Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții -., domiciliată în B, sector 2, G-ral, nr. 30, -. 1,. 3, și, domiciliat în com., jud.B, împotriva sentinței civile nr.2228 pronunțată la 1 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 10/2001 P, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 247/1995, Primăria Municipiului, toate cu sediul în P,--4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanții-reclamanți -., și intimatele-pârâte Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 10/2001 P, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 247/1995 și Primăria Mun.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanți au solicitat prin motivele de apel judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar au depus cerere prin care solicită suspendarea cauzei conform art. 244 alin.(1) Cod pr.civilă, până la soluționarea acțiunii rezultate din Rezoluția nr.613/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Curtea, respinge cererea de suspendarea cauzei nefiind îndeplinite condițiile art. 244 alin.(1) Cod pr.civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.1586/2007, reclamanții -., fostă și -. au chemat în judecată pârâta Comisia Județeană P pentru aplicarea Legilor nr.112/1995, nr.10/2001 nr. 247/2005 din cadrul Primăriei P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei de a acorda despăgubiri pentru imobilele situate în P,- și-, arătând că cele două imobile au fost trecute în proprietatea statului prin aplicarea abuzivă a Decretului nr.92/1950, imobilele aparținând autorilor
-2-
acestora- și, care făceau parte dintr-o categorie de persoane ale căror bunuri erau exceptate de la naționalizare.
Au mai arătat că în baza disp. Legii 112/1995 au formulat cerere de acordare despăgubiri, cerere care a fost respinsă în mod greșit deoarece niciunei persoane nu i se poate încălca dreptul de proprietate, iar acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 este admisibilă, dreptul de proprietate fiind nu numai imprescriptibil ci și garantat, potrivit art.44 din Constituția României.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.480, art.481, art.672 și urm. și art.998 cod civil, art.21, art.44 și art.46 din Constituția României, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 al Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.11095/30.11.2007 a admis excepția lipsei competenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația împotriva deciziei Comisiei Județene prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire iar în baza disp. art.24 din Legea 10/2001, decizia poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul entitatea investită cu soluționarea notificării.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții -., fostă și -. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Județeană P pentru aplicarea Legilor nr.112/1995, nr.10/2001 și nr.247/2005 din cadrul Primăriei P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului de a acorda despăgubiri pentru imobilele situate în P- și-.
La data de 20.03.2008, reclamanții au formulat o precizare la acțiune prin care au arătat că solicită obligarea pârâtei Comisia Județeană P pentru aplicarea Legilor nr.112/1995, nr.10/2001 și nr.247/2005 din cadrul Primăriei P, la acordarea de despăgubiri la valoarea de piață pentru imobilele situate în P,- și-, aparținând autorilor acestora, cunoscând faptul că nu este posibilă restituirea acestora în natură.
În ședința publică din 14.04.2008, apreciind că cele două dosare au același obiect, cauză și părți, tribunalul a dispus în baza disp. art.164 cod pr.civilă, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La data de 09.06.2008 pârâta Primăria Mun.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal să se examineze excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Mun.P iar în temeiul disp. art.109 cod pr.civilă, să se examineze excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea acestor excepții, pârâta a arătat că Primăria Mun.P apare ca lipsită de capacitate de folosință, potrivit legii administrației publice locale nr.215/200, iar conform art.21 din lege persoana juridică de drept public cu capacitate juridică deplină este Municipiul P iar primarul reprezintă comuna sau orașul în
-3-
relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice, române sau străine precum și în justiție.
Pârâta apreciează acțiunea formulată ca fiind o acțiune în revendicare, inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Pe fond, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece o parte din imobil a fost restituit în baza Legii 10/2001 petenților și, în calitate de moștenitori ai defuncților proprietari și, restul fiind vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1162/M/1997 numitei, astfel că nu se mai află în patrimoniul Mun.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2228/01.09.2008, a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Mun.P precum și a inadmisibilității acțiunii formulate de pârâta Primăria Mun. și a respins acțiunile conexe în revendicare formulate de reclamanți, ca neîntemeiate. Instanța de fond a reținut că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Mun.P este neîntemeiată, pârâta fiind chemată în judecată deoarece figura în legile de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada comunistă, ca entitate investită ca autoritatea de soluționare a cererilor persoanelor îndreptățite la restituire.
Referitor la excepția inadmisibilității formulării acțiunii după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamanți nu reprezintă o veritabilă acțiune în revendicare, întemeiată pe disp. art.480 cod civil, de vreme ce nu se solicită restituirea imobilului de către persoana care se pretinde proprietar neposesor de la persoana pretins posesor neproprietar, reclamanții recunoscând că nu se mai poate dispune restituirea în natură a imobilului și solicită despăgubiri.
De aceea s-au respins ambele excepții ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că deși reclamanții precizează că formulează o acțiune în revendicare a imobilelor ce au aparținut autorilor acestora - și, cererea acestora nu poate fi calificată drept acțiune în revendicare, reclamanții solicitând despăgubiri pentru cele două imobile, cunoscând faptul că restituirea acestora nu este posibilă în natură.
Tribunalul a mai constatat că reclamanții nu arată izvorul juridic al obligației pârâtei la despăgubiri materiale, constând în contravaloarea imobilelor preluate de stat, de vreme ce recunosc că cererile acestora de despăgubire formulate în baza Legii 112/1995 au fost respinse prin hotărârile nr.475/08.05.1997 și nr.23/23.01.1998 cu motivarea că nu au făcut dovada calității de moștenitori ai persoanelor deposedate și nu au formulat cerere de acordare de despăgubiri în baza dispozițiilor Legii 10/2001.
Pe de altă parte, statul nici nu are calitatea de pretins posesor neproprietar al imobilelor în litigiu deoarece imobilele nu se mai află în patrimoniul acestuia.
