Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1385/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 526
Ședința publică de la 28.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 406 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori și.
are ca obiect - contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata contestatoare - personal, lipsind apelanta intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 01.10.2009, a unui răspuns la întâmpinare, formulat de apelanta intimată, cu copii pentru comunicare.
Este legitimată intimata - care prezintă Carte de Identitate, seria - nr. -, eliberată de Secția 4 Poliție, la data de 04.03.2005, CNP -.
Curtea comunică intimatei - un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare.
Intimata contestatoare depune la dosar Decizia nr. 226 din 14.07.2009, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimata contestatoare - solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 248 Codul d e procedură civilă, referitoare la perimarea de drept a dosarului, întrucât la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Codul d e procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3090/2004. Având în vedere că pentru repunerea pe rol a acțiunii de față s-a făcut dovada rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul mai sus menționat, nu se poate vorbi de o lipsă de stăruință a părții reclamante, deoarece pricina a fost repusă pe rol anterior împliniri termenului de perimare, pe care instanța nu a înțeles să o invoce.
Pe de altă parte, având în vedere că s-a făcut pe deplin dovada că Întreprinderile de uleiuri au fost naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, iar imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni este evidenția în patrimoniul R, consideră că se impune obligarea apelantei la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 23 decembrie 2004, sub nr. 3088/2004 (număr unic 16707/-), contestatorii și - au solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anularea Deciziei nr. 112 din 28 septembrie 2004 emisă de către intimată, obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții de aprobare a restituirii în natură a imobilelor revendicate, compuse din teren și construcție pentru care s-a formulat notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în subsidiar, obligarea intimatei la emiterea unei decizii motivate prin care să se propună măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că a fost formulată notificarea nr. 2434/2004 în temeiul Legii nr. 10/2001 de către contestatorii și - prin care au revendicat în natură sau în echivalent bunul imobil construcții și teren situat în județul T, R de Vede,-.
Decizia contestată este nelegală, întrucât, din actele depuse rezultă faptul că prin Legea nr. 119/1948 s-a naționalizat o fabrică de ulei, situată în municipiul R de Vede și că frații au deținut "Fabrica și Rafinărie de - Întreprinderile ".
În motivarea contestației s-a mai arătat că au fost formulate notificări prin care au fost solicitate restituirea în natură și a altor imobile, aflate în patrimoniul SC R SA, notificări care au fost respinse de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20, 23 alin. 1 și 4, 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2004 s-a dispus disjungerea contestației pentru fiecare dispoziție contestată, având în vedere că deciziile contestate privesc respingerea cererii de restituire în natură a unor imobile situate la adrese poștale diferite, iar intimata a emis pentru fiecare imobil câte o decizie, ce s-a contestat prin prezenta acțiune iar obiectul contestației de față îl reprezintă decizia nr. 112 din 28 septembrie 2004.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă contestația motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului ce face obiectul notificării.
Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 406 din 19 martie 2009, prin care a admis în parte contestația formulată de către contestatorii și - în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a anulat decizia contestată nr. 112 din 28 septembrie 2004 emisă de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a obligat intimata să emită decizie prin care să propună măsuri reportatorii în echivalent pentru imobilul din județul T, Ri de Vede,-, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului ca neîntemeiată.
Cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabila a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 2700/2004.
La termenul din data de 03.04.2008, când s-a repus cauza pe rol din oficiu pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării, instanța a menținut suspendarea.
Tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor de pe sentința civila nr. 1200 din 07 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2700/2004, aceasta a fost soluționată irevocabil la data de 26 februarie 2007, dar că la termenul de judecată din 03 aprilie 2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3090/2004, și astfel nu s-a putut vorbi de o lipsă de stăruința a părții reclamante în judecarea cauzei, iar cererea s-a repus pe rol anterior împlinirii termenului de perimare, pe care intimata nu a înțeles să o invoce și nici nu a atacat cu recurs încheierea de suspendare din 03 aprilie 2008.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, prin decizia contestată nr. 112 din 28 septembrie 2004 emisă de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a respins notificarea nr. 2434/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care s-au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul situat în-, R de Vede, județ T, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, reținându-se însă în decizia contestată că imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul SC R de Vede SA, iar prin Legea nr. 119/1948 a fost naționalizată Întreprinderea, situată în județul T, R de Vede.
Din certificatul nr. 93-3274 din 08 iulie 19/38 (fila 43 dosar fond) eliberat de Ministerul d e Interne - Filiala Arhivelor Statului, județul T, a rezultat că în anul 1948 frații din R de Vede au deținut o fabrică de ulei în localitatea R de Vede, care a fost naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948 (fila 136 dosar fond), iar forma juridică era aceea de firmă individuală, sediul exploatării fiind în Ri de Vede,- - 49.
Că fosta fabrică și rafinărie de uleiuri vegetale - Întreprinderile - a trecut în proprietatea statului prin Legea nr. 119/1948 iar forma juridică de organizare era aceea de întreprindere individuală, aceasta aparținând fraților, și.
