Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2007/2009)
Completul 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.548
Ședința publică de la 03.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.948 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și intimata - pârâtă - -.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații - reclamanți și, ambii prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/2009, emisă de Baroul București și intimata - pârât - -, prin avocat, care depune, la dosar, împuternicire avocațială nr.-/2009, emisă de Baroul București, lipsind apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, cât și faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 15.10.2009, intimata - pârâtă - - a depus întâmpinare.
Curtea înmânează apărătorul intimaților - reclamanți o copie a întâmpinării formulate de intimata - pârâtă - -.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită acordarea unui termen de judecată pentru a avea posibilitatea pregătirii apărării.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea apelantei - pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să se prezinte în sala de judecată.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimații - reclamanți și, prin avocat și intimata - pârâtă - -, prin avocat, lipsind apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Apărătorii intimaților - reclamanți și intimatei - pârâtă - -, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul intimaților - reclamanți și solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței.
Arată că motivele de apel cuprind critici pe două aspecte, pe de o parte, pentru că, în mod greșit, instanța a obligat apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata de despăgubiri în baza unor dispoziții legale, ca Legea nr.10/2001 și OUG nr.81/2007, acte care stabilesc că alte instituții acreditate sunt obligate la plata de despăgubiri, iar, pe de altă parte, cu privire la nedovedirea de către clienților săi a calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Cu referire la calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, învederează că acest aspect a fost stabilit printr-o decizie civilă pronunțată de ICCJ, ca fiind pe deplin dovedită, motiv pentru care nu s-au mai administrat niciun fel de probe în acest sens. În ceea ce privește primul aspect menționat, menționează că tribunalul a reținut, în mod corect, că apelanta - pârâtă este cea obligată la plata acestor despăgubiri. Precizează că valoarea cheltuielilor de judecată va fi solicitată pe cale separată.
Apărătorul intimatei - pârâte - - solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile apelate. Menționează că va solicita, pe cale separată, achitarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr. 2321/2004, contestatorii și au formulat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, contestație împotriva deciziei nr. 49 din 30 august 2004, prin care a fost respinsă notificarea nr. 212 din 06 iulie 2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 51/2005, Tribunalul Bucureștia respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Împotriva acestei decizii, au declarat apel contestatorii și, iar, prin decizia civilă nr. 191 din 11 mai 2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 51 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a schimbat în tot sentința apelată și, pe fond, a admis contestația, dispunând emiterea deciziei de restituire a terenului în suprafață de 802,46 mp și a imobilului - moară, aflat în P,-, județul
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, din documentele depuse în apel, rezultă calitatea procesuală activă a contestatorului și dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a defunctului.
S-a precizat că, din actul de vânzare - cumpărare, încheiat la data de 09 februarie 1940, rezultă că și au cumpărat suprafața de 484,5 mp teren de la, iar, din actul de vânzare - cumpărare, încheiat la 03 aprilie 1940, rezultă că au cumpărat suprafața de 483 mp de Ia.
Din adresa nr. - din 29 octombrie 2005, emisă de Primăria Municipiului P, rezultă că str. - C s-a mai numit și str. - - și și-a schimbat denumirea în str. - -, iar, din înscrisul aflat la fila 42, rezultă că a fost naționalizată moara defunctului, la data de 02 octombrie 1948.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar, prin decizia nr. 572 din 25 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva deciziei nr. 191 din 11 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, a casat decizia atacată, și a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel a decis că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Acest articol al legii, în forma sa inițială, reglementa regimul juridic al imobilelor - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, deținute, la data de 14 februarie 2001, de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială, la care statul sau o autoritatea administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, ori minoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, consacrând principiul restituirii în natură și exceptând de la regulă câteva categorii de bunuri.
Conținutul textului a fost păstrat și în urma modificării legii, prin Legea nr. 247/2005, articolul 20 devenind articolul 21 din legea republicată.
Prin alte dispoziții ale sale, Legea nr. 10/2001 a prevăzut și alte cazuri în care nu operează restituirea în natură, ci alte măsuri reparatorii.
Între acestea s-au aflat și prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, invocate pe calea recursului, potrivit cu care persoanele îndreptățite au dreptul numai la despăgubiri, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2 din lege, ipoteză în care măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, prin emiterea unei decizii ori dispoziții motivate.
În niciunul din cazurile astfel reglementate, legea nu prevede obligativitatea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare, de a restitui imobilele în natură, așa că, dispunând contrariul, instanța de apel a încălcat esențial legea.
