Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.51/A/2008
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării apelului de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 444 din 06.06.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intervenienta în nume propriu și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11.02.2008, de către reprezentatul reclamantului apelant și reprezentanta intervenientei în nume propriu concluzii scrise.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 444/6.06.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins exceptia tardivității și ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul, având ca obiect anularea Dispozitiei nr. 1984/8.06.2006 emisă de Primarul Municipiului C-
S-a admis cererea de interventie in interes propriu formulată de intervenienta, si in consecință:
S- constatat că imobilul situat in C-N,-/ Aaf ost restituit intervenientei si defunctului ei sot prin Hotărârea nr. 74/20.02.1998 a Comisiei Judetene de Aplicare a Legii 112/1995
A fost obligat reclamantul să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că dispozitia atacată a fost emisă la data de 8.06.2006, iar conform dovezii de comunicare aceasta a fost predată destinatarului la 5.07.2006.
Pe confirmarea de primire destinatarul trecut este, dar este cert că nu ea a preluat actul, fiind decedată din 25.09.2003.
Pe aceeasi comunicare este menționată expedierea a 10 exemplare din dispozitie, la adresa din C-N-, fără ca pârâtul să poată face dovada comunicării dispozitiei către petent.
De altfel, in sedința publică din 28.03.2007, petentul a confirmat ridicarea acestei dispozitii la data de 5.07.2006, ceea ce inseamnă că plângerea a fost formulată în termenul legal iar ca urmare exceptia tardivității s-a respins ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul reținut că prin Decizia nr.298/11.10.1988 a fostului CPJ C, s-a trecut in proprietatea statului fără plată cota de 1/2 parte din imobilul inscris in 24545 C, nr.top 18617/1- constructie cu 2 camere si dependinte - corp B proprietatea lui, in temeiul Decretului 223/1974.
Apoi, prin Decizia nr. 270/2.09.1989 s-a trecut in proprietatea statului cu plată restul cotei de parte.
Conform actelor de la filele 12-14 pe parcela top 18617/1 existau două corpuri de clădire, adică apartamentul 2 având nr. top 18617/1/ ce reprezintă corpul B din care cota de 1/2 a fost preluată de la, iar restul cotei de la, aceasta fiind intabulată in 68341 C, asupra cotei de 1/2 parte cu titlu de construire.
Apartamentul nr. 1 - corp A - având nr. top 18617/1/1 - casă cu 2 camere si dependinte - a rămas succesorilor proprietarului tabular - antecesorul petentului.
Prin notificarea formulată la 7.11.2001 petentii, Hot Valentin, Hot Vasile, au solicitat restiutirea in natură a corpului B situat in-/A, casă cu 2 camere, bucătărie, baie, antereu, garaj si restituirea in natură a terenului in suprafață de 855 mp inscris in 24545 C, nr. top 18617/1.
In motivarea notificării acestia au arătat că preluarea de către Statul Român sa făcut de la persoanele care locuiau faptic in această constructie, adică și sotia.
Această sustinere este neîntemeiată, deoarece potrivit actului sub semnătură privată aflat la fila 34, defunctul tatăl, a vândut fiului său constructia, la data de 16.11.1975.
Că este așa rezultă si din actul emis de C potrivit căruia autorizatia de luare in folosință a constructiei s-a emis pe seama lui.
Notificarea formulată a fost respinsă prin Dispozitia 1984/8.06.2006, cu motivarea că imobilul solicitat a fost restituit către si sotia prin Hotărârea nr. 74/20.02.1998, apreciindu-se că notificarea a rămas fără obiect.
Prin Hotărârea 74/1998 dată in aplicarea Legii 112/1995, s-a restituit in natură către si constructia aflată pe parcela cu nr. top 18617/1/C/II si terenul aferent in suprafață de 855,36 mp inscris in 24545
In temeiul acestei hotărâri si si-au intabulat dreptul de proprietate sub B 12- 13, in
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 1746/16.11.1982 după defunctul a rămas ca masă succesorală cota de 13/80 parte din imobilul inscris in 16116 C, nr. top 19552 - casă cu 2 camere si dependinte în-/
Conform dosarelor acvirate, si sotia, in calitate de sinistrati, ca urmare a inundatiilor din 1970 au primit teren in-/a unde au edificat o altă locuință decât cea in litigiu.
Aceiasi defuncti au cumpărat o parcelă de teren in- de la numita si pe care au inceput edificarea unei constructii, constructia incepută si nefinalizată fiind vândută fiului său si sotiei.
In sedința publică din 30.05.2007 petentul a că nu a fost atacată
Hotărârea nr. 74/1998.
Din aceleasi dosare acvirate si care au ca obiect prestatie tabulară privind acelasi imobil, rezultă că la 22.12.1989 imobilul din-/A era in folosința lui si, dar si faptul că petentul nu a atacat nici deciziile de preluare in proprietatea statului.