În măsura în care intimata ar fi considerat că documentația depusă de către reclamant nu este suficientă pentru soluționarea notificării potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 avea obligația să cheme persoanele îndreptățite în vederea susținerii notificării.
În cauză devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (Curtea de Apel București la pronunțarea deciziei civile nr. 177 din 05 mai 2006 și Înalta Curte de Justiție și Casație la pronunțarea deciziei de recurs nr. 1844 din 26 februarie 2007, reținând cu putere de lucru judecat că în cazul imobilelor ce constituie Fabrica de s-au aplicat dispozițiile art. 27, după republicare art. 29 din Legea 10/2001) și nu a dispozițiior art. 31; că potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării notificărilor, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Noile dispoziții legale introduse prin modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 privind probațiunea dreptului de proprietate în materia Legii nr. 10/2001, respectiv art. 22 din acest act normativ prevăd că actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau, după caz, ale calității de asociat sau acționar ale persoanei juridice, pot fi depuse până la data soluționării notificării, iar dispozițiile art. 221prevăd că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În aplicarea acestor prevederi legale și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, iar potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.
Aceste dispoziții legale, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 247/2005 sunt aplicabile și litigiilor în curs de judecată, pentru că altfel s-ar crea o situație vădit discriminatorie între persoanele îndreptățite, cărora nu le-au fost emise decizii, și care beneficiază de aceste dispoziții legale, și persoanele cărora le-au fost deja emise decizii și pe care le-au contestat la instanțele de judecată. De altfel, de imediată aplicare sunt și dispozițiile legale privind modalitatea de stabilire și plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, după cum rezultă din economia dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar dispozițiile/deciziile emise sub imperiul legii vechi produc efecte sub imperiul legii noi, astfel că rezultă principiul aplicării imediate a legii noi.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că este dovedită calitatea de asociați a fraților, la Întreprinderea, fostă fabrică și rafinărie de uleiuri vegetale și că aceasta a avut în patrimoniu imobilul ce face obiectul notificării și pentru care s-a solicitat în principal restituirea în natură, și în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent, la care tribunalul a considerat că sunt îndreptățiți.
Însă, în raport de modificările legislative intervenite în materia Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, s-a apreciat că instanța civilă nu este competentă să indice valoarea imobilului la care contestatorii sunt îndreptățiți; prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Având în vedere că s-a făcut pe deplin dovada că întreprinderile de uleiuri a fraților au fost naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1995, iar imobilul este evidențiat în patrimoniul SC R de Vede SA, unde se găsește evidențiat și imobilul ce face obiectul acțiunii, tribunalul a reținut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul acțiunii și că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Susține apelanta că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât:
- Instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.248 Cod procedură civilă;
Perimarea este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, ca rezultat al nestăruinței părților în judecată.
În raport de aceste considerente, și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data la care sentința civilă nr.1200/27.10.2005 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a rămas definitivă și irevocabilă, 26.02.2007, tribunalul, în virtutea rolului activ și în temeiul art.252 Cod procedură civilă avea obligația să repună cauza pe rol și să constate din oficiu perimată cererea de chemare în judecată.
În perioada 26.02.2007-19.03.2009 (când reclamanții au solicitat repunerea pe rol) nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
Motivarea instanței de fond cu privire la incidenta perimării este sumară și contradictorie, având în vedere ca tribunalul reține: "că de fapt la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecații cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.3090/2004". Deși sentința referită era irevocabilă din 26.02.2007, fapt neobservat de tribunal la data de 03.04.2008, când a menținut măsura suspendării.
Pentru aceste motive se solicită, în principal, să se admită apelul, să se schimbe în tot sentința apelată, în sensul constatării perimării cererii de chemare în judecată.
Prin cel de-al doilea motiv de apel se arată că pentru propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent/despăgubiri în condițiile legii, notificatorii erau obligați să dovedească cu acte, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.22 coroborate cu art.27 din Legea nr.10/2001 (forma în vigoare la data soluționării notificării).
În acest sens, în susținerea pretențiilor și pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent/despăgubiri conform art.29 din lege, intimații-reclamanți trebuiau să prezinte actele doveditoare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Față de probele administrate și prevederile legale menționate, în mod netemeinic tribunalul a reținut că prin înscrisurile atașate notificării intimații reclamanți au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat.
Intimații-reclamanți trebuiau să dovedească faptul că imobilul revendicat a existat în patrimoniul autorului acestora, în condițiile legii.
În acest sens, art.22 pct.1 lit. din HG nr.498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 (aplicabil speței), prevăd că prin acte doveditoare se înțelege "orice acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare - cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătura privată)",oriîn cauză nu au fost prezentate astfel de înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr.10/2001, republicata "emiterea deciziei sau a dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor al fostului proprietar, sau după caz, a calității de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani".
Certificatul nr.93-577/27.03.1998 eliberat de Arhivele Statului T cu privire la imobil, nu poate fi considerat de natură a face dovada dreptului de proprietate, acesta neavând natura unui act juridic translativ de proprietate în sensul art.22 pct.1 lit.a din HG nr.498/2003.
