Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 57/
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare - după casare cu trimitere - apelul civil formulat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 5,. 13 sector 2, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 23.09.2005 pronunțată de Tribnalul C, în dosarul nr. 465/2005 având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 5 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 12 martie 2008 și 14. martie.2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la 28 noiembrie 2003 reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată prin care să-i restituie în natură cota de din imobilul situat în C,-, să plătească daune moratorii în cuantum de 3 mld. lei și daune cominatorii de 10 mil. lei pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea dispoziției.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin notificarea formulată la 10 august 2001 solicitat Primăriei Municipiului C restituirea cotei de din imobilul menționat, compus din teren în suprafață de 852 mp și construcție, fostă proprietate a lui, fără însă ca deținătoarea să-și îndeplinească obligația de a răspunde notificării în termenul de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acțiunii, lipsa calității procesuale active a reclamantului, lipsa capacității de folosință a Primăriei Municipiului C și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 246 din 24 februarie 2004 Tribunalul Constanțaa declinat cauza în favoarea Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă nr. 6368 din 21 iunie 2004 Judecătoria Constanțaa respins excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect plata daunelor moratorii, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului C ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins ca inadmisibilă cererea privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a cotei de din imobilul compus din teren în suprafață de 852 mp și construcție tip, situat în C,-, cerere formulată de reclamant prin notificarea înregistrată sub nr. 550/26 iunie 2001 la BEJ -.
Cererile de obligare a pârâtului la plata de daune moratorii și la plata cheltuielilor de judecată au fost respinse ca nefondate.
Apelurile declarate de părți împotriva acestei sentințe au fost admise de Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr. 148 din 2 februarie 2005. Instanța, aplicând principiul simetriei între emiterea deciziei/dispoziției de către unitatea deținătoare și atitudinea omisivă a persoanei juridice notificate în emiterea unui asemenea act, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza la ribunalul Constanța, competent să soluționeze pricina pe fond.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Constanța, prin cererea depusă la 20 aprilie 2005 reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul
Prin sentința civilă nr. 1526 din 23 septembrie 2005, Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C, a respins ca nefondată acțiunea referitoare la obligarea pârâților să emită dispoziție motivată asupra notificării vizând cota de 1/2 din imobilul situat în C,- și la plata de daune cominatorii, a anulat ca netimbrat capătul de cerere referitor la daunele moratorii și a obligat reclamantul la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale a reclamantului și a pârâtului Municipiul C prin Primar sunt neîntemeiate, calitatea pârâtului fiind justificată de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 215/2001, iar a reclamantului de prevederile certificatului de moștenitor nr. 41/1996 emis de și actele de stare civilă depuse la dosar, din care rezultă că succesiunea, decedată la 12.05.1952, a fost culeasă de G în calitate de legatar universal, conform testamentului olograf din 10.06.1950, iar moștenitor al acestuia din urmă a fost mama reclamantului, decedată la 9.08.1998.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, nefiind probat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv din patrimoniul autorului său, mai exact că acesta a intrat în patrimoniul, pentru a putea fi susținută ideea transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului, în cotă parte, prin testamentul olograf din 16.03.1950, către testatorul universal G.
Sub acest aspect s-a avut în vedere că prin testamentul din 24.10.1928 - care a anulat expres toate clauzele din testamentele anterioare - a dispus asupra imobilelor sale din C, printre care și de pe-, în sensul vinderii lor și construirii, cu banii obținuți, a unui fond special din care să se achite legatele stabilite prin voința sa; totodată, a însărcinat pe și ca executori testamentari.
a acceptat sarcina și a achiesat asupra dispozițiilor testamentare referitoare la vânzarea imobilului, fără a-și apropria bunul ca succesor legal, iar înscrierea imobilului în cartea funciară pe numele lui și al nu valorează titlu de proprietate pentru că dispozițiile Legii nr. 115/1938 nu dispun în acest sens, înscrierea fiind necesară doar pentru a se putea dispune de bun, conform art. 26 din același act normativ.
Urmare a respingerii cererii principale s-a respins și acordarea daunelor cominatorii, iar la anularea ca netimbrată a cererii referitoare la daunele moratorii s-a avut în vedere că dispozițiile art. 55 din Legea nr. 10/2001, republicată, stabilește beneficiul scutirii de plata taxelor judiciare de timbru doar pentru cererile și acțiunile legate de aplicarea prevederilor acestui act normativ, nu și pentru capetele de cerere accesorii, care vizează o finalitate distinctă de obiectul cererii principale și sunt supuse timbrării conform art. 14 din Legea nr. 146/1997.
Apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1526/2005 a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 31/C din 21 februarie 2006 Curții de APEL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului deoarece din conținutul testamentului întocmit la 24.10.1928 de rezultă că intenția testatorului a fost aceea de a gratifica persoanele desemnate ca legatari cu bunuri imobile sau valori individual determinate, iar nu aceea de a institui în favoarea acestora, separat sau împreună, un legat cu titlu universal, care să confere vocație la o fracțiune din emolumentul succesoral sau la anumite categorii de bunuri - mobile sau imobile - din componența acestuia. A stabilit instanța că nici o dispoziție din cuprinsul testamentului nu face referire la testarea unei fracțiuni din universalitate, ci doar la bunuri determinate din succesiune, iar în raport de acest conținut s-a constatat că susținerea apelantului - referitoare la incidența dispozițiilor art. 894 cod civil - nu este întemeiată și că în favoarea, nepoată de soră a testatorului, s-a constituit un legat cu titlu particular prin care aceasta a dobândit drepturi exclusive doar asupra bunurilor determinate prin testament, care nu includ și imobilul situat în C,-.
Instanța nu a reținut apărările invocate privind ineficacitatea legatului cu titlu particular ca urmare a naționalizării imobilului în temeiul Decretului nr. 92/1950 sau a morții executorului testamentar anterior executării sarcinii testamentare, deoarece situațiile invocate nu determină caducitatea legatelor conform art.924 și 927 Cod civil, decesul legatarului intervenind ulterior decesului testatorului, iar naționalizarea imobilului nu a avut efectul pieirii în întregime a bunului.
S-a mai reținut că nu a fost probată dobândirea imobilului de către ca efect al succesiunii legale, o transmisiune pe calea succesiunii legale fiind infirmată chiar de dispozițiile testamentului întocmit de aceasta în favoarea lui G, unde se arată că partea indiviză din imobilele ce au aparținut autorului său urmează a fi vândută pentru a se achita legatul lăsat de defunctul prin testament.
Împotriva deciziei nr.32/C din 21 februarie 2006 Curții de APEL CONSTANȚAa declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 3917 din 15 mai 2007 Înalta Curte de casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL CONSTANȚA.
În motivele de casare s-a reținut că prin sentința civilă nr. 694 din 9 noiembrie 1934 Tribunalului județului I, intrată în puterea lucrului judecat, a fost stabilită calitatea de moștenitor legal al lui, în calitate de fiică de soră predecedată, în sarcina căreia a fost stabilită obligația de a achita reclamantului un legat în val. de 2.000.000 lei.
De asemenea, Curtea a mai reținut și că, în faza procesuală a recursului, a fost depus de către reclamant certificatul de moștenitor nr. 115 din 9 mai 2006 care atestă calitatea de moștenitoare legală, conform art. 672 cod civil, a, în calitate de nepoată de soră a defunctului. S-a stabilit în final că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001 pentru că are calitatea de moștenitor legal al autorilor săi, și G, în favoarea căruia a întocmit un testament în anul 1950, că autorii reclamantului au fost proprietarii imobilului în litigiu, această calitate fiind dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 115/2006.
Întrucât instanța de apel a limitat analiza doar la calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, pentru a se cerceta fondul pricinii, cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului.
Reexaminând apelul, instanța reține că reclamantul a investit instanța cu o cerere de obligare a pârâților la emiterea dispoziției motivate de restituire în natură a cotei de din imobilul situat în C,-. Imobilul a aparținut defunctului și a fost preluat de stat prin naționalizare conform Decretului nr. 92/1950, fiind înscris în anexa la Hotărârea nr. 246 Consiliului de Miniștri la poziția nr. 518, ca fostă proprietate "Moștenitorii ".
În vederea restituirii bunului, reclamantul s-a adresat cu notificare trimisă la 10 august 2001 Primăriei Municipiului C, în condițiile art.22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, declanșând prin aceasta procedura administrativă obligatorie.
