Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1213/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.512
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.186 din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, și intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 08 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 15 octombrie 2009 și la 22 octombrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată sub nr- la data de 24.11.2006, contestatoarea a chemat în judecată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicitând instanței anularea ordinului nr.341/3.11.2006 emis de președintele Curții de Conturi a României cu privire la notificarea nr.327/2001 depusă de către reclamantă, având ca obiect imobilul situat în B M, str.-.-, nr.29-31, județul
În motivarea contestației, contestatoarea susține că ordinul sus menționat nu respectă prevederile Legii 10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005 solicitând anularea ordinului și restituirea în natură a imobilului în spiritul dispozițiilor legale sus menționate, deoarece aceasta a fost preluat în mod abuziv de către stat prin Decretul nr.218/1960 și poate fi restituit în natură.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV- Civilă sub nr- la data de 05.12.2006, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea Ordinului nr.341/03.11.2006 emis de Curtea de Conturi și să se dispună restituirea către reclamantă a imobilului situat în B M,--31, județul M, înscris în Cartea Funciara nr.3088 a localității B M cu nr. topo 60411 și 605/26, iar dacă se va aprecia că nu este posibilă restituirea în natura a bunului, s-a solicitat să se dispună ca despăgubirile să-i fie acordate reclamantei, motivat de faptul că ceilalți solicitanți nu au făcut dovada calității de moștenitori ai fostei proprietare tabulare.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Ordinul emis, Curtea de Conturi propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B M, str. -.- nr.29-31, județul M tuturor celor care au formulat notificări în baza Legii 10/2001 respectiv:, și.
Soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât, în primul rând, reclamanta este singura persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, pentru imobilul situat în B M, str. -. - nr. 29-31, județul M, iar nu și celelalte persoane care au formulat notificări, reclamanta având calitatea de nepoată de frate, al proprietarei imobilului, care a fost căsătorită cu Gad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.04.1939.
In urma decesului lui G întreaga masă succesorală i-a revenit soției sale, în baza testamentului autentificat sub nr. 60/05.05.1947, soții neavând copii. Unicul moștenitor al autoarei a fost fratele său, -, fapt atestat de certificatul de moștenitor nr. 654/1981 întocmit în urma dezbaterii succesiunii atât a lui G, cât și al lui.
Tatăl reclamantei, a decedat la data de 06.05.1995, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 547/12.05.1995 întreaga masă succesorală îi revine reclamantei,.
Prin urmare, având în vedere faptul ca soții nu au avut descendenți, în baza testamentului nr. 60/05.05.1947 l-a moștenit pe soțul său, iar masa succesorală rămasă de pe urma defunctei i-a revenit fratelui sau, și apoi reclamantei, unica persoană care a făcut dovada calității de moștenitor și a calității de proprietar este aceasta, astfel încât măsurile reparatorii trebuie dispuse față de reclamantă.
De altfel chiar și instituțiile la care s-au aflat notificările în perioada - au constatat faptul că ceilalți solicitanți, și nu au făcut dovada calității de moștenitori ai fostei proprietare tabulare.
In acest sens s-a pronunțat Autoritatea pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001 prin adresa nr. -/17.08.2004, Prefectura Județului M - adresa nr.2017/11.08.2004 și adresa nr. 11923/1/245/36.02.2003.
Reclamanta a arătat că, pârâta Curtea de Conturi apreciază că este imposibilă restituirea în natură a imobilului întrucât după apariția Legii nr. 247/2005,petenții nu și-au reconsiderat poziția în sensul cererii de restituire în natură al imobilului.
Aceasta motivare nu poate fi primită, întrucât reclamanta prin notificarea nr. - a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B M, str.-.- nr.29-31, județul M, înscris în Cartea Funciara 3088 la numerele topo 604/1 - 270 mp, casa și teren și nr. 605/26 - 306 mp teren.
