Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1384/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 527
Ședința publică de la 28.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 408 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori și.
are ca obiect - contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata contestatoare - personal, lipsind apelanta intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 01.10.2009, a unui răspuns la întâmpinare, formulat de apelanta intimată, cu copii pentru comunicare.
Este legitimată intimata - care prezintă Carte de Identitate, seria - nr. -, eliberată de Secția 4 Poliție, la data de 04.03.2005, CNP -.
Curtea comunică intimatei - un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare.
Intimata contestatoare depune la dosar Decizia nr. 226 din 14.07.2009, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimata contestatoare - solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 248 Codul d e procedură civilă, referitoare la perimarea de drept a dosarului, consideră că este nefondat, întrucât la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Codul d e procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3090/2004. Având în vedere că pentru repunerea pe rol a acțiunii de față s-a făcut dovada rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul mai sus menționat, nu se poate vorbi de o lipsă de stăruință a părții reclamante, deoarece pricina a fost repusă pe rol anterior împliniri termenului de perimare, pe care instanța nu a înțeles să o invoce.
Pe de altă parte, având în vedere că s-a făcut pe deplin dovada că Întreprinderile de uleiuri au fost naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, iar imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni este evidenția în patrimoniul R, consideră că se impune obligarea apelantei la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 23.12.2004, sub nr.3091/2004 (număr unic 16723(3/2004) contestatorii și - au solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului anularea Deciziei nr.102/23.09.2004 emisă de către intimată, obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții de aprobare a restituirii în natură a imobilelor revendicate, compuse din teren și construcție pentru care s-a formulat notificare, în temeiul Legii nr.10/2001 și, în subsidiar, obligarea intimatei la emiterea unei decizii motivate prin care să se propună măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că a fost formulată notificarea nr.2435/2001 în temeiul Legii nr.10/2001 de către contestatorii și - prin care au revendicat în natură sau în echivalent bunul imobil construcții și teren situat în județul T, R de Vede,-.
Decizia contestată este nelegală, întrucât, din actele depuse rezultă dovedit faptul că prin Legea nr.119/1948 s-a naționalizat o fabrică de ulei, situată în municipiul R de Vede și că frații au deținut "Fabrica și Rafinărie de - Întreprinderile ".
În motivarea contestați ei s-a mai arătat că au fost formulate notificări prin care au fost solicitate restituirea în natură și a altor imobile, aflate în patrimoniul SC R SA, notificări care au fost respinse de către intimata AVAS.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 9.12.2004 s-a dispus disjungerea contestației pentru fiecare dispoziție contestată, având în vedere că deciziile contestate privesc respingerea cererii de restituire în natură a unor imobile situate la adrese poștale diferite, iar intimata a emis pentru fiecare imobil câte o decizie, ce se contestă prin prezenta acțiune (filele 76-77), iar obiectul contestați ei de față îl reprezintă decizia nr.102/23.09.2004.
Intimata AVAS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă contestația motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului ce face obiectul notificării.
Cauza a fost suspendata până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr.2700/2004.
Tribunalul a arătat că, potrivit mențiunilor de pe sentința civilă nr.1200/07.10.2005 pronunțată în dosarul nr.2700/2004, aceasta a fost soluționată irevocabil la data de 26.02.2007, iar la data la care s-a pronunțat încheierea din 03.04.2008, față de împrejurarea că la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a învederat de către contestatori faptul că pe rolul instanțelor de judecată se află litigiul ce are ca obiect soluționarea contestației înregistrată sub nr.3090/2004, împotriva deciziei nr.123/01.10.2004, iar hotărârea judecătorească pronunțată în acea cauză s-a depus la dosar, precum și o parte din probele administrate în acea cauză, considerând că de fapt la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecății cauzei in temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.3090/2004, având în vedere și că pentru repunerea pe rol a acțiunii de față s-a făcut dovada rămânerii irevocabile a acelei hotărâri, și astfel nu se poate vorbi de o lipsă de stăruința a parții reclamante în judecarea cauzei, iar cererea s-a repus pe rol anterior împlinirii termenului de perimare, pe care intimata nu a înțeles să o invoce și nici nu a atacat cu recurs încheierea de suspendare din 03.04.2008.
