Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 59/
Ședința publică din 24 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta Primăria orașului de, prin Primar, cu sediul în de,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 292 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 284/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul intimat, lipsind restul părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că apelul este declarat și motivat în termen legal, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
După terminarea dezbaterii cauzei, s-a prezentat pentru pârâta apelantă Primăria orașului de, consilierul juridic.
Reprezentantul pârâtei apelante susține apelul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii pretențiilor reclamanților, consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art.19 al.(1) ale Legii nr.10/2001 republicată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 292/28 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 284/2006 de Tribunalul Mureș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de parata Primăria orașului de prin întâmpinare iar pe fondul cauzei a adoptat următoarea soluție:
- a admis contestația formulata de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului de și Primarul orașului de și, în consecința:
- a modificat aliniatul 1 din dispoziția nr. 534 din 28 noiembrie 2005 emisa de Primarul orașului de, care va avea următorul conținut:
- cu privire la imobilul situat în orașul de,-, județul M, înscris inițial în CF nr.50 al localității de, nr.top.104/1/a si 104/2/1/g/a dispune:- restituirea în natura către reclamanți a imobilului construcție, actualmente sediul Primăriei orașului de; - acordarea de masuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilite în funcție de valoarea de circulație potrivit standardelor internaționale de evaluare, pentru suprafața de 600 mp teren aferent construcției înscris în cartea funciara amintită mai sus și pentru construcția demolata care a avut destinația de grajd;
- a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a menține afectațiune imobilului (sediul primăriei) pentru o perioada de 2 ani de la data rămânerii definitive hotărâri;
- a obligat reclamanții să returneze o cotă totală de 2/3 parte din suma primită cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 pentru imobilul construcție amintit mai sus, și anume o cotă totală de 2/3 parte din suma de 110.937.624 rol stabilită prin Hotărârea nr.567/5 august 1997 Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995, care va fi actualizata în raport de indicele de inflație la momentul plații;
- a menținut art.3 din dispoziția atacata și art.2 în sensul comunicării prezentei la Biroul Județean de aplicare unitară a Legii 10/2001 și la Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor;
- a obligat pârâții la plata în favoarea reclamaților a sumei de 673,8 lei cu titlu cheltuieli de judecată;
- a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de împotriva pârâților Primăria și Primarul orașului de.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.534 din 29 noiembrie 2005 emisă de Primarul orașului de, s-a propus acordarea pentru reclamanți, a masurilor reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea 247/2005, apreciindu-se că restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă.
In cuprinsul dispoziției s-a reținut că imobilul înscris în CF 497 de a aparținut domeniului public al orașului, astfel că nu poate fi restituit în natură, deoarece în acesta funcționează sediul Primăriei și al Consiliului local, precum și faptul că la acesta s-a adăugat un corp care însumează pe orizontală 100% din aria desfășurată inițială a clădirii revendicate. Primăria de nu poate acorda în compensare alte bunuri sau serviciu, situație în care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform titlului VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției.
Din cuprinsul dispoziției s-a reținut așadar faptul că pârâții recunosc aplicabilitatea în cauzp a dispozițiilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Instanța a reținut că imobilul în cauză a fost preluat de Statul R în mod abuziv, întrucât din cuprinsul cărții funciare nr.50 de și din cuprinsul Hotărârii nr.567/1997 emisă de Comisia județeană M pentru aplicarea Legii 112/1995, a reieșit că preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului 111/1951, prin Încheierea nr.89/1954 a secției de carte funduara de pe lângă Tribunalul Raional de.
Prin urmare, cu privire la caracterul preluării imobilului, sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit. e din Legea 10/2001 care recunosc caracterul abuziv al preluării dispusă în baza Decretului nr.111/1951.
Cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, instanța a avut în vedere faptul că potrivit actelor dosarului, fostul proprietar al imobilului în litigiu a fost numitul.
Reclamanții sunt moștenitori ai defunctului, având așadar calitatea de persoane îndreptățite conform art.4 alin.2 din Legea 10/2001. Din actul intitulat "certificat de naționalitate" întocmit de primarul comunei de la data de 2 iulie 1938, rezultat că proprietarul tabular a avut patru copii: (căsătorită ), (căsătorita ) și.
Din cuprinsul actelor de stare civila existente în dosarul având ca obiect plângerea formulata în temeiul Legii 112/1995, reieșit că reclamantul este nepot de fiu al fostului proprietar tabular, iar reclamantele sunt strănepote ale fostului proprietar tabular. este nepoata de fiu a fostului proprietar tabular.
Instanța a avut în vedere, la analizarea caracterului de măsuri reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, faptul că dispozițiile art.1.1 art.7.1 si art.9.1 din Legea 10/2001, consacra principiul conform căruia restituirea în natură primează.
