Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/A/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Angela Alb
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, după casare, apelul declarat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.345 din 11 noiembrie 2004 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr.1778/2000, privind și pe pârâta Primăria comunei, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că la data de 12 februarie 2008, prin registratura instanței, reclamantul apelant, prin mandatar, a depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 7 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 345/11.11.2004 a Tribunalului Bistrița -N, dosar nr. 1778/2004, s-a respins plângerea formulată de reclamantul, prin mandatar, împotriva pârâtei Primăria comunei, prin primar, având ca obiect dispoziția nr. 552/16.04.2004 emisă de primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 552/16.04.2004 a Primarului comunei s-a respins notificarea formulată de reclamantul privind imobilele casă, anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 2826 mp din comuna nr. 51, înscrise în CF 314 nr. top. 670, 671, întrucât nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
În fundamentarea dispoziției s-a reținut că notificarea este înregistrată de în calitate de moștenitor al antecesorilor și.
S-au depus acte de stare civilă constând în certificate de naștere și de deces, pentru a dovedi legătura de rudenie între foștii proprietari ai imobilului și.
Imobilul casă de locuit există și în prezent, fiind proprietatea numiților și, împreună cu terenul. Întrucât la data exproprierii, în anul 1960, proprietar tabular era, rezultă că reclamantul nu face dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul solicită acordarea măsurilor reparatorii și pretinde că bunurile au constituit proprietatea părinților săi, și.
Verificând înscrierile din CF 314, se constată că, anterior anului 19670, proprietar tabular a fost numitul, domiciliat la nr. 51, întabulat între anii 1906 -1911.
de rudenie dintre solicitant și proprietarul tabular este aceea de nepot-bunic, fapt ce se deduce din certificatele de naștere și de deces aflate la filele 41, 51 și 53.
Având în vedere motivul de respingere a notificării conținut în dispoziție, s-a solicitat reclamantului depunerea la dosar a unor acte de stare civilă suplimentare, dar acesta nu a dovedit decesul numitului.
C care pretinde transmisiunea moștenirii, cum este, trebuie să dovedească împrejurarea decesului, prin act de stare civilă sau hotărâre judecătorească de declarare a morții prezumate.
Evident, prezumarea morții unei persoane, prin simplul fapt al scurgerii unei perioade mari de timp de la data înscrierii proprietății în CF și până în prezent, este inadmisibilă.
Mandatarul reclamantului precizează că decesul lui a fost înregistrat la Primăria comunei, dar susținerea sa nu a fost dovedită.
Deoarece reclamantul nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate, respectiv cele care atestă calitatea lui de moștenitor, plângerea urmează să fie respinsă, ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, reclamantul, prin mandatar, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii formulate.
În motivare, se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece este nepotul de fiu al proprietarului tabular decedat, îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul casă, anexe gospodărești și teren ce a fost situat în comuna nr. 51, evidențiat în CF 314, nr. top. 670, 671.
Deoarece imobilul a fost vândut de stat în anul 1960, și fost preluat în posesie de către terțe persoane fizice, care, ulterior, au demolat casa și au edificat o construcție tip duplex.
Acesta este îndreptățit să obțină măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru casa demolată și terenul ocupat, iar pentru terenul rămas liber i se cuvine restituirea în natură.
Solicită acordarea despăgubirilor bănești în cuantumul menționat în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar și comunicat intimatei Primăria comunei.
Prin decizia civilă nr. 722/31.08.2005 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr. 732/2005, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
Prin decizia civilă nr. 3281/20.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosar nr-, s-a admis recursul reclamantului, prin mandatar, hotărârea curții de apel a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei instanței de recurs se arată că reclamantul a fost legal reprezentat prin mandatarul.
În baza mandatului intitulat "procură specială", legalizat și tradus din limba germană, reprezentantul reclamantului a întreprins demersurile legale pentru a obține acordarea măsurilor reparatorii în legătură cu proprietățile imobiliare deținute în comuna.