Prin sentința civilă nr.408 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s- admis, în parte, contestația formulată de către contestatorii, și -, s-a anulat decizia contestată nr.102/23.09.2004 emisă de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a dispus obligarea intimatei să emită decizie prin care să propună masuri reportatorii în echivalent pentru imobilul din județul T, Ri de Vede,-, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și s-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin decizia contestată nr.102/23.09.2004 emisă de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a respins notificarea nr.2437/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 prin care se solicita măsuri reparatorii pentru terenul și construcție situat în-, R de Vede, județul T, motivat de faptul că nu s-a tăcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, reținându-se însă în decizia contestată că imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul SC R de Vede SA
Din certificatul nr. 93-3274/8.07.19938 eliberat de Ministerul d e Interne - Filiala Arhivelor Statului, județul T rezultă că în anul 1948 frații din R de Vede au deținut o fabrică de ulei în localitatea R de Vede, care a fost naționalizată în temeiul Legii nr.119/1948 (fila 136), iar forma juridică era aceea de firmă individuală, sediul exploatării fiind în R,--49.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21.04.1947, vânzătoarea vinde către Întreprinderile un imobil compus din teren și casă situat în-, R de Vede, județul
Rezultă așadar că fosta fabrică și rafinărie de uleiuri vegetale -Întreprinderile a trecut în proprietatea statului prin Legea nr.119/1948, iar forma juridică de organizare era aceea de întreprindere individuală, aceasta aparținând fraților, și.
Tribunalul a reținut că în cauză devin incidente prevederile art.29 din Legea nr.10/2001, Curtea de APEL BUCUREȘTI la pronunțarea deciziei civile nr.177/05.2006 și Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei de recurs nr.1844/26.02.2007, reținând cu putere de lucru judecat că în cazul imobilelor ce constituie Fabrica de se aplică dispozițiile art.27, după republicare art.29 din Legea nr.10/2001, și nu dispozițiile art.31.
Așadar, în situația în care sunt incidente dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, nu se poate dispune restituirea în natură a imobilelor ce intră în reglementarea Legii nr.10/2001. Noile dispoziții legale introduse prin modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 privind probațiunea dreptului de proprietate în materia Legii nr.10/2001, respectiv art.22 din acest act normativ prevăd că actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, pot fi depuse până la data soluționării notificării, iar dispozițiile art.22indice1 prevăd că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar în aplicarea acestor prevederi legale și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupus că deține imobilul sub nume de proprietar, iar potrivit art.29 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la masuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.
Din actele și lucrările dosarului, după cum s-a prezentat anterior rezultă că este dovedită calitatea de asociați a fraților, iar Întreprinderea, fosta fabrică și rafinărie de uleiuri vegetale a avut în patrimoniu imobilul ce face obiectul notificării și pentru care se solicită în principal restituirea în natură și, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent, la care tribunalul consideră că sunt îndreptățiți.
Insă, în raport de modificările legislative intervenite în materia Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, se învederează faptul că prezenta instanță nu este competentă să indice valoarea imobilului la care contestatorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, aceasta poate, cel mult, să stabilească, că notificatorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și să oblige unitățile deținătoare sau entitățile investite cu soluționarea notificării la propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin titlul VII din Legea nr.247/2005, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimata - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul constatării perimării cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a arătat că instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că a anulat decizia nr.102 din 23.09.2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din județul T, Ri de Vede,-, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și a respins cererea privind restituirea în natură ca neîntemeiată.
Tribunalul Bucureștia pronunțat sentința civilă nr.408/19.03.2009, pe care o intimata o consideră netemeinica și nelegală având în vedere faptul că prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.3090/2004.
Prin sentința civilă nr.1200/27.10.2005 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis, în parte, contestația formulată de și, a anulat deciziile nr.124 și 125 emise de pârâtă și a obligat-o să emită decizie prin care să propună masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din jud. T, Ri de Vede,--49.
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în căi de atac. Perimarea este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, ca rezultat al nestăruinței părților în judecată.
În raport de aceste considerente, și având în vedere că în cauză, a trecut mai mult de un an de la data la care sentința civilă nr.1200/27.10.2005 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a rămas definitivă și irevocabilă, 26.02.2007, Tribunalul, în virtutea rolului activ și în temeiul art.252 Cod procedură civilă, avea obligația să repună cauza pe rol și să constate din oficiu perimată cererea de chemare în judecată.
Apelanta face precizarea că în perioada 26.02.2007-19.03.2009 (când reclamanții au solicitat repunerea pe rol) nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
Mai arată apelanta, că motivarea instanței de fond cu privire la incidența perimării este sumară și contradictorie, având în vedere că tribunalul reține că de fapt la termenul de judecată din 03.04.2008 s-a dispus de fapt o suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.3090/2004. Sentința referită era irevocabilă din 26.02.2001
Având în vedere aceste considerente, apelanta solicită instanței de apel să schimbe sentința apelată în sensul constatării perimării cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond, legal a reținut că obligațiile stabilite în sarcina AVAS sunt numai în condițiile art.27 din Legea nr.10/2001 (actual 29 din Legea nr.10/2001, republicată), astfel cum, cu putere de lucru judecat a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1844/26.02.2007.