Este adevărat că în perioada 2001-2005, art. 16 din Legea 10/2001, amintit în Ordinul 341/2006, stabilea ca în cazul în care imobilul este folosit de o instituție publică, restituirea în natură nu este posibilă, urmând să se acorde despăgubiri, inițial această soluție era aplicabilă imobilelor preluate de stat cu titlu, iar ulterior a fost extinsă și la imobilele preluate fără titlu, însă prin Legea 247/2005 art. 16 fost modificat, astfel încât faptul că imobilul este folosit de o instituție publică nu împiedică restituirea în natură, ci doar obligă proprietarul să mențină destinația imobilului o perioada de 3 ani, urmând să primească o chirie stabilită prin hotărâre de Guvern.
Legea nr. - nu condiționează aplicarea art. 16, așa cum a fost modificat, de o "reconsiderare a poziției petenților în sensul de a cere restituirea in natură a imobilului"; deci nu era necesară o nouă cerere pentru a primi în natură imobilul.
În concluzie este lipsită de temei soluția Curții de Conturi de a oferi despăgubiri întrucât petenții nu au formulat o noua cerere pentru restituirea în
natură a imobilului.
Pentru a-și motiva soluția Curtea de Conturi susține că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind trecut din administrarea Primăriei municipiului B M în administrarea Curții de Conturi a României pentru Camera de Conturi M prin nr.HG 654/1994. In realitate, imobilul a fost preluat de stat fără titlu de la autoarea sa căsătorită cu Astfel în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.04.1939 a dobândit imobilul înscris în cartea funciară nr. 3088 localitatea B M, nr. topo 604/1 și 605/26. Dreptul de proprietate al lui a fost înscris în Cartea Funciară la data de 05.05.1939, iar prin încheierea nr. 390 din 1957 fost rectificată înscrierea în Cartea Funciară în sensul că era căsătorită cu G, iar nu cu.
După anul 1957 statul român a luat imobilul autoarei sale fără nici un titlu, dovada faptul ca în perioada 1957- 1990 în Cartea Funciară nu a fost înscris dreptul de proprietate a statului.
La data de 15.03.1991 tatăl reclamantei, - a solicitat Primăriei BMr estituirea imobilului. Ca răspuns la această solicitare, la 10.10.1991 Primăria emite adresa nr. 19219/1991 și un proces verbal în baza cărora este anulat dreptul de proprietate al lui și se intabulează în Cartea Funciară cu titlu de drept al Statului Român. Se indică drept temei al acestui drept Decretul 218/1960.
Deci, practic se recunoaște faptul că imobilul a fost preluat de stat de la autoarea sa fără titlu, întrucât acest decret reglementa situația imobilelor preluate de stat rară titlu. Ulterior în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 654/1994 imobilul situat în B M- a trecut din administrarea Prefecturii Județului M (iar nu a Primăriei așa cum se susține în Ordinul 341/2006) în administrarea Curții de Conturi în vederea folosirii ca sediu pentru Camera de Conturi a județului
Deși potrivit Hotărârii de Guvern se transmite în administrare o suprafață de teren de numai 306 mp, în cartea funciară a fost înscris dreptul și asupra suprafeței de 270 mp teren. De asemenea, așa cum s-a arătat Curtea de Conturi are doar un drept de administrare, și cu toate acestea instituția apare în documentația cadastrală ca proprietar.
In concluzie, reclamanta a apreciat că preluarea imobilului de către stat s-a făcut fără titlu, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Legea 10/2001 "Persoanele ale căror imobile au fost preluate rară titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi."
In drept, au fost invocate dispozițiile art.2, art.16, art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001
La data de 24.01.2007, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, a formulat întâmpinare, în baza art.115-118 Cod de procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegală, motivat de faptul că reci amanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, teren și construcție situat în B M, str. -. - nr.29-31, județul M, unde în prezent își desfășoară activitatea Camera de Conturi a județului M, motivându-și acțiunea în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pârâta a arătat că în cauză s-a fost solicitată restituirea în natură a imobilului amintit prin folosirea procedurii administrative de restituire prevăzută la Cap.III din Legea nr.10/2001, în urma căreia unitate a deținătoare - Curtea de Conturi a României - a emis Ordinul nr.341/03.11.2006 prin care s-a respins solicitarea reclamantei, de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei dispoziții, reclamanta, folosindu-se de prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Referitor la contestația făcută de contestatoarea împotriva Ordinului nr.341/03.11.2006, s-a precizat că aceasta a formulat o notificare cu nr.327/29.10.2001, către Prefectura județului M și transmisă către pârâtă prin adresa nr.3924/20.06.2003 a Consiliului Local al municipiului B M, respectiv Comisia municipală de aplicare a prevederilor Legii 10/2001 și înregistrată la sediul Camerei de Conturi M sub nr.691/20.06.2003.
