Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2078/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR. 528
Ședința public de la 28.10.2009.
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECTOR - - - -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se afl soluționarea cererii de apel formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 927 din 19.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV a Civil, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - acțiune întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal fcut în ședința public, se prezint consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantului pârât Municipiul B prin Primarul General, conform delegației pe care o depune la dosar, intimatul reclamant personal.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz depunerea la dosar, prin serviciul registratur al instanței, la data de 22.10.2099, a unor concluzii scrise formulate de intimatul reclamant.
Este legitimat intimatul reclamant care prezint pașaport seria P, nr. -, eliberat la data de 01.10.2007, CNP -.
Prțile arat c nu au probe noi de administrat sau cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere c nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului pârât solicit admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea hotrârii apelate în sensul respingerii acțiunii. Susține poziția instituției pe care o reprezint, în sensul c termenul, de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, iar depșirea lui poate fi sancționat cel mult cu obligarea la despgubiri a unitții dețintoare, în msura în care a fost depșit în mod culpabil, iar persoana îndreptțit face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauz.
Pe de alt parte, solicit a se constata c unitatea dețintoare nu are competența decât s soluționeze notificarea formulat în baza Legii nr.10/2001, iar potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s emit decizie motivat în care se prevede c, notificatorul este persoan îndreptțit la msuri reparatorii prin echivalent, fr s fie prevzut suma, întrucât aceast competenț revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despgubirilor.
În consecinț, în mod greșit instanța de fond a obligat instituția pe care o reprezint la s emit dispoziția de acordare a msurilor reparatorii pân la concurența sumei de - lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiz efectuat în cauz.
Intimatul reclamant solicit respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotrârii apelate ca temeinic și legal, având în vedere c notificarea formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționat nici pân astzi. Prin probatoriul administrat în cauz a fcut dovada c este persoan îndreptțit la acordarea de msuri reparatorii, dar și a dreptului de proprietate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV-a Civil sub nr-, la data de 25.04.2008, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun obligarea acestuia la acordarea de msuri reparatorii prin echivalent cu alte bunuri sau servicii, pentru construcția demolat situat in B,-, sectorul 1, iar, în subsidiar, s fie obligat pârâtul s întocmeasc documentația pentru acordarea de despgubiri.
Prin sentința civil nr.927 din 19.06.2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil a admis acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului B, l-a obligat pe pârât s acorde reclamantului, msuri reparatorii prin echivalent cu alte bunuri sau servicii, pentru construcția demolat, ce a fost situat în B,-, sectorul 1, pân la concurența sumei de 4.543.490 lei (noi) și a omologat raportul de expertiz imobiliar întocmit de expert ing..
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut c imobilul teren în suprafaț de 316 mp, și construcția edificat pe acest teren, compus din subsol cu 4 camere, coridor, spltorie, pivniț, parter cu hol, 4 camere, baie, coridor, etajul 1 cu hol, 4 camere, baie, coridor și teras, mansard parțial cu 2 camere și pod, a aparținut defunctei - dobândit prin actul dotal înscris la Tribunalul Ilfov Secția notariat la 16.11.1912, intabulat în Cartea Funciar B, sub nr.1868/27.03.1940, c acest imobil a fost preluat în mod abuziv de ctre stat în anul 1951.
Instanța a mai constatat c de pe urma defunctei - decedata la data de 21.05.1959, a rmas ca unic moștenitor reclamantul, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.29/01.03.2000 emis de BNP, c reclamantul a declanșat procedura administrativ jurisdicțional, prevzut de art.21 din Lg.-, notificând Primria Municipiului B la data de 19.08.2001 și solicitând restituirea în natur a întregului imobil; c prin decizia civil 223 din 30.04.2001, pronunțat de Curtea de Apel Bucure ști în dosarul nr.- s-a admis cererea aceluiași reclamant și s-a restituit în deplin proprietate și liniștit posesie, terenul în suprafaț de 288,24 mp, situat în B,-, sector 1, fost nr.9, sector 1, iar pentru construcție nu s-au acordat msuri reparatorii în condițiile legii.
Tribunalul a mai constatat c reclamantul este persoan îndreptțit la msuri reparatorii, potrivit art.3 din Lg.-, astfel c, în temeiul disp.art.11 pct.2 din Ig.-, a dispus admiterea cererii și obligarea pârâtului s acorde reclamantului msuri reparatorii prin echivalent, potrivit titlului VII din Lg.-, pentru construcția demolat care numai poate fi restituit în natur, la valoarea stabilit prin raportul de expertiz tehnic imobiliar, întocmit de expertul Inginer, omologat de ctre tribunal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a artat c sentința apelat este netemeinic și nelegal susținând c potrivit art.23 alin.1 și 2 "În termen de 60 de zile de la data înregistrrii notificrii sau, dup caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea dețintoare este obligat s se pronunțe prin decizie sau, dup caz, dispoziție motivat, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depșirea lui poate fi sancționata cel mult cu obligarea la despgubiri a unitții dețintoare, în msura în care a fost depșit în mod culpabil, iar persoana îndreptțit face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauza.