Față de probele administrate și prevederile legale menționate, în mod netemeinic tribunalul a reținut că prin înscrisurile atașate notificării intimații-reclamanți au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, cu certificatul nr.93-3274/08.07.1938 eliberat de Filiala Arhivelor Statului
Intimații-reclamanți trebuiau să dovedească faptul că imobilul revendicat a existat în patrimoniul autorului acestora, în condițiile legii.
Apelanta apreciază că certificatul nr.93-577/27.03.1998 eliberat de Arhivele Statului T cu privire la imobil, nu poate fi considerat de natură a face dovada dreptului de proprietate, acesta neavând natura unui act juridic translativ de proprietate în sensul art.22 pct.1 lit.a din nr.HG498/2003
Mai mult, solicită ca instanța de apel să rețină că, acțiunea dedusă judecații nu întrunește condițiile prevăzute de art.29 din lege, pentru acordarea de despăgubiri în condițiile acestei legi speciale.
În acest sens, prin intermediul procedurii administrative prevăzute de art.29 din lege, contestatorul era obligat să-și dovedească calitatea de persoana îndreptățita în scopul valorificării drepturilor acordate de lege, iar AVAS să-și clarifice, după depunerea tuturor actelor doveditoare în susținerea notificării, poziția față de aceste pretenții și implicit dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea masurilor reparatorii prevăzute de lege.
Astfel, dosarul administrativ nu a fost completat cu toate actele doveditoare în condițiile art.23 și următoarele din Legea nr.10/2001, republicată.
În raport de acest text de lege, intimații-reclamanți erau obligați să comunice către AVAS notificarea și actele doveditoare, privind imobilul revendicat, pentru parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Legea nr.10/2001 și finalizarea ei, prin emiterea unei decizii motivate în sensul art.29 din lege.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin încheierea din data de 10.03.2005 Tribunalul București secția a IV a civilă a dispus în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării contestației până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2700/2004 al Tribunalului București secția a IV a civilă.
Prin încheierea din 03.04.2008 Tribunalul București secția a IV a civilă a menținut măsura suspendării judecății cauzei dispusă anterior până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2700/2004 al Tribunalului București secția a IV a civilă.
Prin cererea formulată la 30.01.2009 contestatorii au solicitat repunerea cauzei pe rol având în vedere că motivele ce au determinat suspendarea au încetat, fiind acordat termen la 19.03.2009, dată la care instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
Apelanții invocă perimarea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că sentința civilă nr. 1200/2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2700/2004 a rămas irevocabilă la data de 26.02.2007, dată de la care părțile nu au solicitat repunerea pe rol a cauzei în termen de 1 an, ci abia la data de 30.01.2009.
Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 252 alin 3 Cod procedură civilă, perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel, ceea ce s-a întâmplat și în prezentul litigiu.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, în fața instanței de fond nici una dintre părți și nici instanța din oficiu nu a invocat și nu a pus în discuție perimarea cererii de chemare în judecată, în considerentele hotărârii instanța de fond apreciind că cererea nu este perimată, deși acest aspect nu a fost pus în dezbaterea părților, abia prin motivele de apel intimata invocând perimarea.
Prin urmare, reținând că perimarea a fost invocată pentru prima dată în fața instanței de apel, curtea constată că acest motiv nu poate fi primit în baza dispozițiilor art. 252 alin. 3 Cod procedură civilă.
Nici critica vizând nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării nu este întemeiată.
Potrivit actului de vânzare aflat la filele 28 și 29 dosar de fond, Îndreprinderea a cumpărat de la imobilul situat în R de Vede, Calea G-ral, fostă - nr. 51 compus din casă și teren în suprafață de 800 mp.
De precizat că, prin sentința civilă nr. 1200/2005 pronunțată în dosarul nr. 2700/2004 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că autorii contestatorilor, au avut calitatea de asociați la Întreprinderea, fosta fabrică și rafinărie de uleiuri vegetale, iar aceasta a avut în patrimoniu imobilul revendicat, situație în care nu poate fi primită critica referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate.
Nici critica referitoare la neîndeplinirea condițiile art.23 și următoarele din legea nr.10/2001 nu este întemeiată întrucât intimații contestatori au depus actele necesare dovedirii dreptului de proprietate, situație în care temeinic și legal prima instanță a dispus admiterea în parte a contestației.
În baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței civile nr.408 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.3091/2004 (nr. unic -), în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B, șos.-, nr.256,.53,.B,.96, sector 2 și cu domiciliul în B,-,.30A,.A,.6, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/24.11.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
