Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 6
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina Grefier - -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta domiciliată în comuna M,-, județul împotriva sentinței civile nr. 681 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamant apelanta asistată de avocat -, lipsă fiind reprezentantul pârât intimatei Primăria comunei M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat - a depus împuternicirea nr. 3 din 16 ianuarie 2009, prin care a primit din partea reclamant apelantei mandat pentru acordare asistență juridică și reprezentare ( fila 10 dosar ).
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat - a solicitat admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 162/2006, dorind efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului. Partea speră că în acest fel și procedura la Comisia Centrală va fi mult diminuată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9 martie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei M prin primar, solicitând plata sumei de 450.000.000 lei ( vechi ), cu titlu de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de la tatăl său, situat pe raza satului, comuna M, județul S, la locul numit " ".
În motivarea cererii a arătat, în esență, că a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 162 din 3 noiembrie 2006 pârâta respingându-i cererea de restituire în natură a imobilului, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus acțiunii, arătând că cererea reclamantei, însoțită de documentația aferentă, a fost înaintată Comisiei Centrale, cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 16, titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 681 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că prin dispozițiile art. 16-19 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se reglementează posibilitatea ca persoanele îndreptățite să opteze între a solicita despăgubiri prin procedura specială la Comisia Centrală înființată în acest scop sau direct în instanță.
Sentința a fost criticată în apel d e către reclamantă pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că nici până în prezent cererea sa nu a fost rezolvată, încât s-a adresat instanței de judecată pentru a obține o hotărâre ce poate fi valorificată pe calea executării silite. Aceasta, cu atât mai mult cu cât a mai avut astfel de cauze, finalizate prin hotărâri prin care s-au stabilit valorile despăgubirilor cuvenite, urmare a expertizării bunurilor.
Prin decizia nr. 291 din 16 octombrie 2007, Curtea de APEL SUCEAVA a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal, cu motivarea că în cuprinsul dispoziției ce face obiectul litigiului se face trimitere la referatul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor nr. 3457/2006, care însă nu au fost examinate.
Învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5140 din 23 septembrie 2008 l-a admis, a casat decizia instanței de apel și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecarea apelului.
În rejudecare nu s-a solicitat și dispus completarea probatoriului.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma motivelor indicate de reclamantă, în raport de dispozițiile art. 295 și ale art. 315 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat apelul, urmând a-l respinge din considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 16(1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, precum și notificările care nu au fost soluționate astfel până la data intrării în vigoare a legii se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, împreună cu toată documentația aferentă, care va proceda la soluționarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 16-18 din lege.
În speță, dispoziția contestată, prin care s-a soluționat notificarea reclamantei, a fost emisă la 3 noiembrie 2006, la peste un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fiind supusă celei de-a doua ipoteze reglementată de textul de lege citat ( art. 16 alin. 2 ).
Potrivit acestei dispoziții, de imediată aplicare, notificările care nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a legii se predau Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea lor, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor se face, conform dispozițiilor art. 16 alin. 6 și 7 de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală, care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Prin urmare, pentru deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoarea a Legii nr. 247/2005, competența instanței civile se păstrează doar în ceea ce privește procedura derulată în etapa prealabilă la unitatea deținătoare, în ipoteza în care acesta refuză să soluționeze notificarea, o respinge ori respinge cererea de restituire în natură a bunului.
În ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta poate face obiect de analiză al instanței de contencios administrativ, însă după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Constatând că prin sentința atacată prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii,
Văzând că nu sunt date în cauză motivele indicate de parte și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta domiciliată în comuna M,-, județul împotriva sentinței civile nr. 681 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Pl.
Jud. fond:
Ex. 5/26.01.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
