Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1689/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.492 A
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulat de apelanta - pârâtă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, precum și de apelantul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.405 din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10-contestație.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și față de dispozițiile art. 260 din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 08 octombrie 2009 și apoi la data de 15 octombrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 405 din 20 martie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Administrația Protocolului de Stat și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a înlăturat din Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 art. 2, sintagma "conform expertizei judiciare administrate în cauză"; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei; a obligat pârâta să plătească reclamantei 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la data de 01 octombrie 2008 sub nr- reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâții Administrația Protocolului de Stat și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, contestație împotriva Deciziei nr. 872 din 02 septembrie 2008 Administrația Protocolului de Stat prin care i s-a soluționat notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul de 342,75 mp. situat în-, sector 1 pe care s-a edificat o construcție a personalului Corpului Diplomatic.
Intimatei i s-a soluționat greșit notificarea prin Deciziile nr. 22/2001 și nr. 373/2004 care au fost anulate de instanțele judecătorești.
După mai multe faze procesuale pe care a fost obligată să le parcurgă datorită faptului că intimatei nu i-a recunoscut dreptul de proprietate decât pentru 12 mp. din suprafața de teren și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin decizia Secției a VII a Civilă a Curții de APEL BUCUREȘTI nr. 39 din 19 februarie 2007 definitivă și irevocabilă a dispus să se facă propunere de despăgubiri pentru întreaga suprafață de 342,75 mp. și ca urmare a emis decizia 872/2008.
A considerat reclamanta că această decizie este nelegală și netemeinică deoarece atât în considerentele ei, cât și în art.2 alin ultim din decizie evaluarea terenului are la bază în exclusivitate expertiza efectuată în anul 2006 de expertul topograf cadastru și geodezie, care a stabilit suprafața terenului și a apreciat valoarea acestuia la 220 mp. deși nu era expert evaluator.
A mai considerat nelegală decizia deoarece nicio prevedere legală nu-i stabilește competența de a face recomandări Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea însușirii unei anumite valori.
In drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001, HG nr. 250/2007 și OUG nr.81/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2993 din 09 februarie 1942 autorii reclamantei au dobândit în proprietate un teren în suprafață de circa 350 mp. pentru care s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, notificare înregistrată la pârâtă cu nr. 3498 din 10 aprilie 2001 prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de circa 350 mp. situat în B,-, sector 1.
Această notificare a fost soluționată inițial prin Decizia nr. 22 din 08 iunie 2001, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestație, care a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 972 din 12 martie 2003 pronunțată de Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă, în dosarul nr. 1859/2002.
Ulterior a fost emisă o altă decizie, nr. 373 din 20 octombrie 2004 prin care s-a aprobat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc reclamantei pentru cota de din imobilul teren în suprafață totală de 208 mp. Contestația reclamantei formulată împotriva acestei decizii, în sensul restituirii întregii suprafețe de 350 mp. teren a fost admisă prin sentința civilă nr. 442 din 04 aprilie 2006 prin care s-a anulat decizia nr. 373/2004 și a obligat Administrația Protocolului de Stat să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru întreg imobilul teren în suprafață de 308 mp. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară expertul a arătat că suprafața care se află în administrarea Administrației Protocolului de Stat este de 342,75 mp. stabilind și valoarea totală a terenului ca fiind de 263.000,18 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și Administrația Protocolului de Stat, iar prin decizia civilă nr. 39 din 19 februarie 2007 rămasă irevocabilă, instanța de apel a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat intimata să facă propunere de acordare despăgubiri pentru suprafața de 342,75 mp. conform expertizei.
În temeiul acestei decizii, pârâta Administrația Protocolului de Stat a emis decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 care formează obiectul prezentei contestații în ceea ce privește mențiunea din art. 2 alin. ultim, referitor la precizarea "conform expertizei judiciare administrate în cauză".
În acest sens tribunalul a reținut că deși în întâmpinare pârâta Administrația Protocolului de Stat a arătat că problema despăgubirilor acordate a fost tranșată prin decizia Curții de Apel nr. 39/2007, intrând în puterea lucrului judecat, totuși la ultimul termen de judecată acesta a pus concluzii cu privire Ia excepția autorității de lucru judecat.
Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a pus problema existenței autorității de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, cele două cauze având obiecte diferite, fiind contestate două decizii diferite emise de aceeași pârâtă.
