Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1171/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.496
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelanții-reclamanți și -, de către apelantul-pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMARUL GENERAL și de către apelantul-pârât SPITALUL CLINIC DR., împotriva sentinței civile nr.164 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR 2
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 octombrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2002 sub nr.6590/2002 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, reclamanții, și - au chemat în judecată pe pârâții SPITALUL DR. și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care pârâții să fie obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 500. și 2 corpuri de construcție.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că imobilul revendicat a fost proprietatea autorilor lor și a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin naționalizare.
Deși Consiliul Popular al Municipiului B cunoștea faptul că naționalizarea s-a făcut cu încălcarea Decretului nr.92/1950, a emis Decizia nr.1928/1968, prin care a transferat imobilul din administrarea primăriei în administrarea pârâtului Spitalul Dr. care nu folosește spațiul revendicat ca spital, ci ca birou al Oficiului juridic și serviciului personal, restul având destinația de depozit și magazie.
Reclamanții au susținut că au formulat și notificare în baza Legii nr.10/2001, înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr.2330/21.05.2001, la care nu au primit nici un răspuns până la data formulării prezentei acțiuni.
La data de 1.08.2002, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare de acțiune, prin care au învederat că invocă în susținerea acțiunii și lipsa răspunsului Primăriei Municipiului B la notificarea înregistrată în baza Legii nr.10/2001, situație în care au apreciat competența materială a Tribunalului București - Secția Civilă pentru soluționarea cauzei în primă instanță, având în vedere prevederile art.23 din Legea nr.10/2001.
La data de 2.09.2002, pârâtul Spitalul Clinic Dr. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de dispozițiile art.1200 - 1201 cod civil și decizia civilă nr.2728/28.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins o altă acțiune formulată de aceiași reclamanți, având ca obiect revendicarea aceluiași imobil.
Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere faptul că această instituție nu reprezintă unitatea administrativ teritorială a Municipiului
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii de revendicare ca fiind neîntemeiată, invocând dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 și faptul că în spațiul revendicat sunt amenajate laboratoarele de anatomie patologică ale spitalului și ale Institutului de diabet, nutriție și boli metabolice - Prof. Funcționarea acestora s-a susținut că reprezintă o activitate de interes public, situație în care, conform art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanții nu pot beneficia de restituirea în natură a imobilului, ci doar prin echivalent.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.606/27.01.2003 Judecătoria sectorului 2 Baa dmis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de reclamanți și, pe cale de consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă, reținând că valoarea imobilului revendicat prin acțiune este de 3 miliarde lei, peste limita de 2 miliarde lei prevăzută de art.2 din Codul d e procedură civilă.
La Tribunalul București, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IV-a Civilă sub nr- (nr.vechi 840/2003).
Pe parcursul soluționării acțiunii de către tribunal, reclamanta și au decedat, locul acestora în proces fiind luat de moștenitorii și (moștenitori ai defunctului ) și de reclamanta a care a continuat să figureze în proces atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare a defunctei.
Prin sentința civilă nr.1135/14.10.2005 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Municipiul B prin Primarul General, și pe cale de consecință, a respins acțiunea de revendicare formulată de reclamanți, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că notificarea formulată de reclamanți nu a fost încă soluționată prin decizie sau dispoziție motivată, în conformitate cu Legea nr.10/2001, iar aceștia nu se pot adresa instanței de judecată cu o contestație împotriva refuzului Primăriei Municipiului B de a soluționa notificarea, ci doar cu o contestație împotriva deciziei sau dispoziției motivate care urmează să fie emisă în procedura administrativă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -.
Prin decizia civilă nr.496/2.11.2006 Curtea de Apel București - Secția a IV-a a admis apelul, a desființat sentința pronunțată de tribunal și a trimis cauza pentru rejudecare pe fond, reținând că termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării formulată de reclamanți a fost cu mult depășit, situație în care aceștia se pot adresa instanței de judecată cu o cerere având ca obiect restituirea imobilului solicitat prin notificarea nesoluționată în termen din culpa exclusivă a organului administrativ.
