Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 538/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 538/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 2212 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții și, având ca obiect plângere în baza Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților intimați și, avocat, în substituirea avocat, și reprezentanta pârâtului recurent Primarul comunei Marca, consilier juridic -, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care curtea pune în discuția părților o chestiune prealabilă, vizând situația în care prima instanță a dat ceea ce nu s-a cerut, și anume: având în vedere că reclamanții și, pe tot parcursul derulării litigiului și în cadrul procedurii administrative ce s-a finalizat în anul 2002, au solicitat restituirea în natură și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția și terenul aferent ce au aparținut antecesorilor lui, în schimb, tribunalul, prin dispozitivul sentinței atacate, a dispus în felul următor: " Obligă intimatul să restituie, în natură, în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei, construcțiile identificate în CF 5, top. 155.". Astfel, prima instanță s- referit la toate construcțiile evidențiate în CF nr. 5, nr. top. 155.
Curtea, verificând CF nr. 5, aflată la fila 61 din dosarul tribunalului, constată că, începând cu anul 1983, pe parcela nr.top 155 s-a mai înscris o casă, executată în regie proprie, potrivit mențiunilor de sub B 20 și B 21 din CF 5; înscrierea din 21 ianuarie 1983 se referă la casa de locuit proprietatea lui, care, în cursul aceleiași zile, se și transcrie în favoarea lui G și soția născută, pe aceeași parcelă cu nr. top. 155, rezultând că, în realitate, instanța a dispus restituirea către reclamanți a unei case ce aparține unui terț.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului și asupra chestiunii puse în discuție din oficiu.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită casarea hotărârii atacate, și, rejudecând cauza, să se respingă acțiunea reclamanților, să se mențină dispoziția nr. 844/15.06.2007 a Primarului comunei Marca, ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta pârâtului recurent subliniază împrejurarea că, într-adevăr, prin dispoziția nr. 2/23.01.2002 emisă de către Primarul comunei Marca și aflată la fila 46 din dosarul tribunalului, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești stabilite în condițiile prevăzute de lege, dar, totuși, prin dispoziția nr. 844/15.06.2007, ce face obiectul acestui litigiu, se contestă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, întrucât nu s-a făcut dovada calității de moștenitori. Nu cere cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că este de acord cu efectuarea unei rectificări în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate, în sensul că reclamanții nu au nici o pretenție asupra casei de locuit ce aparține familiei, edificată în anul 1983. În ceea ce privește recursul formulat de pârât, solicită respingerea acestuia, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2212/09.11.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis contestația reclamanților și împotriva pârâtului Primarul comunei Marca, având ca obiect anularea dispoziției nr. 844/15.06.2007 emisă de pârât.
A fost anulată parțial dispoziția, iar pârâtul a fost obligat să restituie reclamanților, ca moștenitori testamentari ai defunctei, în natură, construcțiile identificate în CF 5, nr. top. 155.
A fost menținută dispoziția în partea privitoare la respingerea cererii de restituire a terenului aferent construcțiilor, asupra căruia este notat numai un drept de uzufruct viager.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 844/15.06.2007, Primarul comunei Marca a respins notificarea depusă de autoarea reclamanților, decedată la data de 15.02.2002, referitoare la restituirea în natură a imobilului înscris în CF 5 nr. top. 155, casă de locuit și teren în suprafață de 1076 mp.
S-a motivat de către pârât că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului și nu s-a făcut dovada filiației față de proprietarii tabulari.
Anterior, cererea lui a mai fost soluționată de către Primarul comunei Marca prin dispoziția nr. 2/23.01.2002, prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură, dar s-a propus acordarea de despăgubiri bănești, în valoare de 110.000.000 lei.
Reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai defunctei, așa cum se probează prin certificatul de moștenitor nr. 86/2004, emis de Biroul Notarului Public.