De asemenea, se arată că acțiunea dedusă judecății nu întrunește condițiile prevăzute de art.29 din lege, pentru acordarea de despăgubiri.
Astfel, conform art.29 și următoarele din Legea nr.10/2001, republicată, "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1) și 2) persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate".
În acest sens, notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, numai conform art.29 din lege, pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale de către AVAS.
În acest sens, prin intermediul procedurii administrative prevăzute de art.29 din lege, contestatorul era obligat să-și dovedească calitatea de persoana îndreptățită în scopul valorificării drepturilor acordate de lege, iar AVAS să-și clarifice, după depunerea tuturor actelor doveditoare în susținerea notificării, poziția față de aceste pretenții și implicit dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Astfel, dosarul administrativ nu a fost completat cu toate actele doveditoare în condițiile art.23 și următoarele din Legea nr.10/2001, republicată.
În raport de acest text de lege, intimații-reclamanți erau obligați să comunice către AVAS notificarea și actele doveditoare, privind imobilul revendicat, pentru parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Legea nr.10/2001 și finalizarea ei, prin emiterea unei decizii motivate în sensul art.29 din lege.
Pentru aceste motive, în subsidiar, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nelegală.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, reține caracterul nefondat al apelului pentru următoarele considerente:
În speță, la instanța de fond, cauza a fost suspendată prin încheierea din data de 10.02.2005, în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr.2700/2004, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
La termenul din data de 03.04.2008 (fila 58) s-a repus, din oficiu, cauza pe rol pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării (fila 39 verso), dar s-a dispus menținerea acestei măsuri, motivat de faptul că dosarul nr.2700/2004 al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă nu a fost soluționat irevocabil. Această încheiere nu a fost atacată cu recurs.
Cauza a fost repusă din nou pe rol la data de 30.01.2009, la cererea contestatorilor (fila 60 dosar fond).
Nici la termenul din data de 03.04.2008 și nici la termenul din data de 19.03.2009 apelanta nu a fost prezentă și nici nu a invocat excepția perimării.
Este adevărat că instanța de fond în considerentele hotărârii face vorbire despre suspendare și data repunerii pe rol a cauzei, dar precizează că "cererea s-a repus pe rol anterior împlinirii termenului de perimare, pe care intimata nu a înțeles să o invoce și nici nu a atacat cu recurs încheierea de suspendare din 03.04.2008".
Așa fiind și având în vedere că potrivit art.252 Cod procedură civilă, "perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în apel", Curtea constată că primul motiv de apel este neîntemeiat.
Și motivul de apel privind fondul cauzei este neîntemeiat întrucât:
Prin notificarea nr. 2432/2001 depusă prin executor judecătoresc " ", intimați - contestatori au solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul situat în-, Ri de Vede, județul T, imobil evidențiat în patrimoniul SC R SA - Ri de Vede.
Prin decizia nr. 112 din 28 septembrie 2004 emisă de apelantă s-a respins notificarea motivat de faptul că nu s-a depus actul de proprietate al imobilului revendicat (fila 20 dosar fond).
La dosarul instanței de fond s-a depus certificatul nr. 93-577 din 27 martie 1998, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, din care rezultă că frații figurează ca păltiori de impozite pentru clădiri din Ri de Vede, în perioada 1942 - 195, respectiv pentru imobilul situat în- (fila 27 dosar fond), iar în foaia matricolă nr. 2 la descrierea imobilului apare suprafața de circa 400 mp. (fila 28 dosar fond).
De asemenea, din același înscris (certificatul eliberat de arhivele statului) rezultă că fabrica de ulei din Orașul Ri de Vede, fostă proprietate a fraților a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119 din 11 iulie 1948.
Așa fiind și având în vedere prevederile dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora "în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ de preluare sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar", rezultă că în mod corect a apreciat tribunalul că s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform acestei legi, a contestatorilor - intimați.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 1200 din 07 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 2700/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1844 din 26 februarie 2007 fost obligată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție cu propunerea de despăgubiri în condițiile legii speciale nr. 247/2005, pentru imobilul ce a aparținut fostei Fabrici de ulei, privind clădiri și teren, dinRi de Vede, județul T, str. - (fostă -)nr. 45 - 49, astfel cum a fost identificat de expertul în expertiza topografică.
Așadar, prin această sentință, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că petenții au calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile Legilor nr.10/2001 și nr.247/200, și cu privire la imobilul situat în-, ce face obiectul prezentei cauze. Însă dispoziția nr.112 din 28 septembrie 2004 prin care s-a respins notificarea cu privire la acest imobil nu a făcut obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr.1200/2005 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, astfel încât, în mod corect instanța de fond a dispus anularea acestei dispoziții și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să se propună măsuri reparatorii prin echivalent.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 406 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații - contestatori domiciliat în B, șos. - nr. 256,. 53,. B,. 5,. 96, sector 2, și - domiciliată în B,-,. 30,. A,. 6,. 23, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
.F/
5 ex./16.12.2009
-4.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
