimoniul statului și, implicit nevalabilitatea titlului statului sau, cel mai târziu, la momentul punerii în executare a acestei hotărâri, prin Dispoziția nr.817/29.05.2000 a Primarului General al Municipiului
Sub acest aspect, contrar susținerilor reclamantului, nu prezintă relevanță momentul de la care reclamantul a reintrat efectiv în posesia imobilului, în urma evacuării faptice a chiriașului ocupant al locuinței, împrejurare ce marchează nașterea dreptului la acțiune cât privește capătul II de cerere privind despăgubirile cerute pentru degradarea și modificarea imobilului, numai din momentul reintrării efective în posesia imobilului, reclamantul având posibilitatea de a constata starea acestuia, implicit de a cunoaște existența și întinderea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive de apel:
- instanța de fond trebuia să rețină că nici dispoziția de restituire emisă de Primarul General al Municipiului B și nici procesul - verbal întocmit în baza acestei dispoziții nu fac referire și la terenul de sub construcție, redobândirea acestuia făcând obiectul altei cauzei aflată pe rolul instanțelor judecătorești;
- recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu s-a făcut numai formal deoarece reclamantul continuă să se afle în imposibilitatea de a-l folosi fiind prejudiciat în continuare de Municipiul B și SC Nord SA, nebeneficiind de toate atributele dreptului de proprietate. Ca atare, în speța de față dreptul la acțiune al reclamantului împotriva pârâților se va naște la data la care reclamantul va intra efectiv în posesia imobilului;
- în mod greșit instanța de fond a dispus disjungerea celor două capete de acțiune care sunt de competența aceleiași instanțe, nu necesită administrarea de noi probe, privesc aceleași părți, iar obiectul și cauza sunt în strânsă legătură.
La termenul din data de 30.09.2009, când instanța a acordat cuvântul pe fondul apelului, apelantul - reclamant a susținut că natura juridică a pretențiilor sale din primul capăt de acțiune și din cererea precizatoare formulată la data de 16.10.2008 în fața instanței de fond este aceea de despăgubiri morale pentru deposedarea sa îndelungată de imobilul în litigiu și nu pretenții pentru lipsa de folosință a acestui imobil pe toată durata cât acesta s-a aflat în posesia statului.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea va statua cu privire la obiectul primului capăt de acțiune dedus judecății.
În petitul acțiunii introductive de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 550.000 Euro despăgubiri materiale "reprezentând contravaloarea lipsei de folosință" a imobilului în litigiu, respectiv "imobilul situat în B,-,.A,.2,.8".
Prin cererea precizatoare depusă în fața instanței de fond la data de 16.10.2008 reclamantul precizează că solicită "obligarea pârâtelor la plata sumei de 550.000 Euro echivalentul în lei la data plății, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a deposedării abuzive de imobil". Se susține că "statul m-a lipsit de atributele dreptului de proprietate permițând ca Municipiul B să încaseze fructele produse de bunul proprietatea mea".
Față de aceste solicitări repetate ale apelantului - reclamant Curtea constată că suma de 550.000 Euro, solicitată prin acțiune are, prin voința reclamantului, natura juridică de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pe toată durata deposedării abuzive de către stat.
Nici un moment reclamantul - apelant nu a pretins daune morale pentru deposedarea abuzivă pe care statul a exercitat-o asupra sa.
Această pretenție exprimată de apelant în cuvântul pe fondul apelului nu va fi avută în vedere de către C întrucât, potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Verificând motivele de apel, Curtea va constata că apelantul susține greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune de către instanța de fond, întrucât aceasta nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu a redobândit până la această dată și dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasată construcția în litigiu.
Curtea nu va primi această critică, având în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat în acțiune despăgubiri și pentru terenul pe care este amplasat apartamentul în litigiu, iar pe de altă parte, pentru apartamentul nr.8 din-,.A,.2, B reclamantul a obținut sentința civilă nr.4678/24.03.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 B, prin care apartamentul i-a fost retrocedat, precum și Dispoziția Primarului General nr.817/29.05.2000, prin care s-a dispus restituirea aceluiași apartament către reclamant.
Ca atare, atâta vreme cât reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru apartamentul pentru care se solicită despăgubiri prin acțiune, instanța nu putea din oficiu, împotriva principiului disponibilității, să pună în discuția părților terenul pe care este amplasat apartamentul.
Nu se reține nici critica apelantului prin care susține că i s-a restituit doar "formal" apartamentul de către stat, atâta vreme cât sentința civilă nr.4678/24.03.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost pusă în executare de către pârâtul Municipiul B prin emiterea Dispoziției de retrocedare nr.817/29.05.2000. Prin această dispoziție se dispune ca Direcția generală de administrare a fondului imobiliar să radieze din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Biroului de notari publici dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Apelantul nu poate pretinde că retrocedarea apartamentului s-a făcut în mod formal atâta vreme cât a semnat personal fără obiecțiuni procesul - verbal nr.15536/2000 de predare - primire între el și Consiliul General al Municipiului Bai mobilului în litigiu.
Faptul că acest apartament era ocupat de chiriași nu-l împiedica pe reclamant să solicite, în termenul legal de prescripție de 3 ani, ce curge de la data semnării procesului - verbal de predare - primire a apartamentului (12.06.2002), despăgubirile pentru lipsa de folosință a imobilului de la cel ce s-a făcut vinovat de acest fapt, respectiv statul român prin Municipiul B prin Primarul General.
Refuzul chiriașilor de a părăsi apartamentul nu poate fi imputat pârâților, fapt pe care reclamantul - apelant l-a și înțeles introducând acțiune în evacuarea acestora.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că lipsa de folosință a apartamentului dintre data semnării procesului - verbal de predare - primire și intrarea efectivă a acestuia în posesia reclamantului nu privește pârâții.
Nu apare ca întemeiat nici ultimul motiv de apel, instanța de apel având motive de disjungere a celui de al doilea capăt de acțiune având ca obiect despăgubiri pentru degradarea imobilului, capăt de acțiune care presupunea un probatoriu lărgit a cărui administrare necesita timp față de soluționarea de îndată a excepției prescripției pentru primul capăt de acțiune.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat și va menține ca legală sentința civilă nr.1643/30.10.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales la, în B, 13 nr.133, - 2 B,.B,.42, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1643/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și SC " NORD" SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
- -
Red.
.
6 ex./17.12.2009
TB-5 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