În ceea ce privește critica reclamantei tribunalul a apreciat-o întemeiată deoarece potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, iar prin titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a stabilit modalitatea stabilirii și plății despăgubirilor în cazul imobilelor preluate abuziv, revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor atribuția de a stabili cuantumul despăgubirilor pe baza deciziei sau dispoziției unității deținătoare cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri.
Faptul că prin decizia contestată s-a stabilit că vor fi acordate despăgubiri reclamantei conform expertizei judiciare administrate în cauză este nelegală pe de o parte deoarece nu intră în atribuțiile unității deținătoare stabilirea cuantumului acestora, iar de pe altă parte, pentru că s-a avut în vedere un raport de expertiză întocmit în anul 2006, deși decizia a fost emisă în 2008.
Mai mult tribunalul nu a reținut susținerile pârâtei în sensul că s-a conformat dispozitivului deciziei nr. 39/2007 deoarece, acest dispozitiv trebuie interpretat în lumina considerentelor or din conținutul acestora rezultă că instanța a făcut referire la conținutul raportului de expertiză numai în ceea ce privește suprafața de teren nu și în privința despăgubirilor.
Față de aceste considerente tribunalul a admis în parte acțiunea și a dispus înlăturarea din Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 art. 2 sintagmei "conform expertizei judiciare administrate în cauză", menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat micșorat conform art. 274 alin. 3 având în vedere natura cauzei și munca depusă de avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Administrația Protocolului de Stat și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la apelurile formulate:
Administrația Protocolului de Stat a susținut în esență că, obiectul cererii de chemare în judecată nu este determinat, că nu s-a ținut seama de raportul de expertiză tehnică (probă administrată în cauză) că apelanta a pus în executare decizia civilă nr. 39/2007 așa cum a fost dată (existând implicit autoritate de lucru judecat), că nu a apreciat cu rea - credință asupra acestor despăgubiri și că trebuie avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 2 - 6 dosar curte).
Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, a formulat apel, motivând în esență că, nu are calitate procesuală pasivă de pârât (nu este unitate deținătoare și nu este entitate învestită cu soluționarea notificării) și ca atare greșit s-a reținut că este parte în proces.
Apelurile sunt nefondate.
Referitor, al criticile aduse de apelanta Administrația Protocolului de Stat (filele 2 - 6 dosar curte) se rețin că vizează în special problema despăgubirilor, mai ales făcând referire la acel raport de expertiză la decizia nr. 39/2007 a curții și la excepția autorității de lucru judecat, invocând că și-a îndeplinit obligațiile.
Or, instanța de fond, corect a respins excepția autorității de lucru judecat, invocate și la fond (nefiind necesare și completate argumentele cu care a fost respinsă) iar referitor la despăgubiri corect instanța de fond s-a conformat Legii nr. 10/2001 (așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005) în care nu mai era abilitată să stabilească despăgubirile (ținând seama și de data modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005) de decizia nr. 175 din 16 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 39 din 19 februarie 2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Toate acestea raportate la noua decizi emisă de apelantă sub nr. 872 din 02 septembrie 2008 (deci după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005) când instanța nu mai era abilitată a se pronunța asupra cuantumului despăgubirilor, așa cum corect s-a motivat la fond.
În consecință, aceste motive de apel nu pot fi primite și în consecință, conform art. 296 Cod de procedură civilă acest apel va fi respins ca nefondat.
Cu referire la apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român:
De reținut că această excepție nu a fost invocată în fața fondului fiind formulată direct în apel.
Totodată (deși nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat în cauză) apelanta a figurat ca parte în proces la soluționarea litigiului invocat de cealaltă apelantă (a se vedea decizia nr. 39 din 10 februarie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI menținută de decizia civilă nr. 175 din 16 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție), decizie aflată la filele 61 - 63 dosar tribunal.
De altfel argumentele aduse în fața instanței de apel că nu ar avea, calitate procesuală pasivă, față de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu au suport legal.
Ca atare și aceste motive de apel nu pot fi primite fiind neîntemeiate.
În consecință, conform art. 296 Cod de procedură civilă și acest apel este nefondat.
Așa fiind, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă se vor respinge apelurile ca nefondate.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele apeluri formulate de apelanta - pârâtă Administrația Protocolului de Stat cu sediul în B,- - 8, sector 1, precum și de apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 405 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă domiciliată în B,-,. 121 B,. E,. 127, sector 1, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
5ex./15.12.2009
-5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Daniela Adriana Bînă