Fiind îndeplinite cerințele art. 67 și art. 68.pr.civ. urmează să se rețină că reclamantul a avut o reprezentare conformă cu legea.
În cuprinsul deciziei curții de apel s-a reținut incorect că reclamantul nu a fost reprezentat legal, astfel că se impune casarea cu trimitere către instanța care s-a pronunțat pe excepție.
Practic, soluția instanței de apel, deși respinge ca nefondat calea de atac, privește numai această chestiune judiciară criticată în recurs.
Celelalte aspecte de fond invocate de reclamant sunt inutil a fi analizate, întrucât instanța s-a pronunțat asupra excepției de procedură privind reprezentarea reclamantului.
Instanța de trimitere va lămuri și celelalte aspecte legate de fondul cauzei, puse în discuție de către reclamantul recurent.
În rejudecarea cauzei, prin precizarea de la fila 34, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor bănești în suma actualizată de 71.690 lei (RON) pentru casă, de 2.958 lei pentru grădina în suprafață de 1.429 mp, precum și restituirea în natură a diferenței de teren, de 1.400 mp.
A depus, la filele 25-32, raportul de expertiză tehnică privind reevaluarea imobilului în litigiu, construcții și teren, lucrare ce a fost comunicată intimatei Primăria comunei, la data de 21.01.2008, potrivit dovezii de la fila 55, fără ca aceasta să formuleze obiecțiuni la concluziile expertizei.
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor invocate de către reclamant, curtea constată următoarele:
Proprietar tabular al imobilelor în litigiu, ce au fost înscrise în CF 314, nr. ord., nr.top. 670, casă de locuit și curte în suprafață de 182 stj.p., respectiv 655 mp. nr.top.671, grădină în intravilan, în suprafață de 603 stj.p., respectiv 2.169 mp. a fost, decedat la data de
17.12.1933 (certificatul de stare civilă de la 33 din dos.732/2005 al Curții de APEL CLUJ, 84 dos. ).
Acesta a avut un fiu, pe (), așa cum atestă certificatul de la 42 și traducerea legalizată din limba germană de la 51 din dosarul primei instanțe, care a decedat în data de 06.09.1958.
La rândul său, a avut doi copii, decedat în război, în anul 1944 ( traducerea din limba germană de la 47 dos.), și, actualul reclamant (actul de naștere de la 53 din dosarul tribunalului).
Așadar, după cum a reținut și prima instanță, reclamantul este nepotul de fiu al proprietarului tabular, moștenitor legal de gradul II ce face parte din clasa Ias uccesorilor legali, aceea a descendenților, potrivit dispozițiilor art. 659-669 Cod civil.
, cetățean austriac, a trimis notificarea înregistrată sub nr.8/11.02.2002 la Primăria com., în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială ( 61 dos.732/2005), în vederea restituirii în natură a imobilelor ce au fost evidențiate în CF 314, sub nr.top 670, 671, casă, anexe gospodărești și teren în suprafață totală de 2.826 mp. amplasate în com., la nr. vechi 51, prevalându-se de calitatea de moștenitor legal al fostului proprietar, arătând că au fost preluate abuziv de stat prin expropriere, în anul 1960.
Notificarea a fost respinsă, prin dispoziția nr. 552/16.04.2004 a Primarului com., motivându-se că revendicatorul nu își probează calitatea de persoană îndreptățită, conform art.4 din Legea nr.10/2001( 48 dos. tribunal), față de împrejurarea că, la momentul exproprierii, în anul 1960, proprietar tabular figurează.
de rudenie între reclamant și proprietarul a fost recunoscută și confirmată chiar prin sentința pronunțată, dar problema ce a determinat respingerea plângerii sale a fost lipsa de dovezi referitoare la faptul decesului celui de la care imobilele au trecut în proprietate de stat.
Această omisiune a fost înlăturată în instanța de apel, deoarece a depus, așa cum s-a menționat anterior, certificatul de stare civilă care atestă că decesul bunicului său a survenit în data de 17.12.1933.