Doar în acest mod se poate asigura o reparație justă a privării de proprietate.
In cauză, reclamanții au susținut că este posibilă restituirea în natură, invocând principiul amintit mai sus.
Pe de altă parte, pârâții au insistat în legalitatea de temeinicia dispoziției emisă în temeiul Legii 10/2001, au susținut că imobilul face parte din domeniul public și că a suferit modificări care depășesc cu 100% valoarea inițiala a imobilului.
la domeniul public a imobilului în litigiu nu este de natură să anihileze posibilitatea de stabilire ca și măsură reparatorie pentru privarea de proprietate, a restituirii imobilului în natura reclamanților. Instanța a amintit, în acest sens de dispozițiile art.16 din Legea 10/2001 modificată, potrivit cărora:" În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 lit. a)".
De asemenea, Legea 213/1998 stabilește expres în art.6 alin.2 "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
Din aceste motive, acest argument al pârâților în susținerea legalității și temeiniciei dispoziției atacate, nu este fondat.
Cu privire aplicabilitatea dispozițiilor art.19 din Legea 10/2001, au fost administrate probe, constând în efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții, lucrare care apoi a fost completată.
Instanța a înlăturat atât raportul de evaluare de care s-au prevalat pârâții în susținerea apărării lor cât și raportul de expertiza extrajudiciar de care s-au prevalat reclamanții, întrucât aceste doua lucrări nu au fost administrate cu respectarea principiului contradictorialității și egalității procesuale a părților.
Instanța a analizat concluziile raportului de expertiză fiind coroborat cu celelalte probe ale dosarului, respectiv declarația martorei și planșele foto.
Din cuprinsul lucrării de specialitate a rezultat că la momentul naționalizării imobilul în litigiu era casă de locuit proprietatea bunicului reclamanților, construcție edificată în anul 1862 cu parter și demisol, constând din 4 încăperi la demisol, șase încăperi și o terasă la parter. a fost demolată. La momentul naționalizării mai existau un grajd și o fântână care au fost demolate. După naționalizare, la casa de locuit au fost făcute o serie de modificări, în sensul că s-a demolat terasa și în locul acesteia s-a executat un corp nou. Expertul a menționat că autorizația de construcție nr.20/1989 s-a eliberat pentru reparații capitale, însă în realitate s-a edificat un corp nou care s-a alipit construcției vechi. Clădirea constituie în prezent sediul primarului orașului de.
Expertul redă caracteristicile construcției vechi și suprafețele. In total, suprafața imobilului construcție - corpul de clădire naționalizat - este de 205,18 mp. precum și structura și suprafețele corpului nou, suprafața acestuia fiind de 103,93 mp la parter și 100,97 mp la demisol - conform anexelor 3 și 4 din raportul de expertiză.
Din concluziile expertizei și din anexa 5 la expertiza a reieșit că aria desfășurată a corpului vechi era de 374,94 mp, iar aria desfășurată a corpului nou este de 260,70 mp. reieșind așadar că potrivit concluziilor expertului, aria desfășurata a corpului vechi de clădire (clădirea naționalizata) este mai mare. In plus, din cuprinsul raportului de expertiza și din anexele 3,4 și 5 s-a concluzionat că acest corp nou de clădire constituie de fapt o alipire al clădirea veche, în înțelesul art.19 alin.1 din Legea 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 din Legea 10/2001: "În situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
S-a reținut că potrivit acestor dispoziții măsurile repertorii prin echivalent se acordă doar în situația în care aria desfășurata a corpului nou de clădire ar depăși cu 100% aria desfășurată a corpului inițial. Ori, potrivit concluziilor expertului, aria desfășurata a corpului vechi de clădire (clădirea naționalizata) este mai mare.
Din aceste motive instanța a apreciat că apărarea pârâților întemeiată pe dispozițiile art.19 din Legea 10/2001 nu poate fi primită.
Reclamantul a contestat concluziile expertului, a susținut faptul că aria desfășurata a corpului nou este cu mult mai mică, a depus în acest sens și o schiță a imobilului și planșe foto. Reclamantul a susținut că expertul a menționat în mod eronat anul edificării construcției naționalizate ca fiind 1862, susținând că construcția naționalizata a fost edificata în anul 1931.
Expertul a amintit în completarea la raportul de expertiza că în funcție de anul edificării construcției vechi, intervin modificări atât în calculul valorii și a coeficientului de uzură.
De asemenea, din cuprinsul completării la raportul de expertiza a reieșit că expertul a avut în vedere anul edificării construcției astfel cum era înscris în Proiectul nr.52.175/1988 ce a fost întocmit pentru reparații capitale și în memoriul tehnic al acestui proiect - acte întocmite în perioada naționalizării fără a reieși documentele avute în vedere. Din acest motiv, instanța a apreciat că relevant pentru stabilirea anului edificării construcției vechi este contractul de vânzare-cumpărare prin care bunicii reclamanților au cumpărat imobilul în litigiu.
In raport de anul edificării construcției - 1931-1932 și având în vedere cele reținute de expert în prima completare la raportul de expertiză, instanța a dispus efectuarea unei noi completări în sensul ca expertul să refacă aceste calcule ale valorii corpului vechi și ale valorii corpului nou de clădire. Expertul a apreciat că valoarea corpului nou este mai mare (valoarea corpului vechi - 232,831 lei iar valoarea corpului nou - 506,011 lei).
Instanța a reținut că aceste valori au fost stabilite luând în considerare un grad ridicat de uzură al construcției vechi determinat în primul rând de anul edificării (anul 1931, comparativ cu anul edificării corpului nou - 1989), în plus este evident ca în prezent dotările interioare sunt altele, corespunzătoare cerințelor actuale. Aceste împrejurări nu pot avea însa un rol esențial în aprecierea caracterului de "imobil nou" în înțelesul art.19 din Legea 10/2001, întrucât s-ar ajunge în situația în care am sancționa fostul proprietar pentru o lipsă de diligență (un grad de uzură și lipsa unor dotări corespunzătoare) în administrarea și conservarea un imobil pe care nu l-a putut folosi, care i-a fost preluat abuziv de către stat.
In plus, din compararea planșelor foto depuse de reclamanți și de pârâți, care redau în comparație, aspectul exterior al construcției vechi și al construcției noi, reiese că imobilul construcție naționalizat de statul R de la antecesorul reclamanților a avut o serie de caracteristici arhitecturale deosebite, mai ales la terasa cu coloane, care a fost demolata după naționalizare. Casa avea și o curte deosebita (amenajata ca parc -).
Toate aceste împrejurări a creat convingerea instanței că în cauză apărarea pârâților cu privire la construcția revendicată de reclamanți în procedura Legii 10/2001, nu poate fi primită.
Din acest motiv, instanța nu a apreciat necesară completarea probatoriului în sensul solicitat de reclamant, prin indicarea și a valorii pivniței și includerea fostei cabine a portarului în valoarea corpului vechi de clădire.
Instanța a apreciat echitabilă solicitarea reclamanților în sensul de a se aprecia că prin restituirea în natura a acelui corp de clădire (adăugire) se echivalează partea de construcție demolata - teras și fântâna.
De asemenea antecesorul reclamanților mai avea o construcție - care avea destinația de grajd - construcție care a fost demolata fără ca reclamanții să fi primit vreo despăgubire.
Cu privire la terenul aferent acestei construcții, pârâta a susținut în întâmpinare și apoi în obiecțiunile formulate de raportul de expertiză, că pe terenul ce a constituit proprietatea antecesorului reclamanților, s-a edificat după naționalizare încă o clădire noua - care în prezent aparține Ministerului Justiției.
Pârâții au formulat în acest sens obiecțiuni la expertiza construcții. Instanța a apreciat că această obiecțiune nu justifică a completare a expertizei construcții, neavând legătură cu obiectivele stabilite pentru aceasta lucrare.
Instanța a mai reținut că din cuprinsul actelor depuse de reclamanți (memoriul adresat Consiliului Local de înregistrat sub nr.112/1005 și din concluziile scrise, a reieșit că reclamanții confirmă susținerile pârâților, au arătat că pentru terenul aferent construcțiilor naționalizate (casa și grajdul), au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Față de starea de fapt a terenului redată de ambele părți, instanța a apreciat că nu se impune în cauză a fi pusă în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topo.
Pentru considerentele redate mai sus, instanța a apreciat contestația formulata de reclamanții, și ca fiind întemeiată.
Dispoziția atacată este netemeinică și nelegală, impunându-se modificarea acesteia.
In virtutea principiului asigurării unei reparații juste pentru privarea de proprietate, în temeiul art.1 alin1 art.7 alin.1 si art.16 din Legea 10/2001 se impune restituirea în natura către reclamanți a imobilului construcție - actualmente sediul Primăriei orașului de, situat în orașul de,- județul M, înscris în CF nr.50 al localității de, nr.top.104/1/a si 104/2/1/g/
Instanța a apreciat că doar prin măsura restituirii în natură a imobilului se asigură o reparație justă a privării de proprietate, în sensul art.1 din Protocolul 1 adițional de Convenția europeana a drepturilor omului.
Întrucât cu privire la această construcție sunt aplicabile dispozițiile art.16 din Legea 10/2001, instanța a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a menține afectațiunea imobilului pe o perioada de 2 ani de la data la care hotărârea rămâne definitivă, întrucât de la acel moment potrivit prevederilor art. 376 Cod procedură civilă hotărârea dobândește caracter executoriu.
Instanța a apreciat că se impune stabilirea acestui termen de 2 ani, pentru a nu fi perturbată activitatea administrației publice locale. Instanța a apreciat acest termen de 2 ani ca fiind o perioada rezonabilă în care pârâții au posibilitatea de a-și amenaja o altă locație.
Totodată, s-a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.20 alin.1 din Legea 10/2001 impunându-se stabilirea în sarcina reclamanților a obligației de a returna cota parte din suma primită de ei cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii 112/1995 (și anume suma de 110.937.624 rol stabilita prin hotărârea nr.567/5 august 1997 Comisiei județene pentru aplicarea Legii 112/1995), care va fi actualizata în raport de indicele de inflație la momentul plații.
Cu privire la construcția - grajd - în prezent demolata și la terenul aferent de 600 mp (astfel cum a reieșit din extrasul CF de la fila 7 dosar), în cauză s-a reținut a fi aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 și art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001. Reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea 247/2005 la valoarea de circulație a terenului și a acestei construcții conform standardelor internaționale de evaluare.
In ce o privește pe reclamanta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.133 alin.2 din Codul d e procedură civilă și a constatat nulitatea cererii formulată de aceasta pentru lipsa semnăturii.
Din aceste motive, având în vedere faptul că despăgubirile primite în temeiul Legi 112/1995 au fost stabilite și în favoarea acesteia, instanța a apreciat că obligarea celorlalți reclamanți de restituire a acestor despăgubiri trebuie să se limiteze la o cota de 2/3 parte (fără includerea părții de despăgubire cuvenită numitei ).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel pârâta Primăria orașului de, prin Primar, care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii pretențiilor reclamanților, arătând că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 19 alin.1 ale Legii nr. 10/2001 republicată.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
Examinând cauza dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv consacrat de art. 294 - 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au solicitat modificarea dispoziției nr. 534/28 noiembrie 2005 emisă de Primăria orașului de, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în orașul de,-, județul M, înscris în CF nr.50 al localității de, nr.top.104/1/a și 104/2/1/g/a, ca fiind moștenitorii bunicului patern (decedat în anul 1964), susținând că imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 111/1951, abuziv.
Așa cum bine a reținut instanța de fond în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit.e din Legea nr.10/2001, care recunosc caracterul abuziv al preluării prin Decretul nr. 111/1951 și a faptului că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1, art. 7.1 și art.9 din Legea nr.10/2001 care consacră principiul conform căruia restituirea în natură primează.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, în prezenta speță sau administrat expertize tehnice în specialitatea construcții (2) și probe cu martori și planșe foto, și, de asemenea, instanța a dispus efectuarea completării expertizei în sensul calculării valorii corpului vechi și al calculării corpului nou de clădire, expertul concluzionând că valoarea corpului nou este mai mare, și anume 506,011 față de corpul vechi calculat la 232,831 lei.
Aceste modificări care au fost executate pe perioada anilor 1931 - 1989 și nu au rolul de a determina și aprecia valoarea unui imobil nou în sensul rt.19 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea s-a reținut și aspectul că pe terenul antecesorilor reclamanților exista o construcție (grajd), care a fost demolată fără a primi despăgubiri, iar ulterior după naționalizare a fost construită o clădire aparținând Ministerului Justiției, susținere care a fost confirmată de reclamanți, fapt pentru care au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, stabilită conform titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru cei 600 mp. teren aferent construcției demolate.
În ceea ce privește restituirea în natură a imobilului situat în de,-, județul M, înscris în CF nr.50 al localității de, nr.top.104/1/a și 104/2/1/g/a, instanța de fond a modificat corect aliniatul 1 din dispoziția nr. 534/28 noiembrie 2005, emisă de Primarul orașului de, aplicând principiile și anume alin.1 din Protocolul (1), stabilind totodată și obligația de menține afectațiunea imobilului ca sediul de primărie, pentru o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Astfel, în baza dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001, s-a impus reclamanților de a returna cota parte primită de ei cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, care va fi reactualizată în raport cu indicele de inflație la momentul plății.
În ceea ce privește apelul pârâților cu privire la efectuarea unei noi reveniri la expertiză, acestea au fost puse în discuția părților de instanța de fond, pârâții nu au formulat obiecțiuni concludente și pertinente cauzei, astfel că, criticile formulate prin cererea de apel, apar neîntemeiate.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de apel reține că apelul declarat de pârâți este nefondat și, în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria orașului de, cu sediul în de,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.292 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 284/2006.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează - Grefier |
Red.
Tehnored.
8 exemplare
11.08.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
