Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
Nr. 57/
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de către pârâtele S G - SERVICIUL JURIDIC ȘI și PRIMARIA MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. RJ/-, în contradictoriu cu pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G și reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.03.2008 când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele;
Prin cererea cu nr. 5836/C/2002,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - solicitat în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUN. G, CONSILIUL LOCAL G, S G,restituirea în natură a terenului în suprafață de 3076,50 mp, imobil situat în intravilanul mun. G, respectiv în- fostă - nr. 146, cu consecința obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt a susținut că imobilul a fost preluat abuziv de stat în perioada 1945-1989 și a fost proprietatea bunicului matern G. Acesta a avut o fiică a cărui unică moștenitoare este reclamanta. După apariția legii 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului.Prin adresa nr.65774/2002, Primăria mun. G i-a comunicat că terenul este proprietatea SC SA, iar notificarea a fost transmisă acestei societăți. SC SA nu i-a soluționat cererea( nu a dat nici un răspuns) motiv pentru care s-a adresat Tribunalului pentru a dispune restituirea în natură a terenului proprietatea autorilor săi.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte și în drept au invocat prevederile Legii 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că terenul solicitat de reclamantă este proprietatea sa în temeiul contractului de schimb autentificat sub nr. 1544/23.06.1999 încheiat cu pârâta Consiliul Local Având în vedere că la momentul încheierii contractului de schimb Legea 10/2001 nu era în vigoare,consideră că este un subdobânditor de bună credință și nu poate fi obligată la restituirea în natură a terenului sau la acordarea unor eventuale despăgubi.
Pârâtele Consiliul Local și Primăria mun. G au solicitat respingerea cererii cu motivarea că în cauză nu s-a emis dispoziție în sensul Legii 10/2001 și ca urmare acțiunea este prematur formulată.
La data de 12.02.2003 față de precizările părților cu privire la proprietatea terenului, reclamanta a cerut Tribunalului să constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb pentru suprafața revendicată prin prezenta cerere.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 137/24.02.2004, a respins ca nefundat capătul de cerere privind revendicarea și ca prescris capătul de cerere referitor la nulitatea contractului de schimb.
Pentru a hotărî astfel a reținut că reclamanta a dovedit că imobilul a fost proprietatea bunicului matern, că este unica moștenitoare a autorului și că terenul a trecut abuziv în proprietatea statului.
Față de prevederile art. 46 din Legea 10/2001, reclamanta putea obține restituirea în natură a terenului cu condiția ca acesta să fie liber, iar eventualele acte de înstrăinare să fie lipsite de efecte juridice. Art. 46 alin. 4 din aceiași lege instituie un termen de prescripție special de un an calculat de data intrării în vigoarea a legii înlăuntrul căruia reclamanta avea posibilitatea să ceară constatarea nulității contractului de schimb. În cauză reclamanta a formulat o asemenea cerere la data de 12.02.2003, peste termenul special de prescripție instituit de legea 10/2001. În aceste condiții acest capăt de cerere a fost considerat ca fiind prescris. Cu privire la cererea de restituire s-a avut în vedere că terenul a ieșit din patrimoniul Primăriei mun. G, iar pârâta SC SA nu și-a manifestata disponibilitatea de a restitui terenul. În condițiile date, s-a considerat că reclamanta este îndreptățită să obțină restituirea prin echivalent.Cum o astfel de cerere nu a fost formulată acțiunea a fost respinsă pentru considerentele expuse.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 1258/7.10.2004 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
Prin decizia civilă nr. 9162/14.11.2005 dată de ICCJ s-a admis recursul declarat de reclamantă,s-a casat decizia Curții de APEL GALAȚI și s-a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că reclamanta a aflat de existența contractului de schimb în timpul procesului de restituire și ca urmare excepția prescripției a fost greșit admisă. Deoarece cererea a fost soluționată greșit pe o excepție cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel, care la rândul său în temeiul art. 297. proc. civ. prin decizia civilă nr. 306/A/14.09.2006 a desființat sentința civilă nr. 137/2004 și a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Galați. În rejudecare cererea s-a înregistrat sub nr.-.
