Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.53/
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul MUNICIPIUL G -PRIN PRIMAR,cu sediul instituției în G,str.- nr.38,împotriva sentinței civile nr.1268 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 februarie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- reclamantul a solicitata în contradictoriu cu pârâtul Municipiul G- prin Primarul Municipiului G anularea Dispoziției nr. 621/SR/3.03.2004 și restituirea în natură a imobilului situat în G- ( fost nr.3).
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că imobilul situat în G, str. -, fost nr.3, a fost în proprietatea tatălui său, z ( ), fiind dobândit prin vânzare-cumpărare conform actului autentificat sub nr. 1068/3.04.1947 de fostul Tribunal al Județului.
A mai susținut că imobilul a fost preluat de Stat în baza Decretului nr.111/1951, apoi preluat de fostul G în administrare.
Totodată, reclamantul a mai arătat că tatăl său a decedat și l-a moștenit conform Ordonanței de emisă la 7.08.2001 de Tribunalul din.
Reclamantul a mai susținut că la apariția Legii nr.10/2001 a înțeles să beneficieze de prevederile normei juridice speciale și a notificat pârâtul să-i restituie imobilul prin notificarea nr.515/N/13.08.2001 transmisă prin intermediul BEJ " - "-
De asemenea, reclamantul a mai arătat că prin Dispoziția nr.621/SR/3.03.2004 și comunicată la 3.10.2007 în mod greșit i s-au respins solicitările cu motivarea că nu ar fi făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra imobilului, dovada deposedării și că termenul final de depunere a actelor doveditoare prev de disp. art.22 din Legea nr.10/2001 ar fi fost depășit.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 și HG 250/2007.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitata respingerea acțiunii ca nefondată întrucât reclamantul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu ar fi fost în patrimoniul autorului său la momentul preluării de către Stat, nu a făcut dovada deposedării și nici nu a respectat prevederile art.22 din Legea nr.10/2001, în sensul că nu a depus până la data de 1.07.2003 actele cu care să-și dovedească pretențiile.
În dovedirea acestor susțineri, pârâtul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr.621/SR/2004.
Întrucât au fost relevate neconcordanțe privind numerotarea imobilului din str. - care în anul 1947 avea numărul 3 Tribunalul a solicitata reclamantului să depună la dosar acte din care să rezulte numerotarea în timp a imobilului în perioada 1947-1965.
Chiar și după depunerea acestor acte Tribunalul a dispus prin încheierea din data de 3.06.2008 efectuarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiective identificarea imobilelor din G str. -, numărul 3 și numărul 1, expertiză întocmită în cauză.
Prin sentința civilă nr.1268/2008 Tribunalul Galați a admis contestația,a dispus anularea Dispoziției 621/2004 a Primăriei G și pe cale de consecință restituirea în natură în favoarea reclamantului a imobilului situat în G,str.- nr.1.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Din copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068/1947 de fostul Tribunal al Județului, Secția I, ( fila 7 dosar fond)rezultă că la 3.04.1947, zis și, a dobândit proprietatea asupra imobilului situat la acel moment în G, str. -, numărul 3.
Din copia hotărârii judecătorești pronunțată de fostul Tribunal Popular al Orașului G în dosarul nr.4986/1953 ( filele 133-134 dosar) rezultă că imobilul proprietatea lui și Baruh identificat în G,- a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr.111/1951.
Din adresele nr. 3/31.01.2008 ( filele 117-118 dosar) și nr. 181/3.03.2008 (filele 120-131) rezultă că în anul 1948 imobilul lui z din- și că în perioada 1955-1965 imobilul și-a păstrat acest număr 1.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către inginer expert ( filele 206-214 dosar) rezultă că între elementele constructive și geografice ce caracterizau imobilul situat în G,- cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1068/1947 și imobilul situat în G,- preluat de Stat în baza Decretului nr.111/1951 de la z există o serie de elemente comune, care conduc la ideea că este același imobil, care în prezent are numărul 1.