În fond după desființare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, iar prin sentința civilă nr.934/19.06.2007, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Spitalul Dr.- și Consiliul Local al Sectorului 2 B, s-a respins acțiunea față de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General, a fost obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să emită dispoziție prin care să restituie reclamanților, în natură, imobilul teren situat în prezent în incinta Spitalului Dr., din B,- - 7, fostă-, sector 2, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert, precum și imobilele construcții corp A, în suprafață de 147,35. și corp B, în suprafață de 47,45.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanți reprezintă o contestație formulată în baza Legii nr.10/2001 împotriva refuzului Primăriei Municipiului B de a soluționa notificarea reclamanților, refuz asimilat cu respingerea cererii de restituire formulată prin notificare.
Având în vedere că Municipiul B este în prezent "deținător" în sensul Legii nr.10/2001, respectiv exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică asupra imobilului solicitat prin notificare, Tribunalul a apreciat că acesta este cel care trebuie să emită dispoziția motivată prevăzută de Legea nr.10/2001, singurul care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că imobilul solicitat de reclamanți prin notificare a fost dobândit în proprietate de numita prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.402/19.01.1890. Ulterior, aceasta a donat imobilul numitei, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori, în calitate de descendenți, și Gh. postdecedat, de pe urma căruia au rămas ca moștenitoare surorile acestuia, mai sus menționate.
, s-a reținut că a fost căsătorită cu numitul, acesta autorizându-și soția să culeagă moștenirile, conform legislației vremii.
De pe urma defunctei a rămas ca unică moștenitoare, iar de pe urma acesteia din urmă au rămas ca moștenitori reclamanții, inițiatori ai cererii introductive de instanță, decedați pe parcursul soluționării acesteia, respectiv și.
De pe urma reclamantei a rămas ca unică moștenitoare cealaltă reclamantă, a, iar de pe urma reclamantului au rămas ca moștenitori și. Ulterior, a decedat și reclamantul, lăsând ca unic moștenitor pe reclamantul, toți aceștia declarând că înțeleg să continue acțiunea formulată de autorii lor și dovedindu-și cu actele depuse la dosar calitatea procesuală activă în cauză.
Cu privire la imobilul solicitat prin notificare, tribunalul a reținut că reclamanții au dovedit cu probele administrate dreptul de proprietate al autorilor lor asupra imobilului și implicit calitatea lor de persoane îndreptățite la restituire, conform dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În condițiile în care, notificarea autorilor reclamanților a fost înregistrată în termen legal și cu respectarea celorlalte condiții de formă impuse de Legea nr.10/2001 și nu a fost soluționată până la data pronunțării sentinței instanței de fond, tribunalul a apreciat că se impune admiterea acțiunii formulată de reclamanți și obligarea Primarului General al Municipiului B la emiterea unei dispoziții motivate prin care să soluționeze această notificare.
S-a considerat că atât modalitatea de răspuns la notificare, cât și termenul în care trebuie să se răspundă sunt imperative și nu cu caracter de recomandare, deoarece altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Și împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta - și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - MUNICIPIUL B prin Primarul General și SPITALUL CLINIC DR., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate de apelanta reclamantă a s-a susținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deși prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat în petitul acesteia, prin hotărârea pronunțată instanța de fond, admițând cererea, a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să emită o dispoziție de restituire.
În motivele de apel formulate de Municipiul B, s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a admis acțiunea și a obligat Municipiul B prin Primarul General să emită o decizie sau dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea reclamanților, deși nu s-a dovedit în cauză că termenul de soluționare a notificării a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită ar fi suferit în acest mod vreun prejudiciu.
Prin cererea de aderare la apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General, apelantul pârât Spitalul Clinic Dr. a solicitat schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost modificată cu depășirea termenului prevăzut de art.132 Cod de procedură civilă, în cauză există autoritate de lucru judecat, Spitalul Clinic Dr. are calitate procesuală pasivă urmare a modificărilor legislative intervenite în anul 2005, iar pe fond a susținut din nou caracterul de proprietate publică a spațiilor a căror restituire s-a solicitat prin acțiune.
Prin decizia civilă nr.334/24.04.2008 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile a desființat din nou sentința pronunțată de tribunal și a trimis cauza pentru rejudecare, reținând că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de apelantul pârât Spitalul Clinic Dr. prin întâmpinare.