Deși Prefectura jud. Saî napoiat dosarul Primăriei comunei Marca, ulterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, în vederea restituirii în natură, această nouă dispoziție respinge în întregime notificarea și refuză să recunoască reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Potrivit CF 5, nr. top. 155, imobilul casă a aparținut lui, soția lui, și lui, care au deținut un drept de uzufruct viager asupra terenului aferent.
a fost fiica lui, iar acesta din urmă a decedat în anul 1927. Prin urmare, proprietara tabulară a imobilului din CF este bunica paternă a defunctei.
Întreg imobilul a trecut în proprietate de stat în baza Decretului nr. 111/1951.
Reclamanții au făcut dovada proprietății asupra construcțiilor, ca și a relației de rudenie dintre proprietarii tabulari și testatoarea.
Imobilul se încadrează în lista prevăzută la lit. a pct. 2, anexa 2 la Legea nr. 10/2001 și poate fi restituit în natură.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul comunei Marca, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamanților și menținerii dispoziției nr. 844/2007, pe care a emis-
În motivare, pârâtul susține că hotărârea este nelegală, deoarece instanța nu a analizat și nu a ținut cont de toate actele depuse la dosar.
Imobilul evidențiat în CF 5, nu a fost cuprins în masa succesorală rămasă după defuncta, descrisă în certificatul de moștenitor, iar reclamanții nu au reușit să dovedească faptul că aceasta este succesoarea legală a proprietarilor tabulari.
Instanța de fond a verificat actele de stare civilă depuse de reclamanți, dar fără să lămurească relația de rudenie cu.
Mai mult, la dosar există un certificat de deces pentru un anume, putând fi vorba de proprietarul întabulat în CF, însă se referă la ca fiind unchiul ei.
Primarul nu poate fi obligat la retrocedarea unor imobile, numai pe baza unor prezumții relative și deducții, fără existența unor acte necontestate.
Prima dispoziție, nr. 2/2002, acordă lui despăgubiri bănești pentru imobil, dar suma menționată în cuprinsul dispoziției nu a fost acceptată de către notificatoare, în termen de 60 de zile de la comunicare, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001. După expirarea acestei perioadă, dacă nu s-a primit răspuns în scris, oferta se consideră neacceptată.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Arată că lui i-a fost recunoscută calitatea de moștenitoare a proprietarilor tabulari chiar de către Primarul comunei Marca, prin dispoziția nr. 2/2002, precum și de Prefectura jud. S, prin adresa nr. 7389/2005.
Recurentul a recunoscut în fața tribunalului că imobilul nu a mai fost revendicat de vreo altă persoană pe baza Legii nr. 10/2001.
Calea de atac declarată de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost calificată ca fiind apel și repartizată, în cadrul programului informatizat al instanței, ECRIS, unui complet de apeluri, însă, în ședința publică de astăzi, în conformitate cu prevederile art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, calea de atac a fost recalificată ca fiind recurs, așa cum a fost stabilită de către prima instanță și de către pârâtul Primarul comunei Marca.
La termenul de astăzi a fost pus în discuția părților un motiv de recurs de ordine publică, reglementat în art. 304 pct. 6.pr.civ. în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci când, deși reclamanții au solicitat prin intermediul Legii nr. 10/2001 doar casa ce a fost evidențiată pe parcela nr. top. 155 în favoarea antecesorilor lui, tribunalul a dispus restituirea către reclamanți a tuturor construcțiilor înscrise pe parcela nr. top. 155, inclusiv a casei evidențiată în CF în anul 1983, în prezent proprietatea numiților G și.
Recursul este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Autoarea reclamanților, decedată la data de 15.02.2002, a trimis notificare în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF 5 nr. top 155, casă și teren în suprafață de 1076 mp, ce a aparținut antecesorilor săi, soția lui, și, de la care imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 970/22.12.1964 a Tribunalului Popular al raionului Șimleu ( 25-28, 36-37 dosar fond).
Notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr. 2/23.01.2002 a Primarului comunei Marca ( 46 dosar tribunal), prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului casă, situat în satul nr. 99, ocupat de Dispensarul uman Marca, necesar continuării activității de interes public, dar s-a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru valoarea estimativă de 110.000.000 lei.
Această primă dispoziție a rămas definitivă, căci nu a fost atacată în instanță de către notificatoarea.
După decesul lui, survenit la data de 15.02.2002, prin certificatul de moștenitor nr. 86/14.06.2004 eliberat de Biroul Notarului Public ( 32) s-a stabilit că reclamanții sunt legatari universali ai defunctei, pe baza testamentului autentic nr. 1911/1994.
Despăgubirile bănești nu au fost achitate lui sau succesorilor testamentari ai acesteia până la data modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, când, pe temeiul procedurii reglementate în Titlul VII, vizând regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dispoziția și documentația aferentă acesteia comunicate anterior Prefecturii jud. S, conform dispozițiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, au fost restituite Primarului comunei Marca, potrivit prevederilor art. 25 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pe temeiul obligației de reanalizare a proceselor-verbale încheiate de prefecturi, prin care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, stipulată în art. 24 din Titlul VII, constatându-se că, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, restituirea în natură este posibilă, dosarul lui a fost înaintat entității învestite cu soluționarea notificării, respectiv Primarului comunei Marca ( 41 dosar tribunal).
În acest sens, Prefectura jud. Saa dus la cunoștința unității deținătoare că, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, imobilul casă există în natură, se încadrează în lista imobilelor menționate la lit. a, pct. 2 din anexa 2 la Legea nr. 10/2001 și există posibilitatea restituirii în natură.
Cu toate acestea, noua dispoziție emisă de primar și atacată în acest litigiu, nr. 844/15.06.2007, nu numai că nu restituie în natură construcția către reclamanți, dar respinge în întregime notificarea autoarei lor, contestându-i calitatea de succesoare a proprietarilor tabulari de la care imobilul a fost preluat abuziv ( 15).
În cadrul plângerii formulată de reclamanți pentru anularea acestei de-a doua dispoziții, prima instanță, cercetând și interpretând probele administrate, extrase CF, acte de stare civilă, a conchis că notificatoarea a fost nepoata de fiu a lui și fiica lui, iar cererea de restituire trimisă în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, are valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul în litigiu.
După cum rezultă din memoriul de recurs, singurele critici aduse sentinței vizează calitatea lui de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari de la care imobilul a fost preluat abuziv, în anul 1964, fără să se conteste, ulterior stabilirii acestei calități, măsura restituirii în natură la care a recurs tribunalul, urmare a modificărilor aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.
Corect au sesizat intimații, prin întâmpinarea depusă la filele 11-13, că această problemă a calității lui de succesoare a foștilor proprietari tabulari și îndreptățirea ei la acordarea măsurilor reparatorii pentru casa ce a fost evidențiată pe parcela nr. top. 155, fost definitiv și irevocabil tranșată la data epuizării procedurii speciale administrative reglementate în Legea nr. 10/2001, prin emiterea dispoziției nr. 2/23.01.2002 de către Primarul comunei Marca, care recunoaște și confirmă această calitate a lui, propunând acordarea despăgubirilor bănești și evaluând imobilul la suma de 110.000.000 lei.
Prin neatacarea în instanță a acestei dispoziții a fost finalizată procedura de acordare a măsurilor reparatorii, iar antecesoarei apelanților i s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită să obțină aceste măsuri reparatorii, în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
a devenit beneficiara unui drept câștigat, deținătoarea unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar conduita adoptată de pârât, prin care repune în discuție acest drept și îi calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, se constituie într-o încercare de eludare a dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, o nesocotire a dreptului validat în patrimoniul lui și o atingere adusă dreptului de proprietate privată al reclamanților.