În ipoteza dată se observă că apelantul și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 3 alin.1 lit. a, art.4 alin.2 din Legea 10/2001, republicată.
Însă, deși înscrierea de sub B 17 din CF 314 (38 dos. fond, 81 dos. ) demonstrează că preluarea în drept a bunurilor a avut loc în anul 1960, prin expropriere, reclamantul a susținut, prin plângerea înaintată în instanță, dar și prin precizările ulterioare aduse pe parcursul procesului ( în memoriul de recurs din dosarul, cele consemnate în încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2007), că, în fapt, imobilele au fost luate în stăpânire de organele locale ale puterii de stat în anul 1945, după ce, în data de 21 septembrie 1944, familia sa a fost silită să părăsească teritoriul României, emigrând în Austria. A învederat că statul a perceput chirie de la persoanele cărora le-a dat în folosință imobilele, parte din teren fiind cooperativizat, în 1950( încheierea de ședință din 10 ianuarie 2008), iar în anul 1960 au fost vândute casa și grădina.
Însăși intimata, prin scriptul de la 39 din dosarul de apel, a arătat că, în realitate, imobilele s-au preluat în baza Legii de expropriere nr.187/ 23.03.1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (deci în perioada de referință a Legii 10/2001),fără nici o despăgubire,și, din punctul său de vedere, trecerea la stat s-a realizatfără titlu valabil.
Poziția procesuală concordă cu a reclamantului, care a subliniat constant că transferul proprietății a operat în lipsa oricărei despăgubiri bănești.
Chiar dacă se acceptă ideea unei preluări fără titlu, în fapt, în cursul anului 1945, după data de 6 martie, rămâne cert determinată calitatea lui de persoană îndreptățită, căci la momentul respectiv proprietar al imobilelor era tatăl reclamantului, ( fiind decedat din anul 1933, transmisiunea activului succesoral făcându-se în favoarea fiului, începând cu data deschiderii moștenirii).
Aceeași este situația și în cazul în care se stabilește anul 1960 ca fiind cel al transmiterii imobilelor în patrimoniul statului, calitatea apelantului de persoană îndreptățită fiind circumscrisă prevederilor art. 3 alin.1 lit. a din legea republicată, de fost proprietar ( ținând seama de împrejurarea că decedase din anul 1958, iar el era moștenitor legal, fiu, dobândirea dreptului de proprietate având loc și fără întabulare în CF, potrivit art. 26 din Decretul-lege nr.115/1938).
Concluzia este că reclamantul face parte din categoria persoanelor îndreptățite să obțină măsuri reparatorii pentru imobilele din litigiu, ce au fost situate în com., nr. vechi 51, înscrise în CF 314.
În ceea ce privește modalitatea de reparație care i se cuvine lui, aceasta a fost pretinsă în diverse forme de către reclamant, astfel: prin restituire în natură, în cuprinsul notificării expediate pârâtei și al plângerii în instanță formulate; specificând, în primul ciclu procesual al apelului (88 dos.732/2005), că imobilele au fost înstrăinate în anul 1960 și cerând, urmare a demolării și renovării construcției, acordarea despăgubirilor bănești; prin restituirea în natură a suprafeței de 1.397 mp. teren cu destinație de grădină, rămasă în proprietate de stat, respectiv, despăgubiri pentru construcții și diferența de teren de 1.429 mp. (14 dos. );în sfârșit, în faza rejudecării apelului, punându-se în discuție regimul juridical imobilelor, reclamantul a solicitat retrocedarea în natură a grădinii în suprafață de 1.397 mp. precum și despăgubiri bănești pentru restul terenului, de 1.429 mp. și construcțiile care nu mai există în materialitatea lor( 34, 50).
Pentru a se verifica situația de fapt și de drept a imobilelor revendicate, s-a stăruit în administrarea unor probe suplimentare de către părți, având în vedere că a neglijat acest aspect în primul ciclu al apelului (deși instanța, în baza rolului activ, a insistat asupra necesității depunerii cărților funciare referitoare la toate aceste imobile).