Totodată, instanța de recurs a arătat că instanța de apel a încălcat legea, și prin aceea că nu a lămurit pe deplin starea de fapt, fiind absolut necesar să se stabilească care este unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, iar, în eventualitatea pretinsă prin recurs, că imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, trebuia identificată structura acționariatului sau, după caz, a asociaților acesteia, numai astfel putându-se constata incidența textelor legale cuvenite, care reglementează tipul măsurilor reparatorii, cât și entitatea obligată a le propune sau dispune.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, sub nr-; prin decizia civilă nr.619 din 02 octombrie 2007, fost admis apelul declarat de apelanții - contestatori și, împotriva sentinței civile nr. 51 din 21 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost anulată sentința civilă apelată și a fost trimisă cauza Tribunalului București, pentru soluționarea în fond a contestației.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, aplicabilitatea art. 315 Cod de procedură civilă, care a stabilit obligativitatea hotărârilor instanței de recurs, în ceea ce privește problemele de drept dezlegate și necesitatea administrării unor probe, iar, pe de altă parte, că este de principiu că, în apel, nu s-a putut lărgi sau schimba cadrul procesual, astfel cum a rezultat și din dispozițiile art. 294 Cod de procedură civilă.
În această situație, pentru a da eficiență dispozițiilor deciziei de casare, pentru a respecta norma de procedură și dreptul părților la un proces echitabil, Curtea a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza instanței de fond, pentru administrarea probatoriului indicat de instanța de recurs și stabilirea cadrului procesual, cu respectarea tuturor gradelor de jurisdicție.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul a Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 07 ianuarie 2008.
La data de 19 martie 2008, în ședință publică, contestatorii și au formulat cerere scrisă, prin care au solicitat citarea, în cauză, în calitate de intimată a - -, arătând că, din actele dosarului, rezultă faptul că imobilul ce a format obiectul notificării este cuprins în evidența contabilă a - -.
Procedând la analiza fondului cauzei, prin raportare la probatoriul administrat și susținerile părților, tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr.212 din 06 iulie 2001, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc " P" (fila 25 dosar Tribunal B - Secția a V-a), notificatorii și, în calitate de moștenitori ai defunctului Gh., au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a morii situate în P,- (fostă - - nr. 14, fostă -) și a terenului aferent, în suprafață de 802,46 mp.
Notificarea a fost comunicată Primăriei Municipiului P, care a transmis-o către - -, conform - adresei atașate la fila 53, dosar Tribunal B - Secția a V-
Ulterior, notificarea a fost înaintată, spre soluționare, Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (actuala AVAS), conform adresei atașate la fila 63 dosar Tribunal B - Secția a V-
Prin decizia nr. 40 din 30 august 2004, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 64 dosar Tribunal B - Secția a V- a), notificarea formulată de petenții și a fost respinsă, reținându-se că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar imobilul este evidențiat în patrimoniul - -.
Contestația care face obiectul prezentului litigiu este îndreptată împotriva acestei decizii, solicitându-se anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul situat în P, str. - nr. 4 (moară și terenul aferent în suprafață de 802,46 mp.), tribunalul a constatat că aceasta a fost stabilită în ciclurile procesuale anterioare.
Astfel, prin decizia civilă nr. 191 din 11 mai 2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă a stabilit că s-a făcut atât dovada existenței, în patrimoniul defunctului, a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, cât și dovada calității de moștenitori a contestatorilor.
Acest aspect a fost menținut și de instanța de recurs, care a casat decizia Curții de Apel numai prin raportare la faptul că era necesar a se stabili dacă imobilul este supus regimului juridic prevăzut de art. 21 sau 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, menținând, însă, concluzia instanței de apel referitoare la calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor.
Față de cele reținute anterior și având în vedere prevederile art. 315 Cod de procedură civilă, referitoare la obligativitatea, pentru instanțele de fond, a problemelor de drept dezlegate, tribunalul a constatat că, în speță, contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite privind imobilul situat în P, str. - nr. 4 (moară și terenul aferent în suprafață de 802,46 mp.), fiind făcută dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a autorului lor,.
Cu privire la situația juridică a imobilului, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin decizia contestată, a arătat că acesta este evidențiat în patrimoniul - -.