Prin notificarea formulată de reclamanta se cerea în mod clar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești la imobilul în cauză, în baza Legii nr.10/2001.
Răspunsurile Curții de Conturi a României au fost conforme cu dispozițiile art.36 din Legea nr.10/2001 și ale Hotărârii nr.498/2003, si anume: "notificările prin care persoana îndreptățită solicita acordarea de despăgubiri bănești se adresează Prefecturii în a cărei rază se află sau s-a aflat imobilul preluat în mod abuziv, în termenul și condițiile art.21".
Curtea de Conturi a României a formulat răspunsuri prin adresele cu nr.1305/18.08.2003, nr.792/27.04.2004 si nr.3248/18.11.2004, prin care se preciza la acel moment că imobilul ce face obiectul notificării le-a fost transmis în administrare prin nr.HG654/19.09.1994, ca art.16 din Legea nr.10/2001 exceptează de la restituirea în natură imobilele ocupate de către instituții publice, situație în care foștilor proprietari li se puteau acorda doar măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care soluționarea corespunzătoare a notificării petentei era doar de competența Prefecturii M (deși anterior aceasta se adresase și Prefecturii M).
Ca urmare a nemulțumirii petentei de răspunsul primit, aceasta avea la dispoziție calea contestației prevăzute și reglementate de Legea nr.10/2001, de care nu a uzitat la acea dată.
Consideră pârâtă că în prezent nu se mai poate folosi nici de formularea unei noi notificări (nemaifiind în termen) și nici de calea contestației la un ordin prin care se răspunde în anul 2006 unei notificări tăcută în anul 2001.
Pârâta a menționat ca Ordinul nr.341/03.11.2006 al Președintelui Curții de Conturi a României s-a emis în urma solicitărilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a se transmite acesteia de către pârâtă, originalul dosarului administrativ pe care îl deținea de la Prefectura M prin adresa înregistrată la registratura Curții de Conturi a României sub nr.44219/01.03.2004. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a justificat numeroasele solicitări ale doamnei la adresa instituției lor, în sensul intenției lor de a acorda despăgubiri bănești reclamantei si de a le pune la dispoziție dosarul administrativ deținut de pârâtă.
Pârâta a solicitat admiterea excepției privind lipsa calității procesuale active a contestatoarei, întrucât prin actele depuse în susținerea notificărilor, contestatoarea face dovada calității de moștenitor cu certificatele de naștere, deces, căsătorie și certificatul de calitate de moștenitor nr.547 din 12.05.1995, doar al defunctului.
In ceea ce privește actele depuse la dosar de către reclamantă în dovedirea calității de moștenitor reiese clar faptul ca aceasta nu face dovada calității de moștenitor după fostul proprietar tabular al imobilului - defuncta, cea după care a fost expropriat imobilul.
Prin nr.HG654/19.09.1994 imobilul situat în B M, str. -.- nr.29, județul Maf ost transmis din administrarea Prefecturii M în administrarea Curții de Conturi a României în vederea folosirii ca sediu pentru Camera de Conturi
Potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998 și ale art.136 alin.4 din Constituția României, bunul în cauză face parte în prezent din domeniul public al statului.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din Legea nr.213/1998 "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.136 alin.4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrative teritoriale prin modurile prevăzute de lege".
În anexa actului normativ indicat anterior, care reprezintă Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, la capitolul 1, pct.29 figurează terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Parlamentul, președinția. și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice subordonate acestora. Potrivit art.l alin.2 din Legea nr.94/1992 "Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă Parlamentul României. ".
Astfel, se constată că imobilul revendicat face parte din domeniul public, fiind proprietate publică, iar bunurile proprietate publică sunt, conform art.136 alin.4 din Constituție inalienabile, fapt care face ca restituirea în natură a acestora să fie practic imposibilă, și nelegală.
