Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J cu sediul în Tg. J,-, jud. G împotriva sentinței civile nr. 360 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3116/2003 ca urmare a casării deciziei civile nr. 2796 din 26 octombrie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul nr. 2198/2005, prin decizia nr. 2522 din 21 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții cu sediul în Tg. J, str. G- rall, - 8,.4, jud. G, din A,. 19,.19, jud. A, - din Tg. J, str. -,. 227,.4, jud. G, - domiciliată în Tg.J, str. -,. 36,.36, jud. G și pârâta PREFECTURA JUDEȚULUI G cu sediul în Tg. J,--4,jud. G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic reprezentând apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. și avocat - care reprezintă pe intimații reclamanți, - și - lipsind intimata pârâtă PREFECTURA JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu a fost achitat onorariul de expert stabilit de instanță de către apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J cu chitanța nr.-/1 din 14.01.2008 și că în termenul legal a fost depus raportul de expertiză efectuat de expert, după care:
Părțile reprezentate au învederat că au observat raportul de expertiză care a fost depus în termenul legal și că nu au obiecțiuni de formulat la această lucrare.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea apelului, modificarea sentinței atacată în sensul constatării că intimații-reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Tg. J,-, în suprafațaă de 1540. iar în subsidiar, în suprafața de 1670. cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Avocat -, pentru intimații reclamanți, a susținut că instanța de fond în mod corect stabilit cuantumul măsurilor reparatorii către reclamanți. A pus concluzii de respingere ca nefondat, a apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 24.09.2003 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Mun. Tg.J și Prefectura G, solicitând Tribunalului Gorj - instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3116/2003, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul (teren în suprafață de 1670 mp. și casă compusă din 12 camere și dependințe - în prezent demolată) preluat din patrimoniul autorilor lor și, în baza Decretului de expropriere nr.408/1981, cu plata de despăgubiri (83.757 lei) mult inferioare valorii imobilului.
Tribunalul Gorj - secția civilă, prin sentința nr.360/17.11.2004 a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prematuritatea acțiunii, a admis cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești în cuantum de 1.608.032.000 lei pentru construcția demolată și la măsuri reparatorii în cuantum de 3.359.490.000 lei pentru terenul în suprafață de 1670 mp.
Instanța a reținut că reclamanții au respectat procedura notificării, că nici una dintre pârâte nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de art.23 și urm. din Lg.10/2001. că au calitate de persoane îndreptățite (art.3 și 4 din lege) și a stabilit cuantumul despăgubirilor în funcție de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, din care a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorii reclamanților cu ocazia exproprierii.
Împotriva sentinței a declarat apel Primăria Mun. Tg.J, motivele invocate vizând lipsa calității procesuale pasive, prematuritatea cererii de chemare în judecată (inclusiv neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor de a prezenta actele doveditoare în original), faptul că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere suprafața de 1670 mp. ca fiind expropriată, în loc de suprafața de 1540 mp. care este menționată în ștatul de plată anexă la decretul de expropriere, stabilirea greșită a cuantumului despăgubirilor pentru teren și construcție.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, prin decizia nr.2796/26.10.2005 a admis apelul și a schimbat în parte sentința, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri prin echivalent conform Legii nr.247/2005 cu privire la imobilul format din casă, dependințe și teren.
Conform considerentelor deciziei, motivele de ordin procedural (lipsa calității procesuale pasive, prematuritatea) și critica privind întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenului expropriat, au fost înlăturate argumentat.
În finalul considerentelor, Curtea de Apel, făcând trimitere la titlul VII al Legii nr.247/2005 a reținut că instanța nu mai este îndrituită să analizeze și să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamanții trebuind să urmeze procedura administrativă prevăzută de cap.V din titlul VII.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o ca fiind nelegală în baza art.304 pct.6, 8 și 9 pr.civ.
Prin decizia civilă nr.2522 din 21 martie 2007, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Înalta Curtea reținut că instanța de apel a înlăturat argumentat criticile din apel, mai puțin pe cea referitoare la erorile de calcul în stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru construcție și teren. Instanța de a apel a apreciat că este inadmisibil a se determina de către instanță cuantumul despăgubirilor, după modificarea legii 10/2001 prin Legea 247/2005.Acest motiv, care dus la admiterea apelului, nu a fost invocat de apelanți și nici nu a fost pus în discuția părților de instanță. Invocarea unui motiv de ordine publică presupune punerea lui în discuția părților și neprocedând astfel, instanța a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, ceea ce duce la nulitatea hotărârii.
Rejudecând apelul, s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice pentru a verifica motivul de apel privind stabilirea greșită a cuantumului despăgubirilor, avându-se în vedere atât motivarea din decizia de casare, cât și decizia nr. 52/iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cu care procedura specială de stabilire a despăgubirilor prevăzută de legea 247/2005 nu se aplică dispozițiilor de au fost emise anterior intrării în vigoare a acestei legi și care au fost contestate.
Lucrarea a fost efectuată de expert iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Apelul se apreciază a fi nefondat pentru următoarele considerente.
Imobilul pentru care s-a formulat de către contestatori notificare a fost expropriat prin Decretul 408/1981, este ocupat de blocuri de locuințe, astfel că sunt aplicabile dispoz art 21 alin 4 din legea 10/2001 potrivit cu care restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, imobilul fiind deținut de unitate administrativ-teritorială. Ca atare, calitatea procesuală pasivă a apelantei derivă din dispoziția expresă a legii, primăria fiind reprezentant al unității deținătoare, chiar dacă este doar o structură funcțională în sensul legii 215/2001.Primăria a fost reprezentată în toate ciclurile procesual prin primar, căruia legea îi stabilește în concret calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale.