Astfel, prin dispoziția nr.4825/30.06.2003 emisă de Primăria Mun.P, s-a constat dreptul petiționarilor și de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 cu privire la imobilul situația în P,-, jud.P, prin restituirea în natură a
-4-
unei părți a acestuia, restul fiind vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1162/N/1997 numitei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, susținând că au formulat prezenta acțiune prin care au solicitat despăgubiri, cunoscând faptul că nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor, în spiritul recursului în interesul legii privind admisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 "pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile".
În cauză, interesul reclamanților este moral, legitim și juridic, născut și actual precum și personal și direct, întrucât se pune în discuție lezarea unui drept fundamental - dreptul de proprietate, urmârind o reparație morală a prejudiciilor cauzate de perioada comunistă.
Necesitatea de a acționa este născută și actuală, întrucât nu a existat o reparație morală a vătămărilor suferite de reclamanți iar reparațiile materiale nu au existat.
Apelanții au mai arătat că statul a avut calitatea de posesor, înstrăinând imobilele altor persoane iar potrivit disp. art.18 lit.c din Legea 10/2001, dacă "imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale" măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent deoarece unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită o decizie sau, după caz, dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri.
Reclamanții-apelanți au mai susținut că solicitarea lor din 21.05.2008 de a lămuri modalitatea de atribuire a imobilelor autorilor acestora către alte persoane, solicitare adresată Primăriei P prin care solicitau actele care să demonstreze temeiul legal al acceptării notificărilor petiționarilor precum și acte prin care să se demonstreze temeiul juridic al respingerii notificărilor reclamanților din anul 1996 și cele ulterioare, faptul că sunt descendenți ai defuncților și fiind demonstrat, a rămas fără răspuns.
Hotărârea instanței de fond face doar mențiune la faptul că s-a constatat dreptul petiționarilor și de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, prin dispoziția nr.4825/30.06.2003, în condițiile în care reclamanții au solicitat restituirea imobilelor încă din anul 1996.
Instanța de fond nu a permis reclamanților nici depunerea de concluzii, la termenul din 01.09.2008 instanța constatând cauza în stare de judecată, fără să facă vreo mențiune despre cum au ajuns imobilele în posesia altor persoane.
Curtea, analizând prezentul apel constată că este nefondat și urmează a fi respins, deoarece:
Temeiul de drept invocat de reclamanți îl reprezintă disp. art.480 și art.481 cod civil, ce definesc caracterul acțiunii ca fiind o acțiune în revendicare.
Acțiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, pentru că ea apare ca posibilitatea juridică ce-i permite titularului să-și apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui de la cel care îl stăpânește fără temei.
.//-
-5-
Dar, prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare întrucât reclamanții nu solicită restituirea în natură a imobilelor ci plata de despăgubiri "cunoscând faptul că nu este posibilă restituirea lor în natură" așa cum au precizat.
Nu pote fi primită nici ca o acțiune în despăgubiri, întrucât cererea reclamanților de a fi obligate pârâtele Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995 P, Comisia Județeană de aplicare a Legii 10/2001 P și Comisia Județeană de aplicare a Legii 247/2005 P nu este reglementată de lege.
proprietari, persoane fizice ai imobilelor trecute în proprietatea statului în perioada 1945-1989 pe baza unor acte normative care reglementau naționalizări, confiscări, rechiziții, preluări sub diverse forme sau prin deposedări abuzive, au avut la îndemână legile speciale precum Legea 112/1995 și Legea 10/2001 cu modificările ulterioare, pentru a solicita restituirea în natură sau plata de despăgubiri.
Cât privește despăgubirile, plata celor stabilite în baza Legii 112/1995 se făcea de către.Finanțelor prin serviciile publice descentralizate ale acestuia, de la nivelul județelor, Mun.B și Sectorul Agricol I conform art.13 din lege iar cele stabilite în baza Legii 10/2001 se acordă în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv titlul VII din Legea 247/2005 din fondul "Proprietatea" care funcționează sub forma unei societăți de investiții în care statul este acționar.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții au solicitat despăgubiri în baza Legii 112/1995 pentru cele două imobile, dar prin Hotărârea 475/08.05.1997 Comisia Județeană P pentru aplicare Legii 112/1995 a respins cererea pentru imobilul din P-, care a aparținut defuncților și, trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, întrucât petenții nu au făcut dovada calității de moștenitori conform art.15 alin.2 din Legea 112/1995 și prin hotărârea nr.23/23.01.1998 Comisia Județeană a respins cererea pentru imobilul din P,- pentru același motiv.
Reclamanții nu au făcut dovada că au formulat notificare în baza Legii 10/2001 prin care să fi solicitat plata de despăgubiri pentru cele două imobile, neputând fi primită direct, în instanță o astfel de cerere.
Față de cele de mai sus, nu poate fi avută în vedere referirea apelanților la admisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 de vreme ce prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare și nici nu s-a respins pe excepția inadmisibilității.
Nu poate fi avută în vedere nici trimiterea la Legea 10/2001 întrucât reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de această lege iar o acțiune directă în instanță ar fi inadmisibilă.
Nu are relevanță în cauză nici lipsa răspunsului Primăriei P la solicitările reclamanților cu privire la restituirea acestor imobile către alte persoane.
Reținându-se că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, urmează ca în baza disp. art.296 cod pr.civilă, să fie respins apelul ca nefondat.
.//.
-6-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții -., domiciliată în B, sector 2, str. G-ral, nr. 30, -. 1,. 3 și, domiciliat în com., jud.B, împotriva sentinței civile nr.2228 pronunțată la 1 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 10/2001 P, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 247/1995, Primăria Municipiului, toate cu sediul în P,--4, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
8 ex./20.01.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