În cauză s-a efectuat o expertiză topometrică prin care s-a identificat terenul solicitat de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.1645 din 1.11.2007, Tribunalul Galați - Secția Civilă,a admis acțiunea formulată de reclamanta -, domiciliată în G, str.-, -.4,.23 în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului G, Consiliul Local G și Șantierul Naval G - Serviciul Juridic, cu sediul în G, str.al. nr.132.
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb încheiat între pârâtele Consiliul Local G și Șantierul Naval G SA, autentificat sub nr.1544 A1/23.06.1999 la Biroul Notarului Public, pentru suprafața de 3076,50 mp teren situat în-(fostă-).
A dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 3076,50 mp situată în G,-, identificată cu în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat pârâții să achite reclamantei suma de 6000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta are ca autor pe G (bunic matern) care a fost proprietar al imobilului din mun.G- actuală-,astfel cum rezultă din contractul din 10.06.1939 și din tranzacția din 19.06./1944 (f 5-8 din ds. nr. 5836/C/2002). Preluarea abuzivă a imobilului prin expropriere în baza Legii de nu a fost contestată și rezultă de altfel din procesul verbal de confiscare din 15.06.1948 (f166 în dosarul nr.5836/C/2002).Reclamanta are vocație la restituirea imobilului astfel cum rezultă din actele de stare civilă,vocația acesteia fiind recunoscută de altfel și cu ocazia aplicării Legii 18/1991 în privința mamei reclamantei, numita.
Din actele de proprietate depuse la dosar rezultă că G, bunicul reclamantei a avut în proprietate suprafața de 3076,50 mp teren situat în G- devenită- și actual-.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilul solicitat de reclamantă este situat în str. - și este inclus în terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr. 1544/23.06.1999 încheiat de pârâtele Consiliul Local G și SC SA O parte este afectată de existența unui post ce este proprietatea RENEL, iar o suprafață de 78,40 mp a fost transferată către Primăria mun. În raport de deținătorii terenului se constată că toate cele trei pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză.
Terenul în suprafață de 3076,50 mp a fost identificat de expertul dar și de consilierii experți. Aceștia au concluzionat,cu precizările privind existența postului și a dreptului de proprietate al Primăriei mun. G,că acesta ar putea fi restituit în natură.
Raportul de expertiză a fost comunicat tuturor părților din proces la data de 5.10.2007. Niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin 2.proc.civ. În aceste condiții se reține că terenul poate fi restituit în natură, singurul impediment fiind existența contractului de schimb autentificat sub nr. 1544/23.06.1999.
Acest contract este nul absolut în parte(numai pentru terenul ce face obiectul prezentului litigiu) pentru următoarele motive:
Cu actele depuse la dosar (f 89 în dosarul inițial,f 18-19 în prezentul dosar), reclamanta a dovedit că autoarea sa (mama) a efectuat numeroase demersuri pentru a obține restituirea terenului, sens în care a uzat de Legea Fondului Funciar. În condițiile în care la nivelul autorităților administrative locale se știa că terenul este solicitat de moștenitorul fostului proprietar în cauză până la soluționarea irevocabilă a cererii de restituire opera o indisponibilizare a imobilului care constituia un impediment pentru orice act de dispoziție, inclusiv pentru efectuarea unui contract de schimb. Din acest punct de vedere conduita nerezonabilă a pârâtelor afectează valabilitatea contractului de schimb. Nu se poate reține buna credință a pârâtei SC SA deoarece și acesta avea cunoștință de existența Legii fondului funciar și de notorietatea procesului de restituire a proprietăților. De altfel este și inechitabil ca adevăratul proprietar să nu beneficieze de recuperarea proprietății pe motiv că imobilul a trecut în patrimoniul unei persoane juridice private. Respectul proprietății și egalitatea în fața legii obligă instanța să dea curs favorabil cererii reclamantei. Existența postului proprietatea Renel, nu este un impediment pentru restituirea în natură deoarece raporturile dintre cei doi proprietari pot fi rezolvate pe calea dreptului comun, iar apariția acestor raporturi juridice nu poate fi imputată reclamantei. De asemenea faptul că o parte a terenului (78,40mp) se află în proprietatea Primăriei mun. G nu este un impediment deoarece în calitate de deținător astfel cum prevede Legea 10/2001 această calitate de proprietar facilitează punerea în aplicare a principiului restituirii în natură. În condițiile în care în cauză a existat o preluarea abuzivă, orice afectațiune a imobilului este lipsită de efecte.Ca urmare instanța constată că se poate dispune restituirea în natură a suprafeței de 3076,50 mp teren.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal,au declarat apel pârâtele G și Primăria Mun. G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma greșitei rețineri a relei credințe la încheierea contractului de schimb autentificat sub nr.1544 A 1/23.06.1999 la., pentru suprafața de 3076,50m.p. teren situat în G,str. - nr.131 ( fostă-).
