Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1921/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 523
Ședința publică de la 26.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 942 din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 06 februarie 2009, reclamanta a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat: anularea Dispoziției nr. 11096 din 05 noiembrie 2009 emisă de Primarul General al Municipiului B prin care s-a respins notificarea formulată pentru restituirea în natură, respectiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B,-, sector 4, și soluționarea notificării pe fond, în sensul celor solicitate.
În motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit s-a respins notificarea cu motivarea că petenta n-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucât dimpotrivă, dovedește proprietatea asupra unei construcții din două camere și teren aferent de 1.000 mp. cu înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță de vânzare - cumpărare" prin care a cumpărat imobilul la data de 13 decembrie 1979, de la vânzătorul la prețul de 5.000 lei, acesta cumpărându-l tot printr-o chitanță de mână de la proprietarul G, ulterior imobilul fiind expropriat în 1985 fără despăgubiri, construcția fiind demolată.
S-au administrat probele cu înscrisuri: dispoziția contestată, înscrisul sub semnătură privată, hotărâri judecătorești, relații privind situația juridică a imobilului care a fost expropriat în baza Decretului nr. 36/1985, poziția 9 de la fostul proprietar G - teren de 1.600 mp. și construcția aflată pe acesta, pe o suprafață de 35,26 mp. faptul că nu s-au primit despăgubiri pentru acest imobil, în prezent terenul fiind afectat de elemente de sistematizare (carosabil, trotuar pietonal și un șantier în construcție), schițe, notificarea, acte de stare civilă, hotărâre de divorț, chitanțe de plată impozite.
S-a încuviințat și proba cu expertiză tehnică în care ulterior, contestatoarea nu a stăruit.
Prin sentința civilă nr. 942 din 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a constatat că dispoziția contestată este corectă, întrucât înscrisul depus de reclamantă la dosar nu este de natură să transfere dreptul de proprietate în patrimoniul contestatoarei, din relațiile de la dosar rezultând că exproprierea s-a făcut de la fostul proprietar G, conform Decretului nr. 36/1985, poziția 9.
În aceste condiții, s-a constatat că pretențiile în cauză nu sunt justificate în raport de prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu mențiunea că va depune ulterior motivele de apel la dosar, după comunicarea sentinței apelate, în termenul legal.
La termenul fixat pentru judecarea apelului - 19 octombrie 2009, s-a prezentat apelanta personal, legitimată cu cartea de identitate, care a învederat că nu înțelege să-și motiveze apelul și că nu mai are alte probe de administrat, depunând doar o copie de pe procesul - verbal de constatare din 19 septembrie 1984 cu schița anexă fiind menționată ca proprietară cu chitanță de mână din 13 noiembrie 1979, contestatoarea (înainte de divorț), pentru teren de 1.000 mp. și o locuință din paiantă construită în 1950 în- A - întocmit de un delegat al Inst. Proiect B - înscris aflat și la fond.
Curtea a luat act de poziția procesuală a apelantei, constatând incidența art. 292 alin. 2 Cod de procedură civilă, apelul nemotivat urmând a fi analizat în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că sunt persoane "îndreptățite" la măsuri reparatorii potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 "persoanele fizice,proprietariai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora" (sublin red.).
Or, contestatoarea nu deține calitatea de proprietar asupra imobilului pentru care a formulat, notificare, întrucât cumpărarea prin înscrisul sub semnătură privată, nu transferă dreptul de proprietate, întrucât, astfel, cum s-a reținut în dispoziția contestată, la data încheierii actului juridic - 13 noiembrie 1979 era în vigoare Decretul nr. 221/1950 care interzicea înstrăinarea de orice fel între vii a terenurilor cu sau fără construcții în lipsa formei autentice.
Curtea constată în plus, că la data încheierii actului juridic era în vigoare Decretul nr. 59/1974 - art. 30 - 32 - care interzicea înstrăinarea de terenuri prin acte între vii, existând posibilitatea înstrăinării doar a construcțiilor, dar cu autorizație prealabilă de înstrăinare și doar în formă autentică.
Raportat la aceste din urmă prevederi, rezultă în mod cert că transferul dreptului de proprietate însuși nu a avut loc către contestatoare, astfel că aceasta nu avea calitatea de proprietar la data exproprierii, astfel cum rezultă și din relațiile existente la dosar, exproprierea efectuându-se de la fostul proprietar
În plus, vânzătorul din chitanța din 1979 nu era la rândul său proprietar, ci un simplu posesor, care la rândul său cumpărase tot în baza unui înscris sub semnătură privată.
Din înscrisurile dosarului, Curtea mai constată că (fostă ) nu a edificat vreo construcție pe teren, prin eforturi proprii cu care să figureze în evidențele locale și care să fi fost apoi demolată, pentru a se putea eventual, discuta, eventuale despăgubiri pentru construcție.
Dimpotrivă, potrivit procesului - verbal cu schița anexă depuse în apel (încheiat în anul 1984) rezultă aceeași construcție - o cameră și o bucătărie - din paiantă, pe o suprafață de aproximativ 40 mp. edificate încă din anul 1950.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - contestatoare domiciliată în B, șos. - nr. 35,. 104,. 1,. 6, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 942 din 06 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul General la Municipiului B cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.
.
4ex./29.10.2009
-3.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