Reclamantul a reușit să prezinte numai extrase din CF 314, 4056 și 4057, respectiv o copie greu lizibilă a CF 3533 (47, 48), iar intimata, la solicitarea expresă a instanței referitoare la obținerea de informații legate de titlul deținut de aceasta și identitatea persoanei de la care s-au preluat imobilele ori la titlul pe care terțe persoane fizice îl au asupra terenului și construcțiilor (36), a răspuns evaziv, refuzând să participe activ la clarificarea raporturilor juridice dintre părți. Din contră, deși prin dispoziția atacată a considerat că preluarea de către stat a avut loc în anul 1960, prin expropriere, în conținutul scriptului de la 39 dosar apel a evocat, prima oară în cadrul procesului, un alt titlu, și anume Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. A susținut (eronat, așa cum se va dovedi ulterior) că nu are cunoștință despre potențialul titlu pe care-l pot opune numiții și.
OGÎnscrisurile probatorii concludente în speță au fost procurate de la reclamant și Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară N (57, 58, 90-114), iar ele relevă următoarele:
Parcelele nr.top. 670 și 671 din CF 314 au fost transcrise, după operarea exproprierii din anul 1960, în CF 3533, sub, în favoarea Statului Român, iar în data de 6 octombrie 1965, sub B 309, s-au transcris în CF nou înființată 3619, cu starea funciară neschimbată.
acestei mențiuni, în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 823/1965 intervenit între Statul Român, prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al raionului N, și, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra tuturor construcțiilor pe numele cumpărătorului, căsătorit cu, precum și asupra unei cote de 655/2824 părți din teren, ca bun comun. Statul și-a păstrat dreptul de proprietate pe restul suprafeței, de 2.169 mp. teren.
În anul 1980, prin moștenire, sistarea comunității de bunuri și pe temeiul deciziei nr.33/1980 a Consiliului Popular al com., în conformitate cu art. 30 din Legea nr. 58/1974, Statul Român preia în proprietate cota parte din suprafața de 250 mp. teren aferent casei de locuit, în condițiile statutului, iar în anul 1986 se întabulează, prin succesiune legală, concomitent cu înscrierea, pe cota de 78/2824 parte, a dreptului de proprietate în beneficiul.
Anexele gospodărești constând în grajd cu șură se notează în foaia A în data de 3 aprilie 1986, când, pe baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare al notariatului de Stat N, se transmite și proprietatea asupra construcțiilor către dobânditorul OG-. Ca efect al art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent, de 250 mp. corespunzător cotei de 250/2824 părți, trece în proprietate de stat, dar se atribuie în folosință cumpărătorului pe durata existenței construcțiilor (94).
În data de 7 august 1997, urmare a contractului de donație încheiat între OG- și sora sa, (actul de la 107), aceasta dobândește cota de parte din dreptul de proprietate pe construcțiile situate în, nr. vechi 51, casă și anexe gospodărești, cota de parte din dreptul de folosință asupra terenului de 250 mp.
Coproprietarii construcțiilor, OG- și, se prevalează de dispozițiile art. 35 alin.3 din Legea nr.18/1991, în forma inițială, invocându-și calitatea de proprietari ai locuinței amplasate în intravilanul comunei și de titulari ai dreptului de folosință asupra terenului proprietate de stat (doar pe cei 250 mp.), sens în care se emite Ordinul Prefecturii B-N nr. 268/29.07.1997 ( 101, 102),prin care li se atribuie în proprietate celor doi "locuitori" suprafața de câte 1.000 mp. teren pentru fiecare dintre ei, ca fiind aferent casei din, nr. redistribuit 79.
După cum s-a precizat expres în conținutul ordinului, atribuirea în proprietate s-a întemeiat chiar pe un act emis de Consiliul Local al comunei, nr. 525/16.06.1997, prin care se propune constituirea dreptului de proprietate pentru cei doi frați asupra terenului aferent construcției. Reiese, indubitabil, că titlul deținut de și OG a fost cunoscut de intimata Primăria comunei, care, prin scriptul de la fila 39, nu a înțeles să informeze instanța despre acesta.