Față de aceste elemente Tribunalul a apreciat că susținerea reclamantului că proprietatea în litigiu și care a fost solicitată prin notificarea nr.515/N/13.08.2001 este imobilul situat în G,-, fost nr.3 în anul 1947.
Din același titlu de proprietate menționat mai sus, ca și din Hotărârea fostului Tribunal Popular al Orașului G, rezultă că proprietatea în discuție a aparținut defunctului z ( ) și a fost preluat abuziv de Stat în baza Decretului nr.111/1951.
Din actul de deces eliberat de 28.05.2000 de Ministerul d e Interne al Statului Israel rezultă că z ( ) a decedat la data de 19.05.2000, iar din Ordonanța de din 7.08.2001 eliberată de Tribunalul din în dosarul nr.28272 ( filele 12-14 dosar) rezultă că reclamantul este moștenitorul defunctului z ( ).
Este corectă susținerea pârâtului că în faza procedurilor administrative de soluționare a pretențiilor reclamantului acesta nu a depus toate actele concludente în cauză și că foarte multe au fost depuse în fața instanței pentru prima dată, dar acesta nu este un motiv pentru care pretențiile reclamantului să nu poată fi recunoscute.
Față de toate aceste aspecte și văzând disp. art.4 alin.2 în ref la art.3 alin.1 și art.1 din Legea nr.10/2001 republicată, Tribunalul a constatat că acțiunea promovată este fondată.
Împotriva deciziei civile nr.1268/2008 a Tribunalului Galația declarat apel pârâtul invocând faptul că-n speță nu s-a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare și că ar fi putut cu diligențe minime din partea contestatorului să afle adresa actuală a imobilului - fapt decisiv în soluționarea notificării.
Consideră apelanta că-n contestația depusă la instanță nu se regăsește vreun motiv de nemulțumire față de Dispoziția 621/2004 și că instanța a făcut o cenzurare a unui act administrativ fără motiv.De altfel,în hotărâre nu se regăsește vreun temei juridic pentru anularea dispoziției.
Apreciază apelanta că instanța nu avea competența să dispună restituirea în mod direct a imobilului pentru că acțiunea reclamantului nu este una în revendicare,ci în anulare a unui act administrativ. Ori,notificarea depusă de către reclamant a fost soluționată prin emiterea unei dispoziții, dispoziție care a fost anulată și drept consecință stadiul notificării este de "nesoluționată".
Apelantul consideră că instanța nu a respectat cadrul procesual conferit de obiectul cauzei,cadru care impunea verificarea faptului dacă procedura administrativă a fost corectă și numai dacă se dovedea că aceasta a încălcat prevederile legale se putea dispune anularea actului administrativ emis cu respectarea legii.
Prin întâmpinare,reclamantul a solicitat respingerea apelului pentru că temeiul legal al anulării Dispoziției 621/2004 e art.26 alin.3 din Legea 10/2001.
Faptul că unele înscrisuri au fost obținute în faza judecății - fiind de notorietate dificultatea obținerii actelor de la instituțiile statului - nu echivalează nicidecum cu existența vreunui motiv de nulitate sau anulare.
Referitor la motivul invocat de apelant conform căruia "cenzurarea de către instanță,fără vreun motiv,a unui act administrativ nu este corectă" se precizează de către intimat că Decizia 20/2007 dată în Recursul în interesul legii,a statuat că instanța judecătorească,cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură,în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii,o va anula,dispunând ea însăși,în mod direct,restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil.
Intimatul subliniază că-n considerentele sentinței se regăsesc temeiurile de drept ce au determinat soluția respectivă și anume art.1, 3 alin.1, 4 alin.4 din Legea 10/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată căapelul este fondat.
Intimatul reclamant a solicitat Primarului Mun.G prin notificarea 515/N/2001 depusă prin BEJ,restituirea în natură a imobilului situat în G,str.- nr.3,iar prin notificarea nr.511/2001 a solicitat restituirea în natură aaceluiași imobilfigurând însă la o altă adresă -- -.