După desființare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, iar prin încheierea de ședință din data de 24.11.2008 s-a dispus respingerea excepțiilor privind netimbrarea acțiunii, autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiunii, unindu-se cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Spitalul Clinic Dr. și Consiliul Local Sector 2
Prin sentința civilă nr.164/9.02.2009 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 2 B, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul Clinic Dr. s-a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 2 B, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți față de pârâții Spitalul Clinic Dr. și Municipiul B prin Primarul General; s-a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea imobilului - teren și construcții (corp A și B) situate în B,--7, fostă-, sector 2, au fost obligate pârâtele să restituie în natură reclamanților terenul situat în prezent în incinta Spitalului Clinic Dr. din B,--7, fostă- și 46, sector 2, identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert tehnic, precum și imobilele construcții corp A (1) în suprafață de 147,35. și corp B (2) în suprafață de 47,45. identificate în raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de ing.expert, iar în conformitate cu art.16 din Legea nr.10/2001, republicată, a obligat reclamanții să mențină afecțiunea imobilului restituit o perioadă de 5 ani de la data pronunțării sentinței de restituire.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că a fost învestit cu acțiunea formulată de reclamanți, în calitate de persoane îndreptățite, în situația refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea formulată de aceștia, situație în care, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.20/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, are obligația de a soluționa pe fond acțiunea.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local sector 2 B și a pârâtului Spitalul Clinic Dr. tribunalul a reținut că are legitimare procesuală pasivă în cauză doar pârâtul Spitalul Clinic Dr. și Municipiul B prin Primarul General, care sunt deținători în sensul acestei legi, nu și Consiliul Local Sector 2
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au dovedit cu probele administrate atât dreptul de proprietate al autorilor lor asupra imobilului solicitat prin notificare, cât și calitatea lor de unici succesori ai acestora.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că imobilul figurează în prezent ca fiind inclus în incinta Spitalului Clinic Dr. unitate raportat la care nu este exclusă restituirea în natură, în condițiile art.16 din Legea nr.10/2001, republicată, care obligă însă pe reclamanți să mențină afectațiunea imobilului restituit o perioadă de 5 ani de la data pronunțării sentinței de restituire.
Și împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții - și, precum și pârâții MUNICIPIUL B prin Primarul General și SPITALUL CLINIC DR.
Prin motivele de apel formulate de Municipiul B reprezentat de Primarul General, s-a susținut că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea în natură a imobilului din--7, fostă- și 46, sector 2, prin obligarea concomitentă a două entități (Spitalul Clinic Dr. și Municipiul B) la restituirea în natură a imobilului respectiv.
S-a mai susținut că deși la începutul considerentelor, instanța de fond a reținut în mod explicit că reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le restituie în natură imobilul situat în-, pe care îl dețin fără titlu valabil, totuși prin dispozitiv s-a pronunțat ca și cum acțiunea introductivă de instanță ar fi avut două capete de cerere, respectiv constatarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire și obligarea la restituire în natură a imobilului în litigiu.
În opinia acestui apelant, instanța de fond a greșit că nu pot exista două entități învestite potrivit Legii nr.10/2001 cu soluționarea notificării, iar dacă Municipiul B era entitate învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, conform actelor depuse la dosar, Spitalul Clinic Dr. în calitate doar de administrator al imobilului, nu putea fi obligat să restituie în natură imobilul solicitat prin notificare.
Pe fondul cauzei, apelantul a susținut că terenul solicitat prin notificare este afectat de amenajări de utilitate publică, care fac imposibilă restituirea lui în natură și care ar fi trebuit să fie avute în vedere de către instanța de fond.
În opinia sa, instanța de fond nu a avut în vedere planul de rețele edilitare al perimetrului (pag.4 în mod deosebit) și nu a avu rol activ în soluționarea cauzei, nepreocupându-se să stabilească în cauză dacă terenul solicitat este sau nu afectat de elemente de sistematizare, precum și de rețele edilitare subterane.
În finalul motivelor de apel, s-a susținut că, fiind vorba de un imobil teren ce se află în perimetrul unui spital, cu o suprafață mult mai mare și cu multiple construcții, fiecare având scop determinat, tribunalul ar fi trebuit să constate că reclamanții nu pot beneficia de restituire în natură conform dispozițiilor art.16 din Legea nr.10/2001, ci doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelurile declarate de apelantul pârât Spitalul Clinic Dr. și de apelanții reclamanți și nu au fost motivate, situație în care vor fi analizate de instanța de apel în raport de susținerile și apărările făcute de aceste părți la instanța de fond, conform dispozițiilor art.292 alin.ultim Cod de procedură civilă.