Aceasta din urmă a invocat faptul că, în patrimoniul său, s-a aflat imobilul situat în-, iar nu nr. 4, și, ca atare, ar fi vorba despre un imobil diferit, cu toate acestea, Ia fila 41 din dosarul de față, este atașat un înscris, emis de - -, din care a rezultat că s-a solicitat, de către contestatori, restituirea imobilului situat în- și a terenului aferent în suprafață de 802,46 mp, iar societatea deține certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe de altă parte, cu privire la structura acționariatului acestei societăți, din dovezile depuse în rejudecarea fondului cauzei, rezultă că aceasta este privatizată în totalitate, ca atare fiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că măsurile reparatorii pot fi acordate numai în echivalent și, conform art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, acestea se propun de către instituția care a efectuat privatizarea, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei - - și a respins contestația formulată împotriva acesteia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, în ceea ce privește contestația formulată, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, tribunalul a avut în vedere că, prin decizia instanței de recurs, care s-a impus, în mod obligatoriu, instanței de fond, s-a stabilit că "în niciunul din cazurile astfel reglementate, legea nu prevede obligativitatea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare, de a restitui imobile în natură, așa că, dispunând contrariul, instanța de apel a încălcat esențial legea".
Pe cale de consecință, având în vedere și prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că măsurile reparatorii în echivalent constau în despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Tribunalul nu a stabilit și cuantumul acestor despăgubiri, prin prezenta hotărâre, având în vedere că, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, de către Legea nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să stabilească modalități diferite de contestare a dispozițiilor/deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001, în competența de soluționare a unor organe diferite, în funcție de aspectele contestate, și că tribunalul nu a putut fi competent să soluționeze, pe fond, decât aceleași aspecte pe care le-a putut soluționa pe calea contestației.
Astfel, prin sentința civilă nr.948 din 24.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei - "" -; a respins contestația formulată de contestatorul și, în contradictoriu cu intimata - "" -, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatând că aceștia au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, privind imobilul situat în P,- (moară și terenul aferent în suprafață de 802,46 mp).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii cererii față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca neîntemeiată și nelegală.
În subsidiar, în situația constatării de către instanța de apel a calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a contestatorilor - intimați, apelantul a solicitat ca instanța să dispună obligarea să emită decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii instituției competente, în condițiile legii speciale.
În dezvoltarea motivelor de apel, după reiterarea soluțiilor pronunțate în cauză, apelanta a susținut că, în mod nelegal și netemeinic, tribunalul a reținut că s-a stabilit, în ciclurile procesuale anterioare, calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr.10/2001, privind imobilul situat în P,-.
Astfel, apelanta a considerat că dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 republicată reprezintă o normă ce reglementează o excepție de la principiul instituit prin art.20 din lege, acela al restituirii în natură și acestea sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât legea nu prevede obligativitatea, ca instituție publică implicată în procesul de privatizare, de a restitui imobilele în natură.
În același sens, în cauză, devin incidente și dispozițiile nr.OUG81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005, din care rezultă că nu are competența legală de a stabili valoarea și a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai propune acordarea despăgubirilor, instituției competente, în condițiile legii, această instituție fiind Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În consecință, apelanta a apreciat că și-a îndeplinit obligațiile legale, prin emiterea deciziei nr. 49/30.08.2004, prin care a fost soluționată notificarea intimaților - reclamanți, în condițiile Legii nr.10/2001, republicată, prin care a stabilit că notificarea trebuie respinsă, întrucât nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
Intimata - "" - P, reprezentată prin lichidator judiciar Insolvency Specialists, a formulat întâmpinare, în termenul legal reglementat de art.289 alin.2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și menținerea sentinței civile nr.948/24.06.2009, ca fiind legală și temeinică, învederând instanței că, prin motivele de apel, nu se critică hotărârea instanței de fond, cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei - "" -, astfel încât această soluție, nefiind atacată, va trece în puterea lucrului judecat.
Intimații și nu au formulat întâmpinare.
În etapa procesuală a apelului, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art.295 alin.1 Cod procedură civilă, și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea nr. 212 din 06 iulie 2001, comunicată prin Biroul Executorului Judecătoresc " P", petenții și au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a morii situate în P,- (fostă - - nr. 14, fostă -) și a terenului aferent, în suprafață de 802,46 mp.