Imobilul revendicat a fost proprietatea lui z Baruh - autorul intimatului reclamant - titlul de proprietate constituindu-l actul de vânzare cumpărare autentificat și transcris la grefa Tribunalului Județului prin procesul verbal 1068/1947 (fila 7 dosar fond). Astfel,dreptul de proprietate al autorului reclamantului e deplin dovedit.
Prin încheierea pronunțată la 11.12.1953 de Tribunalul Popular al Orașului G și procesul verbal din 16.12.1953 al Circumscripției II Financiare G,imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea Statului Român în conformitate cu Decretul 111/1951.
În prezent,potrivit precizărilor apelantei ca și a expertizei efectuate,o parte a imobilului se află încă în proprietatea Statului,restul fiind vândut în 12.10.1998 lui (vezi contractul de la fila 197 dosar fond).
Dovada faptului că intimatul reclamant e persoană îndreptățită la restituire e făcută cu actele de stare civilă depuse la dosar,precum și prin Ordonanța emisă de Tribunalul din - la 07.08.2001.
Se constată că-n speță au fost dovedite toate cerințele Legii 10/2001 pentru că intimatul reclamant să beneficieze de măsurile reparatorii ale acestui act normativ.
Avându-se-n vedere faptul că o parte a imobilului a fost vândută în baza Legii 112/1995 se constată că-n mod greșit s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil,pentru că-n posesia,proprietatea apelantei în prezent nu se mai află decât o parte din imobilul ce a aparținut lui z Baruh.
În ceea ce privește susținerile apelantei că nu trebuie luate-n calcul actele depuse pentru dovedirea dreptului de proprietate peste termenul prevăzut de lege, se constată că nu pot fi primite atâta vreme cât e notoriu faptul că eliberarea actelor arhivate de instituțiile statului se face cu întârziere și nici nu se știe cu exactitate nici de către autorități unde pot fi găsite anumite acte.
Celelalte susțineri precum instanța de judecată și-a depășit competența,a depășit obiectul cauzei,etc.își găsesc răspunsul Decizia 20/2007 dată în interesul legii de ICCJ. Astfel,în considerentele acestei decizii se rețin următoarele:
Prin art.26 alin.3 din Legea 10/2001 s-a precizat că "Decizia sau,după caz,dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată,de persoana care se pretinde îndreptățită,la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare,sau după caz,al entității învestite cu soluționarea notificării,în termen de 30 de zile de la comunicare".
Or, din moment ce s-a reglementat că deciziile,respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor,pot fi atacate la instanțele judecătorești,iar în cuprinsul art.2 alin.2 și în art.14 din legea nr.10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească,este evident că instanța învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură,nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă,în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege,instanța judecătorească,cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură,în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii,o va anula,dispunând ea însăși,în mod direct,restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil.
O astfel de soluție se impune și pentru că,în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului,judecătorul are a și asupra eficienței soluției pe care o adoptă,în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
Ca urmare,în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr.10/2001,atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează,ci impune ca,în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție,nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală,să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.296 teza II Cod procedură civilă,urmează a se admite apelul,a se schimba sentința civilă nr.1268/2008 a Tribunalului Galați în sensul că se dispune restituirea în natură a imobilului situat în G,str.- nr.1,cu excepția terenului și a construcției ce fac obiectul contractului nr.30251/1998 dintre Primăria G și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimatul MUNICIPIUL G -PRIN PRIMAR,cu sediul instituției în G,str.- nr.38,împotriva sentinței civile nr.1268 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă-n parte sentința civilă nr.1268/2008 a Tribunalului Galați în sensul că se dispune restituirea în natură a imobilului situat în G,str.- nr.1,cu excepția terenului și a construcției ce fac obiectul contractului 30251/12.10.1998 dintre Primăria G și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /09.03.2009
: /09.03.2009
4 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin
