Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 52
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 11 februarie 2009 privind judecarea apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 252 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apelantului reclamant să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 18 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului C, solicitând instanței să oblige pârâta la emiterea unei dispoziții motivate asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în C,- ( fostă str. - ), imobil afectat în prezent desfășurării activității unei grădinițe de copii.
În motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că a formulat notificarea nr. 182 din 30 noiembrie 2005 înregistrată de BEJ, iar după expirarea termenului de soluționare a cererii de restituire, a realizat mai multe demersuri în vederea emiterii unei decizii motivate, fără nici un rezultat.
Reclamantul a invocat practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra limitelor de control judiciar în ipoteza absenței răspunsului la notificare, precizând considerentele deciziei civile nr. 3573 din 14 mai 2004.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.10/2001 precum și pe dispozițiile Legii nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr.252 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- respins cererea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C, ca inadmisibilă.
S-a reținut că, prin notificarea nr. 652/N/2001 reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în-, ce a fost preluat de stat de la autorul.
S-a mai reținut că prin dispoziția nr. 9779 din 25 noiembrie 2003, fost respinsă cererea de restituire formulată de către reclamant, constatându-se că acesta nu face dovada calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură sau la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Că, reclamantul a urmat procedura de contestare a acestui act administrativ, iar prin sentința civilă nr. 145 din 25 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 194/CIV/2004 al Tribunalului Dolj, s-a constatat perimată contestația.
S-a reținut de asemenea că ulterior, prin notificarea nr. 182/N/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în-, precizând că acesta este ocupat de Grădinița nr. 23
Tribunalul a concluzionat că cererea formulată de contestator este inadmisibilă față de dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată și art. II din Titlul I al Legii nr.247/2005, având în vedere că prin dispoziția administrativă ce a fost atacată în instanță a fost respinsă cererea de restituire în natură, fără ca reclamantului să-i fi fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a mai concluzionat că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor art. 4 din Legea nr.10/2001 și mai mult, că prin dispoziția nr.10566/21 iunie 2006 fost aprobată cererea de restituire în natură formulată de terțul, cu obligația menținerii afectațiunii de sediu grădiniță de copii pentru o perioadă de 5 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța de fond face referire la sentința civilă nr.145 din 25 martie 2005, prin care s-a perimat contestația, în condițiile în care există cerere de repunere pe rol a dosarului nr.194/CIV/2004, cerere ce a fost formulată în termen.
A mai susținut că a formulat în termenul legal cerere în baza Legii nr.247/2005 pentru restituirea în natură a imobilului, cererea sa fiind respinsă, cu motivarea că dosarul nu este complet, deși această lipsă era acoperită de dosarul numitului.
Că, deși a solicitat la termenul de judecată din 16 octombrie 2006 ca Primăria C să fie obligată să înainteze dosarul în baza căruia imobilul trebuia retrocedat, dosarul nu a fost depus, întrucât imobilul fusese retrocedat cu 3 luni înainte.
A mai arătat că instanța de fond dacă ar fi insistat și ar fi amendat Primăria C, ar fi constatat că imobilul fusese retrocedat și procesul de față nu-și mai găsea justificarea.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că reclamantul a formulat notificarea nr.652/N/2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc, prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-, ce a fost preluat de stat de la autorul.
Prin dispoziția nr.9779 din 25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului C, a fost respinsă notificarea nr.652/N/2001, reținându-se că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire sau la măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispoziția nr.9779/25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Caf ost contestată în instanță, iar prin sentința civilă nr.145 din 25 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.194/CIV/2004 s-a constatat perimată contestația.
Sentința civilă nr.145 din 25 martie 2005 Tribunalului Dolja rămas irevocabilă în dosarul nr-, ca urmare a respingerii ca tardiv a recursului declarat de reclamantul.
În acest sens este referatul întocmit de grefierul de ședință, depus la fila 8 în dosarul instanței de apel.
Prin urmare, dispoziția nr.9779/25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului C la notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 de reclamantul a rămas definitivă, cu soluția de respingere a cererii acestuia pentru acordarea de măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în C,-.
Față de această situație, susținerea apelantului referitoare la formularea în termen a cererii de repunere pe rol a dosarului nr.194/CIV/2004 al Tribunalului Dolj este neîntemeiată, aspectele legate de această problemă nemaiputând fi puse în discuție.
După intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 reclamantul a formulat o nouă notificare înregistrată sub nr.182/N/2005 la BEJ, solicitând de această dată restituirea în natură, invocând în cuprinsul notificării prevederile Legii nr.247/2005.
Primarul Municipiului C nu a dat curs notificării formulate de reclamant, astfel încât, acesta s-a adresat instanței de judecată pentru pronunțarea unei hotărâri prin care primarul să fie obligat să emită decizia de restituire.
Acțiunea formulată de reclamant este lipsită de temei legal și în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Potrivit art. II alin. 1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, deciziile sau dispozițiile or, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001, cu modificările aduse prin prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Prevederile legale citate sunt aplicabile așadar, numai pentru situațiile în care au fost emise decizii/dispoziții prin care s-a recunoscut dreptul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, iar aceste decizii/dispoziții nu au fost valorificate până la intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
În speță nu se regăsește o astfel de situație, deoarece prima notificare formulată de reclamant a fost respinsă prin dispoziția nr.9779 din 25 mai 2003 Primarului Municipiului C, așa încât, reclamantul nu poate solicita în instanță obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție.
După intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, reclamantul nu mai putea formula o nouă notificare, întrucât legea nu a prelungit termenul pentru depunerea notificărilor, ci putea solicita numai modificarea modalității de acordare a măsurilor reparatorii, cu condiția ca cererea inițială să fi fost rezolvată favorabil.
În condițiile în care cererea sa a fost respinsă, reclamantul nu se poate prevala de prevederile art. II alin. 1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, acțiunea formulată fiind așadar lipsită de temei legal.
Sentința primei instanțe este legală, această hotărâre fiind dată pe excepție, fără cercetarea fondului cauzei.
În atare situație, celelalte critici ale apelantului ce vizează aspecte legate de modalitatea de administrare a probatoriilor, dar și de fondul litigiului, nu se impun a fi examinate.
Așa fiind, apelul declarat de reclamant este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 252 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
25.02.2009
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