Notificarea a fost comunicată Primăriei Municipiului P, care a transmis-o către - -, ulterior, aceasta fiind înaintată, spre soluționare, Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
Prin decizia nr. 49/30.08.2004, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 64, dosar nr.2321/2004 al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și de contencios Administrativ), notificarea formulată de petenții și, prin care se solicita restituirea în natură sau prin echivalent a morii situată în P,- (fostă - - nr. 14, fostă str. -) și a terenului aferent în suprafață de 802,46 mp, a fost respinsă, ca neîntemeiată, reținându-se, de către unitatea notificată, că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, a contestatorilor și, Curtea constată că, în mod legal și temeinic, a apreciat tribunalul că aceasta a fost stabilită, în ciclurile procesuale anterioare, fiind incidente, în cauză, dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, conform cărora deciziile instanțelor de recurs sunt obligatorii pentru instanțele de fond cu privire la problemele de drept dezlegate.
Astfel, prin decizia civilă nr. 191/11.05.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a stabilit că apelanții - contestatori și sunt fiii lui, decedat la data 17.09.1990 și unicii moștenitori ai acestuia, prin urmare, sunt nepoții defunctului, decedat la data de 31.01.1954, și au vocație succesorală la moștenirea acestuia, prin reprezentarea tatălui decedat -, acesta fiind unicul moștenitor al lui.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a defunctului (), Curtea de APEL BUCUREȘTIa stabilit că acesta rezultă din actul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.713, transcris la nr.653/09.02.1940 și actul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.1936, transcris la nr. 1778/03.04.1940, planul parcelar și schițele înregistrate sub nr. 11190/27.05.1957, planul certificat de Primăria P, din anul 1934, reactualizat în anul 1950, unde apare și suprafața de 802,46 mp. aferentă morii cu rectificarea de hotar, hotărârea de partaj succesoral nr. 2442/1956 și certificatul nr. 815/2003, emis de Arhivele Statului P, din care rezultă naționalizarea imobilului pe numele lui.
Din examinarea deciziei civile nr. 572/25.01.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a soluționat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 191/11.05.2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, rezultă că recursul a vizat în mod exclusiv legitimarea procesuală pasivă a intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pe capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului revendicat, precum și incidența dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea nr.10/2001, prin care se poate constata că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are competență numai de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001, acestea fiind aspectele asupra cărora instanța supremă a stabilit că instanța de trimitere va trebui să se pronunțe.
A interpreta că, în actuala rejudecare a apelului, după casarea cu trimitere, ar putea fi repuse în discuție aspecte ce țin de calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor-reclamanți și și de dreptul de proprietate al autorilor acestora asupra imobilului în litigiu, în condițiile în care aceste aspecte nu au fost criticate prin recursul declanșat împotriva deciziei civile nr. 191/11.05.2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, ar echivala cu o depășire a limitelor învestirii instanței și cu încălcarea instituției puterii lucrului judecat, în considerarea faptului că soluțiile pronunțate de instanță, ce fac corp comun cu considerentele, pe care acestea se întemeiază, neatacate de părțile interesate, în condițiile prevăzute de lege, intră în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi repuse în discuție.
În acest context, este evident că ceea ce tribunalul, ca instanță de fond, avea a verifica, după pronunțarea deciziei civile nr. 572/25.01.2007, de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a deciziei civile nr. 619/02.10.2007, de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, era doar aspectul privind legitimarea procesuală pasivă a intimatei - "" - sau a intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de a acorda măsuri reparatorii și natura măsurilor ce urmează a fi acordate, în cauză, pentru imobilul situat în P,-.
Astfel, examinând situația juridică a imobilului în litigiu, pe baza probelor administrate în cauză, după casarea cu trimitere spre rejudecare, în sensul identificării unității care deține, în patrimoniul său, acest imobil și structura acționariatului acesteia, tribunalul a constatat, în mod legal și temeinic, că imobilul se află evidențiat în patrimoniul - "" -, însă aceasta este integral privatizată, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, emiterea unei decizii privind propunerea măsurilor reparatorii urmând a intra în sarcina apelantei intimate Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, motiv pentru care s-a stabilit că intimații - reclamanți și au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, ce vor fi acordate, în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În acest sens, Curtea apreciază că au fost respectate, în cauză, dispozițiile art. 29 și următoarele din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevăd că, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, tribunalul stabilind doar natura măsurilor reparatorii - despăgubiri în echivalent - și indicând faptul că acestea se vor acorda conform legii speciale.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de apel sunt nefondate în ansamblul lor, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 948 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și și cu intimata - pârâtă - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 948 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliat în P,-, județul P, și cu domiciliul ales la. Av. " " în B,-,. 3,. 12, sector 2 și, domiciliat în comuna, județul A, și cu intimata - pârâtă - -, cu sediul în B,-. - 27,. 1,. 4, sector 3, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
I
Red.
./CS
7ex./08.01.2010
-4.-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
