Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 897 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu ,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata,lipsă fiind reprezentantul apelantului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de cărtre grefier,care învederează că apelul este la al șaselea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă;prin serviciul de registratură apelantul Primarul municipiului Iad epus adresa nr. 19167 din 11 martie 2008 și copia procesului verbal nr. 3058 din 20 iunie 1956,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul înscrisurilor depuse de apelant și apărătorului intimatei spre luare la cunoștință.
Avocat pentru intimata nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost înmânate la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelaul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata având cuvântul,solicită respingerea apelului formulat de Primarul Municipiului I și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul susține că intimata a făcut dovada că a dobândit,alături de defunctul său soț, proprietatea asupra imobilului din I,șoseaua - nr. 15 cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de stat. De asemenea,la dosar s-au depus înscrisuri din care rezultă că pentru imobilul din șoseaua - nr. 15 s- emis de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului I,în anul 1956, o autorizație de vindere în întregime a acestuia către soții,autorizație în care se menționează că imobilul nu a fost naționalizat,autorizându-se vânzarea acestuia. Totodată,s-a depus la dosar și copia certificatului emis în anul 1956,din care rezultă că cel care a vândut imobilul este înregistrat ca proprietar și plătit impozitele cuvenite pe clădiri.
Avocat susține că în anul 1960 intimata a solicitat eliberarea unui certificat din care rezultă că între anii 1930 - 1960 imobilul nu apare ca fiind grevat de sarcini.
De asemenea,în referatul întocmit în anul 1960 de Intreprinderea de Gospodărire a Locuințelor I se precizează că soții au plătit impozitul pentru teren și clădiri.
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat în anul 1980 și a fost demolat în același an în baza procesului verbal aflat în copie la fila 27 în dosarul de fond,soților fiindu-le atribuită o locuință în. Nu există însă un act prin care să se facă dovada că imobilul a fost preluat cu titlu legal de stat,preluarea fiind abuzivă,fără respectarea dispozițiilor legale. Nu se poate reține că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil,chiar și în condițiile în care nu s-a indicat actul în baza căruia s-a făcut preluarea.
Avocat invocă și decizia nr. 1754/2007 pronunțată de Înalta Curtea d e Casație și Justiție și solicită respingerea apelului,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.897/16 iunie 2008 Tribunalului Iașis -a admis contestația formulată de în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului I, prin reprezentanții legali.
S-a dispus anularea dispoziției nr.193 din 06.02.2008 emisă de Primarul municipiului I și în consecință:
S-a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul fost situat în I, șoseaua - nr.15 și pentru terenul aferent acestuia în suprafață de 1308,04.
A fost obligat pârâtul să-i acorde contestatoarei notificante despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că proprietară a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia, cât și moștenitoare a defunctului său soț a fost contestatoarea. În anul 1980 imobilul situat în- a fost demolat și nu s-a primit nicio despăgubire nici pentru imobil și nici pentru terenul aferent în suprafață de 1308,04. care în prezent este sistematizat, ocupat de blocuri de locuințe și astfel nu poate fi restituit în natură.
Pentru aceste motive se impune anularea dispoziției nr.193/6.02.2008 a Primarului municipiului I și obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul care a fost situat în- și pentru terenul aferent acestuia în suprafață totală de 1308,04. preluat în mod abuziv de stat.
Împotriva sentinței civile nr.897/16 iunie 2008 Tribunalului Iașia formulat apel Primarul municipiului
Se critică sentința apelată pentru următoarele motive:
- instanța a avut în vedere exclusiv actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr.1002/1956 prin care soții și cumpără imobilul situat în I,-, și certificatul de calitate de moștenitor de pe urma defunctului;
- nu s-au avut în vedere decizia nr.33437/1956 a Sfatului Popular al Regiunii I din care rezultă că la acea dată imobilul era deja în proprietatea statului, operându-se numai transferul acestuia din administrarea Întreprinderii de Panificație în cea a Întreprinderii de Locuințe și Localuri, procesul-verbal din 19.07.1956, referatul nr.5789/6.08.1960 al Întreprinderii de Locuințe și Localuri către Oficiul Juridic al Sfatului Popular al Orașului I;
- din toate aceste înscrisuri rezultă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între și soții, imobilul era trecut în proprietatea statului, fiind ieșit din patrimoniul vânzătorului;
- prin urmare reclamanta nu întrunește condiția cerută de art.3 alin.1 lit. "a", aceea de a fi proprietar al imobilului la data preluării abuzive și nici nu face dovada preluării abuzive față de prevederile art.2 din Legea nr.10/2001.
Apelul formulat este neîntemeiat.
Prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 6 iulie 1956, soții și au cumpărat de la imobilul din I,- cu terenul înconjurător clădit și neclădit de 1.308,04.
În actul de vindere-cumpărare menționat mai sus se precizează căimobilul înstrăinat a venit în proprietatea vânzătoarei de la defunctul său tată decedat în anul 1938, vânzătoarea fiind singura moștenitoare.
Din autorizația nr.8189/16 iunie 1956 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului I - Secția de și I șicertificatul emis Secția financiară a municipiului I nr.23557/6 iulie 1956rezultă căimobilul proprietatea tatălui vânzătoareidin I,- figurează cu impozitul achitat pentru acest imobil până la data vânzării,imobilul nu este sechestrat, nu este naționalizat și nici dat conform Decretului 111/1951.
Și din adeverința nr.5723/5 iulie 1956 emisă de Ministerul Finanțelor - Administrația Asigurărilor de Stat - "" - Inspectoratul I - este în același sens că imobilul situat în I,- figurează la partida nr.13240 pe numele asiguratului la o valoare de 10554.
Înscrisurile menționate au fost depuse de intimată la Curtea de APEL IAȘI și fac dovada că imobilul din I,- era proprietatea tatălui vânzătoarei la 6 iulie 1956când a fost cumpărat de soții. Ca atare, susținerea apelantului că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de soții, imobilul era deja trecut în proprietatea statului, este neîntemeiată și nu poate fi reținută de instanța de apel.
Actele depuse de Primarul Municipiului I - procesul-verbal nr.3058/20.06.1956, contractul de închiriere 13808/15.09.1945, decizia nr.33437/16.03.1956 nu fac dovada că bunul solicitat de persoana îndreptățită s-ar fi aflat la data de 6 iulie 1956 (data cumpărării imobilului) în proprietatea statului sau a altei persoane.
Totodată s-a invocat de Primarul Municipiului I că imobilul ar fi fost preluat de stat în temeiul Legii 119/1948, pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi dar în anexele la această lege nu figurează imobilul din I,-, astfel că nu poate fi reținut că imobilul în litigiu a fost trecut la stat în baza acestei legi.
Din examinarea procesului-verbal și a legii, Deciziei nr.23/1980, rezultă că imobilul din I, Șos. - a fost demolat, iar terenul în prezent este sistematizat și ocupat de blocuri de locuințe, neputând fi restituit în natură.
Așa fiind, și față de prevederile art.24 din Legea 10/2001, prin actele mai sus menționate reclamanta a făcut și dovada preluării abuzive a imobilului din I,- de stat.
Prin urmare, în mod legal Tribunalul Iașia admis contestația, a dispus anularea dispoziției 193/6.02.2008 emisă de Primarul Municipiului I și a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din I,-.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelul formulat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile 897 din 16.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Obligă apelantul Primarul Municipiului I să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
27.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
