Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr.5912+/117/2006
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/A/2010
Ședința publică din 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- apelul declarat de către reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 331 din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI D, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2010.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 331 din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu Primarul Municipiului D, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția 2016 din 09.06.2006, emisă de Primarul Municipiului D, a fost respinsă notificarea nr. 3533/2002, înregistrată sub nr. 83/2002, de către Biroul Executorului Judecătoresc, pentru restituirea în natură, pentru terenul situat în D,-, înscris în CF 15537 colectivă 15538 individuală D, întrucât petentul nu poate face dovada calității de persoană îndreptățită, conform art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, în calitate de succesor al fostului proprietar.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 83/2002, la Biroul Executorului, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului, dobândit prin moștenire după mama sa,.
Din analiza procesului - verbal încheiat la data de 12 iulie 1968, s-a constatat că de pe urma defunctului, că au rămas în masa succesorală, mai multe imobile, printre care și unul înscris în CF 2777 D, nr. top.1165 situat în D str. -, imobil care ulterior a fost transcris în CF 15537 colectivă
Acest imobil a aparținut lui și s-a transmis Statului Român cu titlu de naționalizare. Plecând de la această situație, tribunalul a apreciat că persoana care a fost expropriată a fost și nu soția sa, deși în decretul de expropriere, figurează văduva.
Certificatul de calitate de moștenitor 167/2007, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor a reclamantului față de defunctul, a fost constatat nul, prin admiterea apelului declarat de către, prin decizia nr. 176/A/2008, prin care s-a modificat sentința 1030 /2007, pronunțată de Judecătoria D e j, în dosar -.
Recursul împotriva acestei decizii a fost respins, prin decizia civilă 1101/R/2008 a Tribunalului Cluj.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că argumentele cu privire la calitatea lui de moștenitor legal sau testamentar, după defuncta, sunt irelevante, atâta vreme cât a depus cerere în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitor, a defunctei, persoană care nu a fost proprietara imobilelor revendicate.
Plecând și de la aceste statuări, dar și a dosarului constituit în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția atacată a fost corect emisă, întrucât cererea nu a fost formulată în calitate de moștenitor a persoanei efectiv expropriate.
Ori și această cerere, este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât în mod corect a fost analizată cererea formulată și soluționată.
De aceea argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu privire la existența descendenței, de la persoana expropriată la reclamant, nu au nicio legătură cu cauza, datorită conținutului cererii formulate de reclamant.
Aspecte legate de aplicarea Legii 247/2005, prin care pretenții ale reclamantului au fost admise, nu au legătură cu procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii și obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost motivat printr-un script înregistrat separat la data de 03.12.2009 după expirarea termenului de declarare a apelului în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantului la 06.07.2009 ( 199 dosar fond).
Cu ocazia înregistrării acestui script, reclamantul a solicitat în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj și în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii, anulării dispoziției emise de primar și restituirii imobilului în natură, iar în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea măsurii reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirii bănești.
În motivarea apelului reclamantul a invocat următoarele:
În susținerea cererii de desființare a sentinței, reclamantul a arătat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului sub aspectul vizând obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent, fiind incident art. 297 Cod proc.civ.
Totodată instanța în considerentele hotărârii se referă la aspecte străine de pricina dedusă judecății, respectiv la cele statuate prin dispoziția nr. 1616/2006 a Primarului mun. D, care însă nu îl vizează pe reclamant.
În susținerea cererii de schimbare a sentinței, reclamantul a invocat faptul că este nepotul de fiică a defunctei, care este sa.
sa a avut o singură soră pe numita, căsătorită cu numitul. Acesta a decedat în anul 1939, singura moștenitoare acceptantă fiind soția supraviețuitoare, respectiv reclamantului ( bunicii reclamantului). Aceasta a folosit și a administrat toate bunurile deținute de defunct, iar în anul 1949 imobilele au fost naționalizate de la reclamantului, aceasta fiind menționată în anexele decretului de naționalizare ca fiind persoana de la care imobilele au fost preluate de Statul Român.
Prin dispoziția nr. 2015/2006 pârâtul a respins notificarea reclamantului, deși acesta este singurul nepot de fiică al bunicii sale, care la rândul său a fost singura soră a persoanei de la care s-au preluat imobilele.
bunicii reclamantului numita a decedat în anul 1967 fără moștenitori rezervatari, singura moștenitoare fiind reclamantului.
Singura moștenitoare a bunicii reclamantului a fost mama reclamantului, numita, căsătorită, reclamantul fiind unicul moștenitor al acesteia.
Instanța de fond a reținut că certificatul de moștenitor nr. 167/2003 eliberat de Biroul Notarului Public prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor în mod succesiv după defunctul, pornindu-se de la prima moștenitoare a acestuia, soția supraviețuitoare și terminând cu, mama reclamantului, a fost anulat. Aceeași instanță a reținut că reclamantul a formulat notificarea în calitate de moștenitor al defunctei, mama sa, care nu are calitatea de proprietar tabular.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr.10/2001, nu condiționează însă ca în notificare să fie menționat numele proprietarului de carte funciară după care se solicită restituirea, notificarea formulată de reclamant îndeplinind toate cerințele art. 4 pct. 2 din actul normativ menționat.
Reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor potrivit cerințelor art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, făcând dovada că este succesibil după persoana de la care imobilul a fost preluat.
Prin întâmpinarea formulată (10-11), intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a invocat faptul că respingerea notificării pe considerentul că petentul nu a putut face dovada calității de persoană îndreptățită potrivit cerințelor art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, este temeinică și legală.
În plus a invocat faptul că, apartamentele din imobil fiind vândute în baza Legii nr. 112/1995, restituirea în natură nu este posibilă.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.
În prealabil analizării apelului pe fond, se impun a fi făcute următoarele precizări:
În termenul prev. de art. 284 alin. 1 Cod proc.civ. reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii.
Declarația de apel este semnată potrivit cerințelor art. 287 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ.
Motivele pe care își întemeiază apelul au fost depuse separat în baza art. 287 alin. 2 Cod proc.civ. după împlinirea termenului prev. de art. 284 alin. 1 Cod proc.civ.
conținând motivele de apel nu este semnat, însă sancțiunea nulității pe considerentul lipsei semnăturii operează numai cu privire la cererea de apel conform art. 287 alin. 2 Cod proc.civ.
Față de această dispoziție legală, lipsa semnăturii de pe motivele de apel nu atrage sancțiunea nulității, motivele invocate prin scriptul nesemnat putând fi supuse analizei.
În ce privește însă solicitarea de desființare a sentinței și trimitere spre rejudecare instanței de fond, formulată prima dată în cadrul motivelor de apel, această solicitare este tardivă raportat la art. 284 alin. 1 Cod proc.civ.
Pe fondul cauzei, hotărârea primei instanțe este legală, considerentele urmând însă să fie schimbate potrivit celor ce urmează:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 82/2002 la Biroul executorului judecătoresc, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2777, 15537, 15538 localității D, invocând calitatea de moștenitor după mama sa, născută.
Prin dispoziția nr. 2016/9.06.2006 a Primarului mun. D notificarea a fost respinsă, pe considerentul că petentul nu poate face dovada calității de moștenitor după, fostul proprietar al imobilului revendicat.
Prima instanță a reținut că reclamantul a formulat notificare în calitate de moștenitor după defuncta, care nu este proprietar tabular al imobilului, astfel încât în mod corect notificarea a fost respinsă.
Acest considerent urmează să fie schimbat, întrucât chiar dacă reclamantul a formulat notificarea în calitate de moștenitor al mamei sale, care nu are calitatea de proprietar tabular al imobilului evidențiat în CF 2777 D (ulterior transcris în CF nr. 15537, 15538 D), în ipoteza în care ar fi dovedit calitatea de succesor după proprietarul tabular, notificarea sa ar fi fost admisibilă.
O atare dovadă însă nu s-a făcut, potrivit celor ce urmează:
Imobilul a fost proprietatea numitului, căsătorit cu numita ( 63 dosar fond).
Imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la soția proprietarului tabular, potrivit anexei la decretul de naționalizare ( 4 dosar fond).
Reiese că reclamantul era ținut să facă dovada că este moștenitor fie după proprietarul tabular, fie după soția acestuia, care figurează în anexele decretului de naționalizare ca fiind persoana de la care s-a preluat imobilul.
O atare dovadă nu poate fi făcută, întrucât există hotărâri judecătorești irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, care îl înlătură pe reclamant de la vocația succesorală după aceste persoane.
Astfel, în dosarul nr. - s-a judecat acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul G având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/21.11.2003 eliberat de Biroul Notarului Public.
Prin sentința civilă nr. 1030/27.09.2007 Judecătoriei Dej acțiunea a fost respinsă, prin decizia civilă nr. 176/A/25.03.2008 a Tribunalului Cluj apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis, constatându-se nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/21.11.2003 eliberat de Biroul Notarului Public, iar prin decizia civilă nr. 1501/R/26.06.2008 a Curții de Apel Cluj recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins.
Reiese din cele arătate că hotărârea irevocabilă asupra constatării nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/21.11.2003 eliberat de Biroul Notarului Public este în sensul admiterii și constatării acestei nulități.
Prin acest certificat de calitate de moștenitor, în mod succesiv s-au dezbătut mai multe succesiuni, pornind de la cea lăsată de defunctul, stabilindu-se calitatea de moștenitori a numitei, apoi, iar apoi.
Acesta este deci actul care făcea dovada că finalmente reclamantul este moștenitor atât al proprietarului tabular, cât și al persoanei de la care s-a preluat faptic imobilul.
Efectul constatării nulității absolute a acestuia îl constituie desființarea sa retroactivă și faptul că reclamantul nu a dobândit, niciodată, calitatea de moștenitor al acestor persoane.
În plus, există o altă persoană, numita, căreia îi este recunoscută calitatea de moștenitoare după defunctul, succesorul proprietarului tabular de la care s-a preluat imobilul ce face obiectul notificării.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut în dispoziția contestată că petentul nu poate face dovada calității de moștenitor după proprietarul imobilului revendicat, notificarea fiind respinsă.
Hotărârea primei instanțe prin care s-a constatat că dispoziția nr. 2016/9.06.2006 este legală, fiind menținută, este corectă, însă nu prin prisma celor reținute în considerentele ei, ci pentru cele anterior arătate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 331 din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/2.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Ioan Daniel Chiș