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantele-pârâte susțin că respectivul contract de schimb de teren s-a încheiat cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării,astfel că instanța de fond a ignorat dispozițiile dispoz. art. 1899 alin.2 cod civil - în sensul că" B-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credință" atunci când a constatat nulitatea absolută parțială a contractului, motivând soluția prin conduita nerezonabilă a pârâtelor ce ar afecta astfel valabilitatea contractului.
Mai mult, susține pârâta S că a aflat de existența cererii de restituire în baza legii nr.10/2001 la data de 11.11.2002 iar contractul de schimb în speță fost încheiat în anul 1999, după epuizarea procedurilor speciale prev.de Legea nr.18/1991.
În acest sens, deși instanța de fond a reținut " numeroasele demersuri " făcute în baza legii fondului funciar,din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a abandonat calea eventualei contestații împotriva refuzului Primăriei de restituire a terenului solicitat în temeiul legii fondului funciar.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că,la data perfectării contractului de schimb,ar fi existat vreun proces având ca obiect restituirea terenului în speță, greșit a apreciat Tribunalul" atitudinea nerezonabilă a părților contractante și,în acest context,greșita sancționat actul încheiat cu respectarea normelor în vigoare la momentul respectiv.
Pentru aceste motive, apelantele solicită admiterea apelurilor, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare nulitate contract și restituire imobil în natură.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta solicită respingerea apelurilor invocând faptul că reaua-credință nici nu se putea dovedi,că terenul în litigiu este liber de construcții, fiind o pârloagă iar Primăria Mun. G ar putea să-i ofere pârâtei o suprafață de teren alăturate.
Apelurile declarate sunt fondate.
Titlul de proprietate al subdobânditorului de bună-credință, constituit în baza contractului de schimb încheiat cu respectarea normelor în vigoare la data înstrăinării, este protejat prin art.1 din Protocolul 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate astfel încât persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună-credință să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri.
În situația în care restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, foștii proprietari sunt privați de dreptul lor de proprietate asupra imobilului iar pentru acoperirea prejudiciului suferit,ei sunt îndreptățiți la obținerea despăgubirilor prin echivalent.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că total nejustificat a sancționat Tribunalul contractul de schimb încheiat între cele 2 pârâte( cu privire la terenul asupra căruia, de altfel, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită), reținând nejustificat că atitudinea "nerezonabilă" a acestora afectează valabilitatea actului.
Atât timp cât reclamanta nu a uzat de căile de atac prevăzute de legea fondului funciar, neînțelegând să conteste refuzul Primăriei de reconstituire drept proprietate iar aceasta a perfectat contractul de schimb cu pârâta -în anul1999 și cu respectarea normelor în vigoare, reaua-credință ( fără a fi nicicum dovedită) a pârâtelor la încheierea contractului nu poate fi justificată.
Desigur, în ipoteza în care reclamanta ar fi solicitat, ar fi fost îndreptățită la restituirea imobilului prin echivalent. Cum aceasta a solicitat, în mod constant, restituirea în natură iar aceasta nu este posibilă, Curtea va admite apelurile, va schimba în tot hotărârea criticată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii în restituire și constatare nulitate absolută contract de schimb.
În drept, sunt aplicabile disp.art.296 pr.civ.
Văzând și disp.art. 274C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtele S G - SERVICIUL JURIDIC ȘI și PRIMARIA MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. RJ/-.
Schimbă în tot sentința civilă nr.1645/1.11.2007 a Tribunalului Galați și,în rejudecare,respinge ca nefondată acțiunea reclamantei -.
Obligă pe intimată să plătească apelantei S G - SERVICIUL JURIDIC ȘI suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./09.04.2008
Tehnored. /6ex./10.04.2008
com.4exp./11.04.2008
Fond: Tribunalul Galați - jud.
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
