Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.49/A/2008

Ședința publică din 8 februarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Alina Rodina

JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean Președintele secției

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamanta, împotriva Sentinței civile nr. 651 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, MUNICIPIUL C-N, PRIN PRIMAR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei apelanta av., cu împuternicire avocațială la dosar- fila 8, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 6 februarie 2008, s-a înregistrat la dosar întâmpinare, din partea pârâtului intimat Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamanta apelantă. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantei apelante.

Reprezentantul reclamantei apelante arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Curtea apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului.

Reprezentantul reclamantei apelante, solicită admiterea apelului și în consecință modificarea în totalitate a sentinței apelate, anularea parțială a dispoziției nr. 3488/29.12.2005, privind imobilul înscris în CF 15419, în sensul de a modifica art.1, menținând despăgubirile exclusiv pentru casa demolată.

Susține pe scurt motivele de apel și solicită a se avea în vedere și concluziile scrise pe care le depune la dosar, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.651 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MUNICIPIUL C-N ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI C-

S-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.3488/29.12.2005 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul situat în C-N,-, în favoarea reclamantei.

Pentru a se emite această dispoziție, s-a reținut că reclamanta este persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, fiind moștenitoarea foștilor proprietari tabulari, iar terenul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretelor de expropriere nr. 44/1985 și nr. 78/1986, cu plata despăgubirilor legale, în prezent terenul fiind situat în zonă sistematizată.

Din copia dosarului intern nr. 3627 aferent notificării reclamantei rezultă că reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 500 mp, expropriat de la părinții săi. În cuprinsul notificării nu se face nici o referire la construcții, astfel că în mod corect, dispoziția atacată privește doar imobilul teren. Măsurile reparatorii se acordă doar pentru imobilele ce fac obiectul unei notificări înregistrate conform art.22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită fiind obligată să indice în cuprinsul notificării elementele de identificare a bunului imobil solicitat.

În cauză a fost efectuată expertiză tehnică judiciară de către expert, care a constatat că terenul revendicat se află la intersecția străzii - - cu str. - din C-N, nu este ocupat cu construcții, însă este amenajat cu spații de parcare și spații verzi administrate de Policlinica.

Conform Adresei nr. 44886/431/04.06.2007 emisă de Direcția Urbanism din cadrul Municipiului C-N, terenul revendicat este ocupat cu o parcare publică închiriată cu abonamente, primind această destinație în baza Planului de sistematizare a străzii, înainte de 21 decembrie 1989.

Tribunalul a reținut că potrivit arte 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi sau afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Noțiunea de amenajări de utilitate publică face obiectul art.10.3 din Normele metodologice din 7 martie 2007, de aplicare unitară a dispozițiilor Legii nr.10/2001, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale având în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a de servi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

S-a apreciat că restituirea în natură a terenului nu trebuie să afecteze căile de acces existente pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea, existenta și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 500 mp, întrucât acesta este afectat unei amenajări de utilitate publică, respectiv parcare amenajată folosită în prezent de Policlinica.

În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor bănești, Tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementate prin Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005. Prin OUG nr. 81/2007 a fost modificat Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005 astfel încât în prezent se recunoaște dreptul de a primi despăgubiri în numerar, respectiv o sumă de maxim 500.000 lei, în urma procedurii speciale reglementate de această lege.

În consecință, s-a apreciat că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea normelor legale în materie, urmând să fie trimisă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care va stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, conform procedurii speciale, astfel că acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Totodată, Tribunalul a respins și petitul de constatare a preluării fără titlu a imobilului înscris în 15419 C întrucât în contextul soluționării acțiunii, preluarea cu sau fără titlu a imobilului nu prezintă relevanță asupra soluției date notificării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei în sensul de a se dispune anularea parțială a dispoziției, respectiv modificarea art.1, menținând despăgubirile exclusiv pentru casa demolată dar sub formă de bani și anulând restul prevederilor. Totodată a solicitat să se constate preluarea imobilului fără titlu valabil, obligarea pârâților Primarul municipiului C și Municipiul C-N prin primar să emită o nouă dispoziție restituind terenul liber integral, adică toată suprafața de 500 mp și acordând despăgubiri bănești compensatorii pentru casa demolată, ori hotărârea ce se va pronunța să țină locul acesteia și obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor să achite suma care constituie măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru casa demolată.

Susține că nu se poate ignora impactul admiterii preluării imobilului fără titlu sau fără titlu valabil, caz în care singura soluție este "restitutio in integrum", iar în condițiile imposibilității pronunțării acestei soluții, alternative - despăgubirea prin mijloace bănești la prețul de circulație al pieței.

Apreciază că instanța nu putea judeca și respinge acest petit, atâta timp cât nu a analizat fondul, ci doar putea pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a formulării petitului.

Consideră că sunt ignorate și prevederile art.26 al Legii nr. 10/2001, conform căruia " sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative, și după caz și cele judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea schimbarea destinației sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate "

Susține că ocuparea cu parcare reiese din adresa nr.44886/ 431/4.06.2007 a Direcției de Urbanism a Municipiului C-N, invocându-se un plan de sistematizare din 21.12.1989 fiind vorba de parcări, ori realizarea acestui plan de sistematizare a avut loc după 1990, fiind incidente prevederile art.10 alin.3 Normele de aplicare a Legii 10/2001 versiunea 7.03.2007 conform căruia "se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate.