Acelasi petent a ulterior că Hotărârea nr.74/1998 pe care a atacat-o a fost menținută ca valabilă prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Așadar, probele mai sus arătate confirmă faptul că in mod legal notificarea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, fiind proprietara tabulară a imobilului cu privire la care s-a făcut notificarea, fiind decedat.
In ce priveste cererea de interventie, aceasta a fost admisă, deoarece intervenienta este proprietara imobilului cu privire la care s-a solicitat restituirea in natură de către alte persoane, împrejurare ce îi conferă dreptul de ași apăra proprietate a chiar si pe această cale.
Cererea intervenientei pentru constatarea efectelor Hotărârii nr. 74/1998 este admisibilă in condițiile in care aceasta este proprietară tabulară, iar pe rolul Curtii de Apel Cluj se află recursul având ca obiect prestatia tabulară cu privire la acelasi imobil al intervenientei.
Pentru toate aceste considerente, plângerea s-a respins ca neîntemeiată, fiind admisă cererea de interventie în interes propriu, constatându-se ca imobilul in litigiu a fost restituit intervenientei si defunctului ei soț.
Împotriva acestei sentințe apel reclamantul, solicitând schimbarea în sensul admiterii plângerii formulate împotriva dispoziției nr.1984/8.06.2006 emisă de Primarul mun. C-N, anularea acesteia și admiterea notificării formulate de reclamant și ceilalți petenți, în sensul restituirii în natură imobilului situat în C-N,-
În motivarea apelului reclamantul a arătat următoarele:
Imobilul situat în C-N, - a aparținut părinților apelantului, și, care în anul 1959 au cumpărat terenul în suprafață de 855 mp de la proprietarul tabular .
Pe acest teren părinții apelantului au edificat o construcție fără a deține autorizația de construire și chiar dacă în anul 1964 au obținut de la Sfatul Popular al orașului C adresa nr.869/12.03.1964 ce atestă existența construcției, nu au făcut demersurile necesare întabulării.
Conform declarației mamei apelantului, părinții săi nu au înstrăinat casa construită fratelui său și, chiar dacă există un act sub semnătură privată ce atestă o atare înstrăinare.
În anul 1989 și și-au intabulat în CF dreptul de proprietate cu titlu de construire, deși casa a fost construită de părinți, iar ei dețineau un act de vânzare-cumpărare.
În mod nelegal imobilul fost preluat de către Statul Român urmare a plecării numitului din țară. Demersurile reclamantului, a mamei acestuia și celorlalți frați făcute în vedere anulării măsurii preluării, pe motiv că imobilul expropriat nu aparținea persoanei plecate în străinătate, au rămas fără rezultat.
În temeiul Legii nr. 112/1995 imobilul a fost restitui în natură fratelui apelantului, și soției acestuia.
Împotriva hotărârii emise de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantul și mama acestuia au formulat plângere, care a fost respinsă, reținându-se lipsa calității procesuale active a acestora.
Prin urmare, actele pe baza cărora imobilul a făcut obiectul restituirii în favoarea numiților și nu putut face obiectul unei verificări judecătorești și nu există certitudinea că imobilul a fost retrocedat foștilor proprietari sau unor persoane care nu erau îndreptățite.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că imobilul situat în C-N,- A fost preluat de la alte persoane decât proprietarii, fără titlu.
Faptul că fratele apelantului și soția sa nu erau proprietarii imobilului, rezultă și din încheierea nr.1101/25.04.1989 a Serviciului de carte funciară, prin care s-a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate pe motiv că nu există acte autentice.
Ulterior, la data de 7.07.1989 prin încheierea nr.1795 a fost intabulat dreptul de proprietate cu titlu de construire în favoarea numitei, asupra cotei de parte din imobil.
Instanța de fond a reținut că imobilul a fost înstrăinat în baza unui act sub semnătură privată, acesta fiind nul în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare prevăd că bunurile imobile pot fi înstrăinate doar prin acte autentice, iar persoanele care pretind cumpărarea imobilului nu dețin o hotărâre judecătorească în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate în baza unui înscris sub semnătură privată.
Întrucât la data încheierii actului sub semnătură privată de care se prevalează intervenienta pe terenul situat în C-N,- A existau două construcții dintre care una ulterior s-a demolat, se pune întrebarea care dintre acestea făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare invocat de intervenientă.
Totodată, în condițiile în care în actul sub semnătură privată se menționează cumpărarea unei suprafețe de 494 mp, se pune problema modului în care putut Statul Român să preia întreaga suprafață de 855 mp, care nu aparținea numiților și, iar ulterior să le restituie acestora întreagă această suprafață în temeiul Legii nr. 112/1995.
În mod greșit a reținut instanța că dovada de luare în folosință pentru casă fost eliberată numitului, acest fapt nerezultând din nici un act depus la dosar.
Reclamantul a depus la dosar copia actului emis de Consiliul Popular C, ce atestă că antecesorul său construit casa și i s-a aprobat intabularea construcției în CF.