Documentația tehnică ce a stat la baza eliberării ordinului, aflată la 103-113, descrie construcția ca fiind "casă cuplată pentru două familii" și arată că are în folosință o cameră, bucătărie, târnaț, iar folosește OG o cameră, bucătărie și târnaț. Totodată, proiectantul reține că cei doi frați posedă în comun curtea și propune "întregirea" suprafeței de teren aferentă fiecărui proprietar de locuință până la 1.000 mp. din grădina ce este înscrisă pe parcelele top.670, 671.
Se întocmește și tabelul de mișcare parcelară, luat în calcul de către Prefectura B-N, iar prin ordinul menționat se atribuie în proprietate lui imobilele OG nou formate având nr.top. 670/2, de 43 mp. 670/3, cota de din 571 mp. 671/2, de 672 mp. în total 1.000 mp.; se atribuie lui imobilele nou formate cu nr.top. 670/1, de 41 mp. 670/3, cota de din 571 mp. 671/1, de 673 mp. reprezentând alți 1.000 mp.
Între cei doi frați a intervenit ulterior, la data de 13 octombrie 1997, un "act de partaj și ieșire din indiviziune" (100), prin care aceștia și-au împărțit casa în două unități locative distincte, întabulându-se astfel:, în CF nr. 4056, pe parcelele nr.top. 670/1, casă de locuit și anexe din intravilan, de 41 mp. 671/1, grădină de 673 mp. (29 dosar fond); OG-, în CF 4057, pe parcelele nr.top. 670/2, casă de locuit și anexe în suprafață de 43 mp. 671/2, gradină de 672 mp. (30 dosar tribunal); ambii, în cote egale, în CF 4058, asupra parcelei nr.top. 670/3, curte de 571 mp. ( 93 dosar apel).
Parcela rezultată în urma dezmembrării, nr.top. 671/3, grădină în intravilan de 824 mp. s-a reînscris în CF 3619, sub, ca și coproprietatea Statului Român, în cotă de 746/824 părți, și a, în cotă de 78/824 părți.
Așadar, la acest moment, din totalul de 2.824 mp al terenului în litigiu, constituie proprietate particulară a unor terți, cu titlu de atribuire în baza art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991, o suprafață de 2.000 mp. inclusă în Ordinul Prefecturii B-N nr. 268/1997, iar diferența de 824 mp. a rămas la dispoziția pârâtei intimate (unitatea administrativ-teritorială, reprezentată prin primar, fiind proprietară în nume propriu și ca succesoare în drepturi a desființate).
La fel, construcția ce a aparținut autorului reclamantului și a fost evidențiată în CF 314, nr. top. 670, reprezintă proprietate particulară a unor terți, persoane fizice, fiind înstrăinată de către stat încă din data de 6 octombrie 1965.
Casa de locuit ce a fost situată în comuna, nr. vechi 51 (în prezent nr. 84), nu mai există în starea, forma și structura din momentul preluării abuzive de către stat, de la antecesorul apelantului, împrejurare ce a fost evocată de încă în fața primei instanțe ( 60), apoi în cadrul primului apel ( 88), respectiv în cursul rejudecării căii de atac ( 50), și confirmată în cuprinsul expertizei de evaluare efectuată de ing. ( 10 dosar tribunal), al releveului întocmit de acesta ( 36), precum și în conținutul raportului de reevaluare a imobilului, aflat la filele 25-32 din acest dosar. După anul 1990, familia a executat lucrări majore de refacere a casei, care a fost transformată într-o construcție tip duplex ce a permis, în anul 1997, împărțirea ei în două unități locative distincte.