Reclamanta avea nu numai dreptul dar și obligația să notifice instituția deținătoare - Curtea de Conturi a României, in sensul restituirii in natura conform dispozițiilor titlului I al Legii nr.247/2005 și să întreprindă toate demersurile necesare dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
Astfel, pârâta apreciază că nu poate fi restituit în natură imobilul situat în B M, str. -. - nr.29-31, județul M motiv pentru care s-a emis Ordinul nr.341/03.11.2006 de către Președintele Curții de Conturi a României, unitatea deținătoare, cu personalitate juridică.
La data de 02.04.2007, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, a formulat in baza art.64 și urm. Cod de procedură civilă cerere de chemare în judecată a titularului dreptului, respectiva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, în numele căruia pârâta deține bunul revendicat de.
In motivarea cererii s-a arătat că imobilul revendicat în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 de către, imobil situat în B M, str.-.- nr.29-31, județul Maf ost trecut în administrarea Curții de Conturi a României prin nr.HG654/19.09.1994.
Astfel, instituția Curții de Conturi a României nu a fost niciodată titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, ci doar în calitate de administrator am folosit acest bun.
Astfel, nu este firesc ca adevăratul proprietar, adică Statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice să fie parte în acțiunea contestatoarei, cu atât mai mult cu cât o restituire în natură a bunului revendicat nu este posibilă, ci doar eventual acordarea de despăgubiri.
Pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 republicată, care prevede la art.2 înființarea unui organism de plasament colectiv în valori imobiliare denumit Fondul Proprietatea, iar art.8 din același act normativ stabilește că până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta statul român ca acționar al Fondului Proprietatea și va exercita toate drepturile care decurg din această calitate.
La data notificărilor făcute de reclamanta, în anul 2001, pe plan local, Prefectura Județului Baf ost îndreptățită să le primească acestora solicitările, având totodată și obligația, conform art.28 alin. 2 din Legea nr.10/2001, republicată, de a comunica numele și adresa deținătorului imobilului de la acea vreme.
Art.28 din Legea nr.10/2001 republicată dispune:,1) În cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza se afla imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Termenul de 6 luni, prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art.27 alin.(3); (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată sa identifice unitatea deținătoare și sa comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia. (3) In cazul în care unitate a deținătoare nu a fost identificata, persoana îndreptățită poate chema în judecata statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, soli citând restituirea în natura sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2007, contestatoarea a invocat excepția tardivității formulării de către intimată a cererii de chemare în judecată a titularului dreptului și a depus o cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și contestatoarea.
Prin încheierea de ședință de la aceeași dată, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată a titularului dreptului, formulată de către intimata Curtea de Conturi, ca tardiv introdusă și în temeiul art.57 Cod de procedură civilă și văzând și prevederile art.57 alin.3 Cod de procedură civilă, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți în interes propriu a celor patru persoane indicate în cererea depusă la acest termen de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cererea formulată de către intimată de chemare în judecată a titularului dreptului a fost depusă la data de 02.04.2007 și față de prevederile art.65 Cod de procedură civilă, care arată că cererea privitoare la arătarea titularului dreptului se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare, a respins cererea de chemare în judecată a titularului dreptului, formulată de către intimata Curtea de Conturi, ca tardiv introdusă.
Având în vedere cererea formulată de către contestatoare, prin apărător, în temeiul art.57 Cod de procedură civilă și văzând și prevederile art.57 alin.3 Cod de procedură civilă, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți în interes propriu a persoanelor indicate în cererea depusă la acest termen de judecată, și și s-a dispus ca aceste persoane să fie citate cu copia cererii de chemare în judecată.
În ședința publică din data de 15.05.2007 intervenienții în interes propriu au depus la dosarul cauzei o cerere prin care soli conexarea cauzei prezentului dosar cu cauza din dosarul nr.40975/-,aflat pe rolul Tribunalului București, cerere la care sunt anexate înscrisuri.