Analizând sentința instanței de fond în raport de probatoriile existente la dosar, de dispozițiile articolului 16 din Legea nr.10/2001, de criticile formulate de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General prin motivele de apel și de susținerile făcute de ceilalți apelanți în fața instanței de fond, care stabilesc practic limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanței de fond, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în B,-.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că imobilul a fost proprietatea autorilor lor și a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin naționalizare. Prin notificarea înregistrată sub nr.2330/21.05.2001 la Primăria Municipiului B,reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului, dar, deși au trecut mai mult de 60 de zile de la înregistrare, nu au primit nici un răspuns.
Prin decizia nr.XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19.03.2007, în recurs în interesul legii, s-a statuatcăinstanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Conform dispozițiilor articolului 329 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemelor de drept judecate prin această decizie erau obligatorii pentru instanța fondului.
În consecință, sesizată fiind de către reclamanți cu o cerere având ca obiect restituirea în natură a unui imobil trecut abuziv în proprietatea statului, în care se invoca refuzul nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare, instanța de fond era obligată, conform deciziei obligatorii menționată anterior, să soluționeze pe fond cererea de restituire.
O astfel de soluționare nu se putea face decât în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, în baza căreia fusese formulată notificarea și care impunea verificarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire în accepțiunea acestei legi speciale.
Procedând în acest mod și verificând calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, instanța de fond nu numai că nu a pronunțat mai mult decât s-a cerut, astfel cum se susține de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General ci a pronunțat o hotărâre legală, în conformitate atât cu dispozițiile obligatorii cuprinse în decizia pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, cât și cu dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Prin apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General și prin invocările apelantului pârât Spitalul Clinic Dr. nu s-a contestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire ci doar modalitatea de restituire în natură dispusă de tribunal, susținându-se că, fiind vorba de un imobil aflat în incinta unui spital, acesta aparține domeniului public și nu putea fi restituit decât prin echivalent.
Fiind vorba de un imobil trecut în patrimoniul statului în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr.10/2001, aflat în prezent în incinta Spitalului Clinic Dr. erau incidente dispozițiile articolului 16 din lege.
Potrivit articolului 16 din Legea nr.10/2001 republicată în baza articolului VII din Legea nr.247/2005,n situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din această lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadăde până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a).
Printr-o corectă interpretare și aplicare a acestui text de lege, având în vedere și faptul că imobilul în litigiu făcea parte din categoriile de imobile menționate în anexa nr.2 lit.a pct.2 din lege, tribunalul a apreciat că reclamanții, în calitate de unici succesori ai foștilor proprietari ai imobilului,sunt îndreptățiți la restituire în natură, dar cu condiția menținerii afectațiunii imobilului restituit, pentru o perioadă de 5 ani de la data pronunțării emiterii hotărârii de restituire.
În consecință, critica adusă de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General acestei soluții, prin care se susține că imobilul nu putea fi restituit în natură deoarece este afectat de amenajări de interes public va fi respinsă de instanța de apel ca nefondată, textul legal menționat anterior prevăzând în mod expres restituirea în natură a imobilelor aparținând unităților sanitare necesare și afectate de activități de interes public.
În condițiile în care apelantul pârât Spitalului Clinic Dr. este cel care posedă în fapt imobilul solicitat de reclamanți, iar prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea imobilului,în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta, în calitatea sa deunitate deținătoare, are legitimare procesuală pasivă în cauză, deși nu este entitatea învestită cu soluționarea notificării, numai astfel putându-i fi opusă hotărârea irevocabilă ce va fi pronunțată în final.
Analizând, în conformitate cu dispozițiile articolului 292 alin.ultim Cod Procedură Civilă, apelul declarat de apelantul pârât Spitalului Clinic Dr., nemotivat, Curtea va reține că acesta a invocat în fața instanței de fond excepțiile privind netimbrarea acțiunii, autoritatea de lucru judecat, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 2 B, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamanților privind restituirea în natură a imobilului în raport de dispozițiile articolului 16 din Legea nr.10/2001, forma în vigoare la data formulării întâmpinării de către acest pârâtul, respectiv la 02.09.2002 (filele 80-82 din dosarul nr.6590/2002 al Judecătoriei sectorului 2 B ).