Prima instanță a reținut că în masa succesorală după defunctul au rămas alte bunuri decât imobilul revendicat, indicând un certificat de moștenitor, deși succesiunea după acest defunct nu a fost încă finalizată, procedura succesorală fiind suspendată până la soluționarea mai multor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În mod greșit s-a reținut și faptul că imobilul construcție a fost finalizat de și soția sa și că reclamantul nu a atacat decizia de preluare imobilului.
Prin întâmpinarea formulată (f17-18) intervenienta solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Imobilul a trecut în proprietatea statului fiind preluat de la ea și soțul său în prezent decedat.
Reclamantul nu este persoană îndreptățită să i se restituie imobilul, care de altfel la data formulării notificării nici nu se mai afla în patrimoniul primăriei, fiind restituit anterior intervenientei și soțului acesteia.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie plângerea formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr.1984/8.06.2006 a Primarului mun. C-N, prin care s- respins ca lipsită de obiect notificarea prin care reclamantul și alți petiționari au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C-N,- A, compus din construcție corp B și teren în suprafață de 855 mp.
Temeiul respingerii acestei notificări l- constituit faptul că imobilul făcut obiectul restituirii în natură în favoarea numiților și, în temeiul Legii nr. 112/1995 prin hotărârea nr.74/20.02.1998 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Această hotărâre în baza căreia imobilul fost restituit în temeiul Legii nr. 112/1995 numiților și fost la rândul său contestată tot de către, reclamantul din prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 6423/17.06.1998 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin decizia civilă nr. 2139/A/1998 Tribunalului Cluj (37-38), plângerea formulată de petentul împotriva Hotărârii nr.74/1998 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 fost respinsă ca nefondată și nu ca urmare reținerii excepției lipsei calității procesuale active petentului, așa cum afirmă reclamantul în cuprinsul motivelor de apel.
În cuprinsul sentinței civile nr. 6423/17.06.1998 a Judecătoriei Cluj -N, cu ocazia analizării pe fond plângerii formulate împotriva Hotărârii nr.74/1998 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a reținut în esență că imobilul corp B compus din 2 camere și dependințe și garaj, situate în-/A înscris în CF 68341 C, fost proprietatea intimaților și, fiind preluat în baza Decretului nr.223/1974 de către Statul Român.
Ulterior respingerii plângerii împotriva hotărârii emise în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamantul în coparticipare procesuală activă cu alte persoane, aceleași care au formulat alături de reclamant și notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001, au promovat un nou litigiu având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanta (mama reclamantului) și defunctul ei soț asupra imobilului înscris în CF 24545 C, nr.top 18617/1 în suprafață de 850 mp, constatarea dreptului de superficie al promitenților cumpărători, obligarea pârâților, și să încheie cu reclamanții și cu pârâtul contract autentic de vânzare-cumpărare, în caz contrar sentința să țină loc de act autentic, constatarea preluării imobilului de către Statul Român fără titlu, respectiv de la alte persoane decât proprietarul, dispunerea rectificării înscrierilor din CF în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și, și intabularea dreptului de proprietate în CF în favoarea reclamanților și pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 319/11.09.2001 Tribunalului Cluj (21-27) definitivă prin decizia civilă nr. 318/18.12.2003 Curții de Apel Cluj (28-31), această acțiune a fost respinsă.
În cuprinsul acestor hotărâri este expusă pe larg situația juridică a imobilului situat în C-N,- A, respectiv faptul că acesta fost înstrăinat de soții și, fiului lor, căsătorit cu.
Reiese din cele arătate că până în prezent există două hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la imobilul în litigiu, respectiv: sentința civilă nr. 6423/17.06.1998 a Judecătoriei Cluj -N prin care se constată legalitatea hotărârii nr.74/1998 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, în baza căreia imobilul în litigiu fost restituit în natură în favoarea numiților și și sentința civilă nr. 319/11.09.2001 a Tribunalului Cluj, prin care respingându-se acțiunea reclamanților, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil se constată că imobilul de pe- a fost transmis de către defunctul și soția, fiului lor.
Prin urmare, repunerea în discuție titlului prin care numiții și au dobândit drept de proprietate asupra imobilului situat în C-N,- - prin cumpărare sau prin construire - a persoanei de la care fost preluat imobilul nu mai este posibilă, asupra acestor aspecte pronunțându-se anterior cele două hotărâri judecătorești irevocabile.
Întrucât imobilul a făcut obiectul măsurii reparatorii de restituire în natură în temeiul Legii nr. 112/1995, este evident că nu mai putea face obiectul unei noi măsuri reparatorii - restituirea în natură instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 - cu atât mai mult cu cât legalitatea măsurii inițiale a fost supusă controlului judecătoresc, iar Hotărârea nr.74/1998 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 fost menținută.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect plângerea împotriva Dispoziției nr.1984/8.06.2006 a Primarului mun. C-N fost respinsă ca nefondată, astfel încât în baza art.296 Cod proc.civ. apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.civ. apelantul va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (70).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul de reclamantul împotriva sentinței civile nr.444 din 06.06.2007a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar - pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
7 ex/14.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Eugenia Pușcașiu