Chiar dacă faza administrativă nu s-a finalizat până la data sesizării instanței, la 28 noiembrie 2003, considerând lipsa răspunsului un refuz de restituire, instanța, în virtutea art. 21 alin. 2 din Constituția României care consacră accesul la justiție, se va pronunța asupra fondului cererii de restituire, culpa unității deținătoare în neemiterea unei dispoziții fiind evidentă în condițiile depășirii termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea notificării.
Dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilului a cărui restituire în natură s-a solicitat este dovedit prin autorizația nr. 689/1899 emisă de Comuna C la cererea lui, în vederea edificării pe str. - a unei construcții cu "un parter, etaj și un turn", pe o suprafață totală de 421,50 mp.
Proprietatea a fost atestată ulterior și prin întabulare în cartea funciară deschisă în 1940, pentru opozabilitate, pe numele moștenitorilor cumpărătorului, respectiv pe numele lui și născută.
Dovezile prezentate de reclamant, ca și consemnarea imobilului în anexa decretului de naționalizare pe numele "Moștenitori ", formează convingerea instanței, în concordanță cu prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu privire la existența dreptului de proprietate asupra imobilului din- (actual-), la data aplicării decretului, în patrimoniul moștenitorilor proprietarului.
Dovada dreptului de proprietate fiind realizată în modul sus menționat, restituirea bunului se impunea față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care și celelalte condiții impuse de actul normativ de reparație sunt îndeplinite, respectiv preluarea abuzivă a bunului și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituie.
Verificând, instanța reține că imobilul din- a fost preluat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, fiind consemnat în anexă atât la poziția nr. 43, sub numele de "", cât și la poziția nr. 518, ca fostă proprietate "Moștenitorii ", în anexa la Hotărârea nr. 246 Consiliului de Miniștri, dată în aplicarea aceluiași act normativ.
O asemenea modalitate de preluare a imobilului, prin naționalizare, a fost calificată ca fiind abuzivă de către legiuitor prin enumerarea acestui act normativ în categoria modurilor de preluare abuzivă (art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001). Simpla includere a imobilului în anexa actului normativ de naționalizare, indiferent sub ce denumire s-a făcut și de câte ori a fost imobilul înscris, este suficientă pentru stabilirea caracterului abuziv al preluării și pentru determinarea incidenței dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Cât privește cealaltă condiție, aceea a calității de persoană îndreptățită la restituire, prin decizia nr. 3917 din 15 mai 2007 Înalta Curte de casație și Justiție a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că prin certificatul de calitate de moștenitor nr.115 din 9 mai 2006 s-a dovedit că are calitatea de moștenitor legal al defunctului, în calitate de nepoată de soră a acestuia, succesiunea acesteia fiind transmisă bunicului reclamantului, G, prin testamentul întocmit în martie 1950. Reclamantul, moștenind, pe linie maternă, conform certificatului de moștenitor nr. 115/2006, averea bunicului său, G, are calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Sub aspectul modalității de restituire a bunului, din adresa nr. 38030/2000 a Primăriei Municipiului C rezultă că imobilul se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale, nefiind înstrăinat. Această situație de fapt a imobilului permite aplicarea prevederilor art. 7 alin. 1 din legea nr. 10/2001, cu consecința restituirii în natură a imobilului către reclamant, corespunzător cotei indivize pe care acesta o deține asupra bunului.
Sub aspectul întinderii suprafeței de teren aferentă construcției, în lipsa actului de dobândire și a oricăror mențiuni cu privire la suprafața terenului preluat în actul de naționalizare, înscrierea în cartea funciară a imobilului cu terenul în suprafață de 852 mp face dovada întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, suprafața de teren găsită în fapt la momentul efectuării expertizei (864,97 mp) nefiind atestată prin nici un alt înscris care să îndreptățească reclamantul la restituirea acestei suprafețe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 5,. 13 sector 2, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 23.09.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 465/2005 având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâții să restituie reclamantului, în natură, cota de 1/2 din imobilul situat în C,- (fostă-), compus din teren în suprafață de 852 mp și construcție.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.martie.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Ptr. Grefier,
-
cf. art. 261 alin. 2.pr.civ.
a cărei activitate a încetat prin pensionare, semnează
Grefier
Jud.fond.
Red. jud. 1.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Monica Costea