Fiind vorba de o contestație la refuzul primăriei de a soluționa notificarea formulată de reclamați în baza Legii nr.10/2001, refuz asimilat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizie obligatorie pentru celelalte instanțe,cu respingerea cererii de restituire, în mod corect tribunalul a apreciat că aceasta se judecă de instanță în conformitate cu dispozițiile legii nr.10/2001 și este scutită de plata taxei de timbru, atât potrivit dispozițiilor acestei legi, cât și potrivit articolului 15 lit. r din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat,s-a reținut că aceasta a fost argumentată de apelantul pârât Spitalului Clinic Dr. prin invocarea deciziei civile nr.2728/28.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost menținută o hotărâre pronunțată de instanța de fond într-o acțiune de revendicare întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 480 Cod Civil. În condițiile în care acțiunea de față a fost calificată ca fiind o contestație la refuzul pârâților de a soluționa notificarea reclamanților, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite în cauză condițiile articolului 1201 Cod Civil pentru constarea autorității de lucru judecat,neexistând identitate de obiect și cauză.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost motivată de apelantul pârât prin faptul că reclamanții nu au epuizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, care permite acestora să se adreseze instanței de judecată doar cu contestație împotriva deciziei sau dispoziției prin care unitatea deținătoare soluționează notificarea nu și în cazul refuzului de soluționare a notificării.
Și această excepție a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, în raport de dispozițiile cuprinse în decizia nr. XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19.03.2007, în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, cu putere obligatorie, căinstanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 2 Baf ost unită de prima instanță cu fondul cauzei, iar prin hotărârea pronunțată a fost respinsă, soluție care-i profită apelantului pârât și care face să fie lipsită de interes reanalizarea acesteia de către instanța de apel, conform articolului 292 alin.ultim Cod Procedură Civilă.
Pe fondul cauzei, apelantul pârât Spitalului Clinic Dr. a solicitat respingerea cererii reclamanților de restituire în natură a imobilului, invocând dispozițiile articolului 16 din Legea nr.10/2001, reglementarea în vigoare la data formulării întâmpinării de către acest pârât la instanța de fond, potrivit căreia n situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu diplomatic al acestora,necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi.
Pe parcursul soluționării cauzei de față, dispozițiile articolului 16 din Legea nr.10/2001 au fost modificate prin Legea nr.247/2005, conținutul textului modificat fiind redat de C anterior, când a analizat apelul formulat de Municipiul B prin Primarul General.
Fiind vorba de o modificare ce privea dispoziții de drept material cuprinse într-o lege specială aplicabilă în cauză, modificare survenită înainte de trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, aceasta era de imediată aplicare, iar apărarea invocată de apelantul pârât Spitalului Clinic Dr. în fața primei instanțe, pe fondul cauzei, este în mod evident nefondată.
Apelul declarat de apelanții reclamanți a și nu a fost motivat, situație în care se impune analizarea sa tot în raport de invocările făcute în fața instanței de fond.
În condițiile în care acțiunea acestora a fost admisă pe baza celor susținute în fața primei instanțe, este evident că nu există interes pentru reanalizarea acestora de către instanța de apel.
Susținerea apelanților reclamanți făcută prin avocat la termenul de judecată din data de 12.10.2009, peste termenul legal de motivare a apelului, în sensul că aceștia ar fi nemulțumiți de menționarea în dispozitivul sentinței instanței de fond a obligației lor privind menținerea afectațiunii imobilului pentru o perioadă de 5 ani de la data pronunțării hotărârii de restituire, nu reprezintă un motiv de ordine publică și nici nu a fost o susținere pe care reclamanții să fi făcut-o în fața instanței de fond,situație în care nu poate fi analizată de instanța de apel, conform articolului 292 alin.ultim Cod Procedură Civilă.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelurile ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanții reclamanți și -, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 1, de apelanții pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, și SPITALUL CLINIC DR. cu sediul în B,--7, sector 2, împotriva sentinței civile nr.164 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR 2 B, cu sediul în B,--13, sector 2, ca neîntemeiate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
7 ex./19.10.2009
- Secția a V-a -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
