Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 53/A/2008
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
Grefier: - -
-a luat în examinare în vederea pronunțării apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.653/09.oct.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C - N, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - N prin Primar și având ca obiect Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13.02.2008, de către reclamanta apelantă concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 653/9.10.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins plângerea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N și pârâtul și în baza excepției lipsei capacității procesuale față de pârâta Primăria mun. C-
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta împreună cu pârâtul au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar tabular, în privința imobilului în litigiu, situat în C-N,-, înscris în Cf col - C și CF ind.-
Prin dispoziția nr. 2597/24.10.2005 a Primarului mun. C-N s-a restituit în natură în favoarea reclamantei și pârâtului apartamentele nr.14 și 15 din imobilul situat în C-N,-, pentru restul apartamentelor propunându-se acordarea de despăgubiri.
Restituirea în natură a fost conditionată de restituirea sumei reprezentând despăgubirea încasată în baza Legii nr.112/1995, actualizată.
Reclamanta este nemulțumită pe de o parte de faptul că nu s-au precizat în mod expres în dispoziția atacată cotele ce revin fiecăreia dintre persoanele beneficiare ale restituirii și nu s-a precizat că dispoziția intră în vigoare față de reclamantă, de la data pronunțării dispoziției.
Analizând dispoziția atacată în raport cu poziția reclamantei, instanța a apreciat că aceasta a fost în mod legal emisă.
Potrivit pct.4.3 din HG nr. 498/2003, în vigoare la data emiterii dispoziției, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite care sunt rude de același grad, iar comisia nu poate stabili cotele cuvenite fiecărui succesor, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate a să se facă potrivit dreptului comun.
La dosarul intern aferent notificării, reclamanta și pârâtul nu au depus certificate de moștenitor după proprietarii tabulari, astfel încât nu s-a putut determina cota ce revine fiecăruia.
Certificatele de moștenitor nu au fost depuse nici în cursul judecății, iar instanța nu a fost investită să soluționeze o masă succesorală și să stabilească cote de proprietate.
Prin urmare, din acest punct de vedere, în acord cu dispozițiile legale menționate anterior, pârâtul, constatând că reclamanta și pârâtul sunt persoane îndreptățite la restituire, a restituit un număr de două apartamente, în natură, pentru restul propunând acordarea de despăgubiri, fără stabilirea cotelor.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se menționa în mod expres că dispoziția intră în vigoare la data emiterii acesteia, instanța a apreciat că și această solicitare este netemeinică, deoarece, prin aceasta reclamanta ar fi exonerată de la plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 324/15.07.1997 emisă de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995.
În consecință, instanța a respins în întregime plângerea formulată, față de pârâtul Primarul municipiului C-N, menținând dispoziția atacată ca temeinică și legală.
Față de pârâta Primăria Municipiului N, plângerea a fost respinsă, în temeiul art.137 raportat la art.41 Cod proc.civ. această parte personalitate juridică, neputând sta în judecată, fiind capacitate procesuală.
Impotriva acestei sentințe declarat apel în termen legal reclamanta, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prin obligarea sa la restituirea despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 s- comis o gravă eroare, întrucât reclamanta nu a făcut demersuri în baza acestui act normativ și nu a beneficiat de măsurile reparatorii reglementate de acesta.
Reclamanta nu este menționată în cuprinsul hotărârii nr.324/15.07.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, prin care terțe persoane au beneficiat de măsuri reparatorii.
În mod greșit s-a respins cererea privind stabilirea cotelor de proprietate cuvenite părților, respectiv stabilirea cotei de parte din apartamentele restituite în favoarea reclamantei și pârâtului.
Art.4.3 din HG 498/2003 în vigoare la data formulării notificării fost modificat, astfel încât la momentul emiterii dispoziției, primarul era obligat să stabilească cotele ce revin beneficiarilor, în măsura în care se cere și există probe în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată (8-9), pârâtul Primarul mun. C-N a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul vizând omiterea menționării cotelor de proprietate ce revin persoanelor îndreptățite beneficiare ale măsurilor reparatorii stabilite prin Dispoziția nr.2597/2005 a Primarului mun. C-N, curtea constată că așa cum corect a reținut prima instanță, raportat la prevederile legale în vigoare la momentul soluționării notificării, unitatea deținătoare căreia îi revenea competența de soluționare nu avea obligația de menționare a cotelor părți cuvenite fiecărui petent.
Întrucât reclamanta și pârâtul nu au depus la dosar certificate de moștenitor succesive în baza cărora să fie stabilită cota de moștenire cuvenită fiecăruia după defuncții și soția, în mod corect unitatea deținătoare a soluționat notificarea în conformitate cu art.4.3 din HG nr.498/2003, emițând decizia de restituire pe numele ambilor petenți, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, fie pe cale amiabilă, fie printr-un partaj judiciar.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de fi exonerată de la restituirea despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995, nici această cerere nu este întemeiată.
Prin Hotărârea nr.324/15.07.1997 au beneficiat de despăgubiri bănești în sumă de 136.279.984 lei persoanele îndreptățite care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru imobilul evidențiat în CF 8019 C, nr.top 9720, respectiv numiții, G, și.
Același imobil a făcut obiectul notificării formulată de reclamantă și pârâtul, și soluționată prin Dispoziția nr.2597/24.10.2005.
Este adevărat că între persoanele beneficiare ale despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 reclamanta nu figurează însă cert este că pentru unul și același imobil s-au acordat două categorii de despăgubiri, în temeiul a două acte normative diferite, ce reglementează măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 1945 - 1989.
O dublă despăgubire pentru unul și același bun în baza a două acte normative diferite, dar a căror emitere a avut aceleași rațiuni - repararea prejudiciilor cauzate prin preluarea imobilelor de către stat în perioada 1945 - 1989 - nu este admisibilă, cu atât mai mult cu cât art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001 rep, condiționează restituirea în natură în favoarea persoanelor care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, de returnare sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflație.
O interpretare în sensul că reclamanta ar putea beneficia de restituirea în natură a aceluiași imobil pentru care alți comoștenitori ai persoanelor de la care acesta a fost naționalizat, au primit despăgubiri, în temeiul Legii nr. 112/1995, fără a fi obligată la returnarea acestora, ar avea ca și consecință o îmbogățire fără justă cauză, constând în obținerea de măsuri reparatorii de două ori - o dată sub formă de despăgubiri și o dată în natură - pentru unul și același imobil.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.296 Cod proc.civ. apelul reclamantei va fi respins.
De menționat este faptul că dispoziția nr. 2597/2005 fost contestată și de pârâtul, iar prin sentința civilă nr. 315/16.03.2006 Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 392/A/24.10.2006 Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4003/17.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate pronunțate în dosar nr-, admițându-se plângerea și anulându-se în parte dispoziția.
Urmare a acestei plângeri formulată de pârât Primarul mun. C-N fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură și pentru apartamentele nr.4, 5 și 6 din imobilul situat în C-N,-.
În ce privește însă conținutul dispoziției inițiale, respectiv restituirea în natură apartamentelor nr.14 și 15 din același imobil, și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, acesta fost menținut, producându-și efectele în sensul celor arătate față de reclamanta apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 653 din 9.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitiviă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. MV dact.GC
6 ex/14.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Eugenia Pușcașiu