În alt ordine de idei, mai arat apelantul, conform art.22 din Legea nr.10/2001, rezult c dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptțite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care genereaz o prezumție relativ de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai dup ce aceasta dovada a fost îndeplinit prin depunerea actelor, unitatea dețintoare poate s se pronunțe, termenul de 60 de zile începând s curg dup completarea dosarelor de notificare.
Apelantul solicit s se constate c, unitatea dețintoare nu are competenț decât s soluționeze notificarea formulat în baza Legii nr.10/2001, iar potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005 s emit dispoziție motivat în care se prevede c, notificatorul este persoan îndreptțit la msuri reparatorii prin echivalent fr s fie prevzut suma, aceast competenț revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despgubirilor.
În consecinț, apreciaz c în mod greșit instanța a obligat instituția apelant s emit dispoziția de acordare a msurilor reparatorii pân la concurența sumei de 4.543.490 lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiz efectuat în cauz.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constat c este nefondat pentru urmtoarele considerente.
Nu pot fi primite criticile formulate de apelanta - pârât referitoare la greșita soluționare de fond a contestației formulate de reclamant. Din moment ce, potrivit dispozițiilor legii 10/2001 deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificrilor sau a cererilor de restituire în natur a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judectorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. 2 și în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotrâre judectoreasc, este evident c instanța, învestit cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natur, nu este limitat doar la posibilitatea de a obliga unitatea dețintoare s emit o alt decizie/dispoziție de restituire în natur. Dimpotriv, în virtutea dreptului su de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judectoreasc, cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natur, în msura în care constat c aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fr titlu valabil.
O astfel de soluție se impune și pentru c, în îndeplinirea atribuției de a verifica dac sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a msurii reparatorii prin restituirea în natur a imobilului, judectorul are a și asupra eficienței soluției pe care o adopt, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea dețintoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificat a procedurii de restituire.
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementrilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judectorești de a soluționa calea de atac exercitat împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natur nu este restrâns doar la o prerogativ formal de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anuleaz, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitat în aceast materie prin vreo dispoziție legal, s dispun ea direct restituirea în natur a imobilului ce face obiectul litigiului.
În același timp, în cazul când unitatea dețintoare sau unitatea învestit cu soluționarea notificrii nu respect obligația instituit prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natur ori s acorde persoanei îndreptțite în compensare alte bunuri sau servicii ori s propun acordarea de despgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificrii sau, dup caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestit s evoce fondul și s constate, pe baza materialului probator administrat, dac este sau nu întemeiat cererea de restituire în natur.
Într-un astfel de caz, lipsa rspunsului unitții dețintoare, respectiv al entitții învestite cu soluționarea notificrii, echivaleaz cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rmâne necenzurat, pentru c nici o dispoziție legal nu limiteaz dreptul celui care se consider nedreptțit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotriv, însși Constituția prevede, la art. 21 alin. 2, c nici o lege nu poate îngrdi exercitarea dreptului oricrei persoane de a se adresa justiției pentru aprarea intereselor sale legitime.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia dat în soluționarea recursului în interesul legii, nr. XX din 09 martie 2007, care a stabilit c, în cazul în care unitatea dețintoare a refuzat nejustificat, s soluționeze notificarea, instanța este competent s dispun ea, direct asupra restituirii imobilului sau acordarea msurilor reparatorii, ceea ce este cazul în speț.
Independent de natura termenului de 60 de zile, este evident c, în speț suntem în prezența unui refuz nejustificat de a rspunde notificrii, formulate de intimatul - reclamant în august 2001, în condițiile în care, la acest moment pârâta nu a soluționat notificarea și, nici nu a depus nici un fel de dovezi în ceea ce privește necesitatea depunerii de acte sau dovezi suplimentare.
Nu este întemeiat nici critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor legii 247/2005 întrucât prin hotrârea apelat, astfel cum rezult și din considerentele acesteia, s-a constatat c reclamantul are calitatea de persoan îndreptțit la msuri reparatorii, astfel c a fost obligat pârâtul s acorde msuri reparatorii prin echivalent cu alte bunuri sau servicii, potrivit titlului VII din legea 247/2005, pân la concurența unei sume ce a fost stabilit prin expertiz, prob efectuat în fața instanței de fond.
Rezult c prin hotrârea menționat s-a stabilit în mod legal dreptul la despgubire al reclamantului, în condițiile legii speciale, 247/2005, la care s-a fcut referire expres în considerentele sentinței.
Pentru aceste considerente în baza art. 296. pr. Civ. Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.927 din 19.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul ales în B, b- 1 - 2. nr.2 C, - 1,.2,.6, județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.4/19.11.2009
- Secția IV-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