În acest context, în raport de prevederile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, care reglementează situația în care imobilul revendicat a fost înstrăinat și actul își produce efectele juridice, se observă că nu este posibilă restituirea în natură a casei de locuit, iar măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
Referitor la forma acestor măsuri reparatorii, invocând expertiza de evaluare depusă în dosarul administrativ la Legea nr. 10/2001 (trimisă Primăriei comunei, conform dovezii de la fila 49 din dosarul tribunalului, respectiv așa cum rezultă din întreg dosarul ce s-a comunicat în primul ciclu procesual al apelului, 47-68), a solicitat acordarea despăgubirilor bănești.
Deoarece, din cauza desființării succesive a hotărârilor judecătorești pronunțate în speță, pricina a parcurs un interval mai îndelungat de timp, reclamantul a invocat, în suplimentarea probațiunii privitoare la valoarea despăgubirilor bănești cuvenite, raportul realizat de expertul constructor ( 25-32 dosar apel), care actualizează cuantumul despăgubirilor bănești și stabilește valoarea de piață a casei de locuit ce a aparținut familiei reclamantului.
Această lucrare de specialitate a fost comunicată Primăriei comunei, potrivit dispoziției încheierii de ședință din data de 10 ianuarie 2008 și dovezii de la fila 55, dar intimata, nu numai că nu s-a prezentat nicicând în fața acestei instanțe de apel, dar nu a depus nici un script în legătură cu concluziile desprinse din raportul de expertiză, nu a formulat vreo obiecție, așa încât se va reține că pârâta nu a contestat evaluarea din cuprinsul expertizei.
este îndreptățit să obțină despăgubiri bănești pentru casa de locuit, această modalitate de reparație fiind statuată în forma inițială a Legii nr. 10/2001, art. 24, ținând seama și de interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 52/04.06.2007, în recurs în interesul legii, a dat-o prevederilor art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă de acordare a despăgubirilor.
Astfel, se are în vedere faptul că, în speță, dispoziția atacată a fost emisă în data de 16 aprilie 2004, deci anterior adoptării Legii nr. 247/2005, iar aceste reglementări vizând procedura de stabilire a titlurilor de despăgubire nu se aplică dispozițiilor eliberate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Este vorba și de respectarea principiilor aplicării legii civile în timp, căci ipoteza dedusă judecății s-a născut sub imperiul legii vechi, dar nu și-a produs în întregime efectele până la momentul intrării în vigoare a legii noi, aceste consecințe juridice nerealizate încă trebuind să fie circumscrise legii în vigoare la data creării raportului juridic, mai favorabile reclamantului, care, prin recunoașterea acestei forme de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, beneficiază de un drept câștigat.
Cele două lucrări de expertiză de care se prevalează apelantul au luat în calcul o suprafață utilă de 69 mp a casei de locuit ce a constituit proprietatea lui, raportul administrat în apel determinând valoarea tehnică veche a construcției la suma de 144.960 lei (ROL), cu o valoare tehnică actualizată la suma de 489.210.000 ROL, respectiv o valoare de piață în cuantum de 371.799.600 ROL (rezultată prin aplicarea coeficientului de 0,76).
Expertul constructor a calculat și valoarea de piață a unor anexe gospodărești constând în grajd, șură și fânar, indicate de reclamant ca fiind preluate abuziv împreună cu casa de locuit, însă aceste despăgubiri nu vor fi acordate lui, existența anexelor nefiind dovedită în speță.
Anexele gospodărești nu au fost înscrise niciodată în CF 314, până la data întabulării dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, iar la termenul din 10 ianuarie 2008, cerându-i-se părții să administreze probe în legătură cu existența acestor anexe și preluarea lor de către stat, s-a menționat de către apelant că nu este în măsură să propună probe în acest sens.
Ca atare, pentru construcția ce face obiectul litigiului se va dispune acordarea de despăgubiri bănești către reclamant în sumă de 37.180 lei (RON), în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială.
Luând act că terenul ce a fost evidențiat în CF 314, în suprafață de 2000 mp, a fost atribuit unor persoane fizice în temeiul art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, așa cum s-a învederat mai sus, în ședința publică din 7 februarie 2008 s-a pus în discuția apelantului incidența, în cauză, a prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât regimul juridic al acestui teren este guvernat de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Deoarece această categorie de terenuri este în mod expres exclusă de la beneficiul aplicării Legii nr. 10/2001, reclamantului nu-i pot fi acordate măsurile reparatorii pentru suprafața de 2.000 mp teren inclusă în ordinul Prefecturii B-N nr. 268/29.07.1997.