Împrejurarea că acest imobil cu destinație de casă, în care funcționează în prezent dispensarul uman din localitate, nu a fost cuprins în activul succesoral al defunctei, nu are relevanță asupra problemei deduse judecății, cu atât mai mult cu cât, la data emiterii certificatului de moștenitor, în patrimoniul lui a fost recunoscut numai un drept de creanță reprezentat de valoarea imobilului trecut în proprietate de stat.
Dar, chiar făcând abstracție de acest raționament, în cauză a fost pe deplin dovedită calitatea lui de moștenitoare legală a foștilor proprietari tabulari ai construcției, cu toate că această calitate nu a fost justificată prin certificate de moștenitor. Proba filiației a fost considerată admisibilă, în cadrul procedurii reglementată în Legea nr. 10/2001, și de pe temeiul actelor de stare civilă, conform interpretării date prin normele metodologice adoptate prin nr.HG 498/2003, respectiv nr.HG 250/2007, iar în speță s-a demonstrat că nu au existat notificări din partea altor potențiali succesibili ai foștilor proprietari tabulari, cererea de restituire făcând dovada acceptării moștenirii pentru imobilul revendicat.
Omisiunea lui de a accepta în scris oferta de despăgubiri propusă în cuprinsul dispoziției nr. 2/2002, conform art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, care a decedat la scurt timp după emiterea dispoziției, respectiv în 15.02.2002, lipsa unui răspuns scris în acest sens și din partea moștenitorilor ei, nu pot fi interpretate de către recurent ca o neacceptare a ofertei, deci inexistența unei propuneri de acordare a despăgubirilor bănești, cât timp această dispoziție nu a fost atacată în instanță în termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce înseamnă că soluția propusă de primar a rămas definitivă.
Examinând hotărârea criticată în limitele criticilor formulate prin memoriul de recurs, se constată că este legală și temeinică, măsura restituirii în natură a construcției ce a aparținut autorilor lui fiind dispusă de către prima instanță cu respectarea textului art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Însă, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 6.pr.civ. se observă că, atunci când a hotărât restituirea în natură către reclamanți a construcțiilor evidențiate în CF 5, nr. top. 155, tribunalul a dat și ceea ce nu s-a cerut, căci una dintre casele care au fost înscrise pe parcela nr. top. 155 reprezintă proprietatea tabulară a unor terțe persoane fizice, G și soția, iar aceasta nu a făcut obiectul notificării trimise de și nici al plângerii introdusă la instanța de judecată.
Această a doua casă de locuit a fost notată în CF 5, nr. top. 155, în data de 21.01.1983, așa cum reiese din coala funciarăin extensoaflată la filele 59-61, copia CF de la fila 50, în favoarea lui, prin construcție în regie proprie, sub 19, transcrisă în aceeași zi, sub 20 și 21, în beneficiul lui G și soția, prin contract autentic de vânzare-cumpărare, ca bun comun.
Față de această împrejurare, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul pârâtului se va admite în parte și sentința va fi modificată în parte, prin inserarea elementelor de identificare a casei ce se restituie în natură către reclamanți și înlăturarea dispoziției de restituire a casei ce aparține lui G și.
Deoarece culpa procesuală în cadrul recursului este doar în sarcina pârâtului recurent, ale cărui critici, în întregime, au fost neîntemeiate, potrivit art. 274.pr.civ. acesta va fi obligat să plătească intimaților reclamanți suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 2212 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că restituirea în natură în favoarea reclamanților vizează casa evidențiată pe parcela cu nr. top. 155, din CF nr. 5, asupra căreia, la data de 16.02.1899, prin încheierea de CF nr. 1814 s-a întabulat sub B 15 și B 16 dreptul de proprietate în favoarea lui, soția lui, și, nu și asupra casei notată pe parcela cu nr. top. 155 din aceeași CF, în anul 1983, sub B 19, în favoarea lui și mai apoi în favoarea lui G și soția, născută, sub B 20 și B 21.
restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe recurentul Primarul comunei Marca să plătească intimaților și suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
3 ex./11.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