Contestatoarea a învederat instanței că nu avea cunoștință de existența dosarului nr.4.0975/-, aflat pe rolul Tribunalului București și că din verificările efectuate a constatat faptul că dosarul nr- se află pe rolul Tribunalului București tot la Secția a IV-a Civilă, cu termen de judecată la data de 18.05.2007, complet A5 și solicită înaintarea prezentei cauze la completul respectiv în vederea discutării cererii de conexare formulată de către intervenienții în interes propriu.
Prin încheierea de ședință de la aceeași dată, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la completul A5 din 18.05.2007 pentru atașarea la dosarul 40975/- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, în vederea discutării conexării apreciind că, din verificările efectuate în sistemul informatizat Ecris, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă se află dosarul nr-,cu termen de judecată la data de 18.05.2007, complet A5, dosar la care au solicitat intervenienții în interes propriu conexarea prezentei cauze, astfel că a dispus înaintarea prezentului dosar în vederea discutării conexării.
Prin încheierea de ședință din data de 18.05.2007, tribunalul a amânat discutarea cererii de conexare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- la cauza ce formează obiectul dosarului nr-,față de lipsa de procedură cu intimata și cu intervenienții în nume propriu, văzând și dispozițiile art. 85 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, coroborate cu cele ale art.107 Cod de procedură civilă, potrivit cărora președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității și în vederea îndeplinirii procedurii de citare.
Prin încheierea de ședință din data de 29.06.2007, tribunalul în temeiul art.164 Cod de procedură civilă, a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- la dosarul nr. 40975/-,urmând ca toate părțile din dosarul nr- să fie citate în dosarul nr-, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 Cod de procedură civilă, față de împrejurarea că ambele dosare au același obiect.
La data de 02.04.2007, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a formulat în temeiul art.64 și urm. Cod de procedură civilă cerere de chemare în judecată a titularului dreptului, respectiv a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, în numele căruia deține bunul revendicat de.
In motivare, s-a arătat că imobilul revendicat în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 de către sus numita petentă, imobil situat în B M, str. -.- nr.29-31, județul Maf ost trecut în administrarea Curții de Conturi a României prin nr.HG654/19.09.1994. Astfel, pârâta Curții de Conturi a României nu a fost niciodată titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, ci doar în calitate de administrator a folosit acest bun. Pârâta apreciază că este firesc ca adevăratul proprietar, adică Statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice să fie parte în acțiunea contestatoarei, cu atât mai mult cu cat consideră că o restituire în natură a bunului revendicat nu este posibilă, ci doar eventual acordarea de despăgubiri.
Pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, care prevede la art.2 înființarea unui organism de plasament colectiv în valori imobiliare denumit Fondul Proprietatea, iar art.8 din același act normativ stabilește că până la finalizare procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta statul român ca acționar al Fondului Proprietatea și va exercita toate drepturile care decurg din această calitate.
La data notificărilor tăcute de reclamanta, în anul 2001, pe plan local, Prefectura Județului Baf ost îndreptățită să le primească acestora solicitările, având totodată și obligația, conform art.28 alin. 2 din Legea nr.10/2001, republicată, de a comunica numele și adresa deținătorului imobilului de la acea vreme.
Art. 28 din Legea nr.10/2001 republicată dispune:,1) In cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Termenul de 6 luni prevăzut la art.22 alin. 1 curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art.27 alin.3. (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată sa identifice unitatea deținătoare și sa comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia. (3) In cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificata, persoana îndreptățită poate chema în judecata statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin.1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natura sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
La data de 28.09.2007, contestatoarea a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea irevocabila a cauzei ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare cu termen la 02.11.2007.
În motivarea cererii s-a arătat că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr- a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de calitatea de moștenitor nr. 35/2003 în ceea ce privește dezbaterea succesiunii lui G si.
Această cerere de suspendare este motivată de faptul ca reclamanții intervenienți din prezenta cauză -, G, își justifica dreptul la restituirea imobilului preluat de stat de la in temeiul certificatului de calitate de moștenitor nr. 35/2003.
Întrucât în prezent exista câte două certificate de moștenitor pentru cei doi defuncți - G și - iar în prezenta cauză se contestă tocmai dreptul intervenienților de a beneficia de restituirea imobilului, se impune soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr- înainte de a trece la judecarea prezentei cauze, dezlegarea pricinii atârnă în tot de existența dreptului ce face obiectul dosarului de pe rolul Judecătoriei Baia Mare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 28.09.2007, tribunalul a dispus în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, suspendarea judecării cauzei, ce are ca obiect contestație în temeiul Legii nr.10/2001, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare.
La data de 06.10.2008, contestatoarea, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendată prin încheierea de ședință din data 28.09.2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare.
În motivare s-a arătat că la data de 15.07.2008 a rămas irevocabilă sentința nr.6411/21.12.2007 prin care Judecătoria Baia Mares -a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială - în ceea ce privește succesiunile defuncților G și, a certificatului de calitate de moștenitor nr. 35/11.03.2003 emis de BNP - în dosarul nr. 39/2003 conexat cu dosar nr.40/2003, conexat cu dosar nr. 41/2003, conexat cu dosar nr. 42/2003, conexat cu dosar nr.43/2003, conexat cu dosar nr.44/2003, conexat cu dosar nr. 45/20003, conexat cu dosar nr. 46/2003.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 244 alin. 2 Cod de procedură civilă, contestatoarea depunând sentința civilă nr. 6411/21.12.2007, legalizată de Judecătoria Baia Mare.
Prin sentința civilă nr.186/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea; s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu; s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, ca neîntemeiată; s-a admis cererea conexă formulată de contestatoarea în dosarul nr-; s-a dispus modificarea Ordinului nr.341/03.11.2006 emis de Curtea de Conturi a României, în sensul că dispune restituirea în natură către contestatoarea a imobilului situat în B M, str.-.- nr.29-31, județ
Împotriva sentinței civile de mai sus, a formulat apel intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, arătând următoarele:
- instanța nu a ținut cont la pronunțarea sentinței în cauză de faptul că imobilul face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea apelantei;
- din actele depuse la dosar reiese faptul că imobilul actual este un imobil nou, în raport cu cel preluat de la proprietarul tabular;
- în cauză se putea dispune doar acordarea de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 Cod de procedură civilă, art.2, 10, 16 alin.3 din Legea nr.10/2001, art.3 alin.1 și art.12 alin.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Apelul este nefondat.
În ceea ce privește necesitatea efectuării unei expertize tehnice în cauză privind imobilul, se reține că la instanța de fond s-a solicitat efectuarea unei expertize topografice, cerere respinsă însă cu motivarea că nu s-a contestat ordinul prefectului.
La instanța de apel, la termenul din 25.06.2009 s-a solicitat amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de motivele de apel d e către intimata contestatoare, iar apelanta Curtea de Conturi a României a lipsit. La termenul din 08.10.2009, de asemenea, apelanta a lipsit nemotivat, fără a depune o cerere în acest sens.
Rezultă astfel că, deși în motivele de apel se arată că imobilul în cauză este un imobil noi în raport cu cel preluat, apelanta nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita o expertiză și nici nu a depus o cerere în acest sens.
Prin Ordinul nr.341/03.11.2006 emis de apelantă s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII art.19 alin.1 din Legea nr.247/2005, deoarece imobilul este imposibil de restituit în natură.
Tribunalul a respins excepția calității procesuale active a contestatoarei, deoarece s-a constatat că aceasta este unica moștenitoare a defunctei căsătorită cu G, care a cules moștenirea acestora ca singură fiică a lui și care la rândul său culesese întreaga moștenire în calitate de frate, prin renunțarea la succesiune a celorlalți moștenitori de pe urma defunctei.
În această calitate, contestatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii de pe urma fostului proprietar al imobilului conform art.4 din Legea nr.10/2001, iar pe de altă parte aceasta a formulat în termen legal notificare și la rândul său a fost menționat ordinul nr.341/3.11.2006 emis de către apelantă.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.186 din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații contestatori, domiciliată în B M,-, județ M, domiciliată în -,.88,.44, sector 2, și intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, domiciliată în B M,-, județ M, domiciliat în B M, str.-, nr.18, județ M, și, domiciliat în B M,-, județ
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
9 ex./17.12.2009
---------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