În schimb, pentru că notificarea trimisă în termen legal se referă și la acest teren, iar dispoziția emisă de primar a fost atacată în instanță, se constată că, până în prezent, notificarea având acest obiect este nesoluționată.
Se va face, astfel, aplicarea dispozițiilor art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, iar pârâta va fi obligată să înainteze această notificare Comisiei comunale pentru aplicarea legilor fondului funciar spre competentă rezolvare.
Rămâne în discuție problema restului de teren, a grădinii din intravilan în suprafață de 824 mp, liberă de construcții și de amenajări de utilitate publică, aflată la dispoziția primarului, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, proprietara acestui teren, în numele Statului Român (înscris în CF încă din anul 1960).
Chiar dacă parte (suprafața de 78 mp) din această grădină figurează ca și coproprietate a, iar însuși reclamantul a recunoscut că terenul din intravilanul comunei a fost cooperativizat, în speță nu există vreun impediment legal care să înlăture acordarea măsurii reparatorii prioritară a restituirii în natură.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la terenurile din extravilanul localităților și la cele al căror regim juridic este reglementat prin legile adoptate în materia fondului funciar, dar în speță nu s-a dovedit că această grădină de 824 mp a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
HG nr. 498/2003, ca de altfel și nr.HG 250/2007, subliniază că prevederile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare și, în contextul în care acestea din urmă conțin alte măsuri, dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri.
De asemenea, nr.HG 498/2003, la pct. 8.1. consacrând prevalența restituirii în natură, a dispus în sensul că aceste terenuri din intravilanul localităților (chiar și cele arabile) sunt susceptibile de a fi retrocedate în natură, dacă sunt disponibile, nefiind ocupate de construcții ale terților ori pe ele să nu fi fost puse în posesie, în mod legal, persoane cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
S-a mai arătat că legiuitorul a avut în vedere imobilele care nu au fost încă restituite, rezultând, astfel, că domeniul de reglementare al legii are caracter de complinire și față de actele normative din domeniul fondului funciar.
În conformitate cu această interpretare ce se impune în speță, se va dispune restituirea în natură a terenului grădină în suprafață de 824 mp, identificat în prezent sub nr. top. 671/3 în CF 3619, în baza art. 1 alin. 1, art. 9, art. 10, art. 11, art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În consecință, întrucât hotărârea criticată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 296.pr.civ. apelul se va admite în parte și sentința va fi schimbată în sensul admiterii în parte a plângerii, potrivit celor menționate anterior.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 345 din 11 noiembrie 2004 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr. 1778/2004, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamantul, prin mandatar, împotriva pârâtei Primăria comunei, prin primar, și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 552/16.04.2004 emisă de Primarul comunei.
Dispune restituirea în natură, către reclamant, a terenului în suprafață de 824 mp. grădină în intravilanul com., înscrisă în CF 3619, nr. ord., nr. top. 671/3.
Dispune acordarea despăgubirilor bănești către reclamant, în cuantum de 37.180 lei (RON), pentru casa de locuit ce a fost situată în comuna, nr. vechi 51, evidențiată în CF 314, sub, nr. top. 670.
Obligă pârâta să înainteze notificarea reclamantului, nr. 8/11 februarie 2002, către Comisia Comunală pentru aplicarea legilor fondului funciar, în conformitate cu prevederile art. V alin. 2, Titlul I al Legii nr. 247/2005, în ceea ce privește terenul din intravilanul comunei, în suprafață de 2.000 mp. identificat în CF nr. 4056, nr. top. 670/1, nr. top. 671/1, în CF 4057, nr. top. 670/2, nr. top. 671/2 și în CF 4058, nr. top. 670/3.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
5 ex./19.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Alexandrina Angela Alb