Calitatea procesuală a părților este o excepție de ordine publică, ea poate fi pusă în discuție de instanță, din oficiu, ori prin decizia instanței supreme nu s-au făcut referiri la cadrul procesual stabilit de la fond în ce privește persoanele chemate în judecată, ceea ce justifică soluționarea litigiului în contradictoriu cu părțile aflate în proces.
Apelanta a susținut în apel că primăria nu poate acorda despăgubirile bănești și a invocat prev art 31 din legea 10/2001( în numerotarea în vigoare la data promovării apelului). Critica este lipsită de conținut dat fiind faptul că prin contestație și prin sentința primei instanțe nu s-a dispus obligarea primăriei la plata vreunei sume de bani, ci doar s-a constatat îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii într-un anumit cuantum. O astfel de hotărâre nu cuprinde o obligație de plată, plata efectivă urmând a fi făcută în condițiile legii speciale, din fondurile puse la dispoziție de stat special pentru aplicarea legii 10/2001, iar nu din bugetul propriu al unității administrativ teritoriale.
Excepția prematurității acțiunii nu este fondată, deoarece, potrivit art. 25 din legea 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Termenul de 60 zile prevăzut de lege nu este un simplu termen de recomandare, care să nu nască o obligație fermă în sarcina unității deținătoare, fără exista sancțiuni pentru depășirea lui. Interpretând prev art 25 în sensul celor solicitate de apelantă s-ar încălca dreptul la reparație prevăzut de lege în favoarea contestatorilor și s-ar lăsa la latitudinea unității data soluționării cererii de restituire, ceea ce este inadmisibil.
Refuzul unității deținătoare de se pronunța asupra notificării echivalează cu respingerea cererii de restituire și dă posibilitatea de a se formula acțiune în justiție nu numai pentru a fi obligată unitatea la emiterea unei decizii, ci și pentru se stabili îndreptățirea contestatorilor la acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură.
În acest sens, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 admițându-se recursul în interesul legii, de către Înalta Curte de casație și Justiție s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Apelanții au criticat îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1670. susținând că prin decretul de expropriere, rectificat în anexă, s-a prevăzut preluarea de către stat a suprafeței de 1540.
Critica este nefondată, deoarece din fișa imobilului întocmită în anul 1980 ( fila 10 dosar tribunal) rezultă că terenul a avut suprafața de 1670. din care 539. locuința. Chiar dacă anexa decretului de expropriere a fost modificată și s-a prevăzut trecerea în proprietatea de stat a unei suprafețe mai mici de teren, instanța are în vedere că din totalul terenului deținut de autorii reclamanților nu a rămas în posesia acestora nicio suprafață, preluarea făcându-se în fapt pentru suprafața de 1670. Cum legea 10/2001 are un caracter reparator și include între imobilele pentru care fac obiectul său nu numai pe cele preluate cu titlu valabil( în baza uni act normativ ale cărui dispoziții au fost corect aplicate) ci și pe cele preluate fătă titlu ( preluarea în fapt), în mod corect prima instanță a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1670. așa cum rezultă din prev art 2 alin 1 lit. g și
Cât privește critica privind valoarea despăgubirilor, se constată că în cauză sunt aplicabile prev art 11 alin 4,5,6,7. Deși textele indicate stabilesc ca dată de referință pentru determinarea valorii imobilelor data soluționării notificării, instanța are în vedere valoarea la data soluționării contestației pentru că notificarea nu a fost soluționată de unitatea deținătoare. Lucrările de specialitate efectuate de experți la tribunal și în apel au stabilit valoarea imobilului plecând de la normativele prevăzute în OUG 184/2002, care sunt identice celor din art 11 pct 4 din HG 250/2007, evaluarea făcându-se la cursul leu/dolar de la data preluării.
Respectând criteriile legale de evaluare, expertul numit de instanța de apel a calculat o valoare mai mare a imobilului( construcție plus teren) decât valoarea stabilită la prima instanță.Î n ambele lucrări, din valoarea actuală a imobilului s-a scăzut valoarea reactualizată despăgubirilor primite la data exproprierii. Astfel, în timp ce tribunalul a reținut o valoare de -,2 lei( RON) plus 335 949 lei (RON), în apel s-a constatat că valoarea este de 46 990 lei plus 1 235 800 lei. Se observă că valoarea acordată la prima instanță este mult sub valoarea reală a imobilului determinată în apel, ceea ce duce la concluzia că, dacă s-ar avea în vedere această valoare s-ar înrăutăți situația apelantului în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil potrivit art 296
În atare condiții, potrivit art. 296 c, apelul urmează a fi respins, iar în temeiul art 274 apelanta va fi obligată către intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J cu sediul în Tg. J,-, jud. G împotriva sentinței civile nr. 360 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3116/2003 ca urmare a casării deciziei civile nr. 2796 din 26 octombrie 2005 Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul nr. 2198/2005, prin decizia nr. 2522 din 21 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții cu sediul în Tg. J, str. G- rall, - 8,.4, jud. G, din A,. 19,.19, jud. A, - din Tg. J, str. -,. 227,.4, jud. G, - domiciliată în Tg.J, str. -,. 36,.36, jud. G și pârâta PREFECTURA JUDEȚULUI G cu sediul în Tg. J,--4,jud. G, având ca obiect legea 10/2001.
Obligă apelanta către intimații reclamanți la 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/8 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