Susține că în speță nu este vorba nici de construcții, nici de amenajări de utilitate publică, fiind vorba de o parcare aflată în folosința unei instituții particulare și nicidecum publice; mai mult s-a ignorat că articolul privește doar construcțiile, amenajările autorizate, ori în speță autorizarea nu este legală, tocmai pentru că fiind o preluare fără titlu/fără titlu valabil, statul nefiind proprietar nu putea aproba o astfel de autorizare fără a fi caz de utilitate publică și a acorda o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Mai arată că nu se poate înțelege care ar fi interesul autorității administrative de a menține preluările proprietăților pentru a le destina folosinței altor persoane, fie ele și persoane juridice private.De asemenea,susține că o parcare nu poate fi circumscrisă conceptului de utilitate publică.

Referitor la despăgubiri,arată că instanța de fond respinge pretențiile în despăgubire pentru casă, deși aceasta a fost demolată, prin invocarea modului de redactare a notificării, susținând că prin notificare se solicită restituirea suprafeței de 500 mp și consemnează că a fost demolată casa. Din textul notificării, corelat cu intenția legiuitorului devine clară necesitatea de a acorda despăgubiri la valoarea reală a casei, tocmai pentru că Legea 10/2001 este o lege reparatorie. În caz contrar, conform sentinței se ajunge la o pretinsă reparație care pentru casa demolată înseamnă confirmarea sumei minime primită la demolare (deci nici o reparație) și pentru terenul, liber de construcții, acordarea unei despăgubiri improbabile.

În sfârșit, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,arată că, atâta timp cât Statul a deposedat și a profitat de proprietățile preluate fără titlu/fără titlu valabil, este inadmisibil a fi primită o astfel de excepție când "restitutio in integrum", singura soluție pentru imobilele preluate în acest mod, are soluție compensatorie doar în acordarea unor despăgubiri bănești la prețul pieții, tocmai de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru că acesta a beneficiat de fructele acestor proprietăți, unele fiind înstrăinate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (15) pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea apelului.

Examinând apelul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:

Referitor la soluționarea petitului de constatare a preluării fără titlu a imobilului, Curtea apreciază criticile aduse de apelantă ca nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998 instanțele au competența de a stabili valabilitatea titlului statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor dobândite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, însă admisibilitatea unor asemenea cereri, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, pentru bunurile care intră în sfera sa de reglementare, nu poate fi acceptată. Această concluzie se impune întrucât în conformitate cu dispozițiile art.1.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, "entitatea investită cu soluționarea notificării va aprecia preluarea ca fiind abuzivă" în funcție de elementele arătate la pct.a-

Prin urmare, cercetarea preluării abuzive, cu titlu sau fără titlu valabil constituie atributul entității obligate de lege să soluționeze notificarea, trebuind să aprecieze, în funcție de fiecare situație, dacă preluarea a fost una "abuzivă", respectiv dacă se verifică unul din cazurile enunțate la art.2 alin.(1) din lege.

Mai mult, soluționând notificarea formulată de reclamantă prin emiterea dispoziției de acordare a despăgubirilor aferente pentru imobilul preluat în mod abuziv, în favoarea reclamantei, pârâtul a analizat acest aspect, reținând că preluarea imobilului a fost abuzivă.

În ce privește cea de-a doua critică, respectiv nerestituirea în natură a terenului, Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

Este real că în soluționarea notificărilor trebuie respectat principiul prevalenței restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art.1 alin.(1), art.7 și 9 din Legea nr.10/2001, a imobilelor pentru care s-au formulat notificări, însă în cazul în care această măsură nu este posibilă se poate proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

În speță, rămâne de observat că potrivit concluziilor expertizei întocmită în cauză, terenul revendicat este amenajat cu spații de parcare și spații verzi administrate de Policlinica, destinația de parcare publică fiind stabilită în baza Planului de sistematizare a străzii, înainte de 21 decembrie 1989, astfel încât corect a apreciat prima instanță asupra incidenței dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, având în vedere și Normele Metodologice în explicitarea sintagmei "amenajări de utilitate publică".

Referitor la neacordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul construcție, critica este, de asemenea, nefondată câtă vreme reclamanta, prin notificare a solicitat despăgubiri exclusiv pentru terenul în suprafață de 500 mp, expropriat de la părinții săi, fără nici o referire la construcții, astfel încât soluția s-a pronunțat în limitele investirii.

În sfârșit, nu este întemeiată nici critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Are în vedere Curtea că prin acțiune reclamanta a atacat o dispoziție emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, acesta fiind persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Cum calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, soluția primei instanțe este legală și cu privire la soluționarea excepției lipsei calități procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Față de cele expuse, apelul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, conform art.282, 206.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 651 din 9 oct. 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - --- - - -

Red.AR

Dact./5ex./07.03.2008

Președinte:Alina Rodina
Judecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Cluj