Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 6
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
GREFIER - - -
La ordine au venit spre soluționare apelurile civile declarate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 406/14.06.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4906/2004, după casare și trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul asistat de avocat, care răspunde și pentru apelanta-intervenientă, procuratorul și avocat pentru intimații-reclamanți și, lipsă fiind celelalte părți.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
Avocat arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte cereri de formulat.
Avocat arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-intervenienți și ,arată că soții au beneficiat de ajutorul statului la construirea imobilului iar la data plecării din România aceștia nu achitaseră împrumutul primit în acest sens. Este de reținut că părțile s-au mai judecat pentru acest imobil, prin decizia nr. 662/2001 fiind respinsă acțiunea în revendicare a soților pentru că nu mai erau proprietari. Prevederea din Legea 10/2001 conform căreia se poate formula cerere de restituire a aceluiași imobil deși anterior există o hotărâre judecătorească, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1055/09.10.2008 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 737/2008. Consideră că autoritatea judecătorească nu poate fi oscilantă iar legea trebuie aplicată conform situației de fapt. Față de aceste considerente solicită admiterea apelului declarat de intervenienți și respingerea acțiunii reclamanților, având în vedere că imobilul ipotecat a trecut în proprietatea statului urmare a neachitării împrumutului de către soții la data plecării din țară. Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru reclamanți, arată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, prin aceasta dispunându-se restituirea în natură a imobilului,iar în ceea ce privește valoarea despăgubirilor să fie avute în vedere concluziile expertizei efectuată în cauză. Mai arată că, conform Decretului 223/1974 imobilul soților a fost trecut în proprietatea statului. Având în vedere Decizia nr. 20/2007 a, pronunțată în interesul legii, odată atacată dispoziția primarului, instanța trebuia să se pronunțe pe fond în sensul de a dispune restituirea în natură, în măsura în care erau îndeplinite condițiile. Deși s-a susținut de către intervenienți și primar că imobilul nu trebuia restituit în natură, acesta nefiind preluat abuziv, este de reținut că în legătură cu acest text de lege s-au pronunțat instanțele, care l-au constatat nelegal, în speță decizia nr. 291/16.10.2006 a Curții de Apel Timișoara, punctul acesteia de vedere fiind îmbrățișat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult, deși apelanții au susținut că imobilul a fost preluat față de împrejurarea că soții nu și-a achitat împrumutul, este de observat că la fila 18 dosar 4906/2004 se află o adresă de la Administrația Financiară B care precizează că prin procesul verbal nr. 425/1988 valoarea de despăgubire pentru apartament era de 84.283 lei iar credite și dobânzi nerambursate 2.954 lei, sumă achitată integral. Este de reținut că prin Decizia 15 sau 18/2009, s-a pronunțat pentru utilizarea fie revendicării, fie pe calea Legii 10/2001,în raport de condiții. Față de ansamblul probator administrat în cauză solicită a se dispune restituirea în natură apartamentului cu obligarea reclamanților la plata despăgubirilor în cuantum de 29.308,25 RON, conform raportului de expertiză. Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocat arată că în speță, elementul de noutate constă tocmai în existența unei hotărâri anterioare, care este definitivă și irevocabilă.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 406 din 14 iunie 2005 Tribunalului Bacău s-a admis acțiunea civilă având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001, formulată de reclamanții și prin procurator, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului B, astfel cum a fost modificată, s- anulat dispoziția nr. 3195/2004 emisă de Primarul municipiului și a fost obligată pârâta prin primar, la emiterea dispoziției privind restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în B, str. - -,bloc 27/II/9, fiind respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și și cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de aceiași intervenienți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâta, pentru emiterea deciziei, ulterior pentru modificarea dispoziției nr. 3195/2004, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în B, str. - - bloc 27 /II/9 și stabilirea sumelor ce urmează a fi achitate conform art. 12 al.1 din Legea nr. 10/2001.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și interes alăturat pârâtei, intervenienții și, asupra admisibilității în principiul a acesteia,instanța pronunțându-se prin încheierea din 24 nov. 2004.
S-a reținut că reclamanții au formulat notificarea cu nr. 257/2001 prin BEJ solicitând pârâtei restituirea în natură a imobilului situat în B, str. - -.27/II/9.
Imobilul în cauză a fost construit de reclamanți, conform contractului de construire nr. 49/1969 încheiat între Oficiul pentru construcții apartamente proprietate personală, cu credit acordat de Banca de Investiții B, iar prin decizia nr. 372/1.dec.1980 a Consiliului Popular al Județului B, a fost preluat în proprietatea statului și transmis în administrarea directă a Întreprinderii județene de gospodărire comunală locativă B.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 ianuarie 1992, intervenienții în interes propriu și au dobândit în proprietate imobilul în litigiu.
Contractul menționat a fost însă, constatat nul absolut prin sentința civilă nr. 1557/2002 pronunțată în dosarul nr. 9840/2001, sentință menținută de instanțele de control judiciar prin decizia 662/2002 a Tribunalului Bacău și decizia nr. 1857/2002 a Curții de Apel Bacău.
Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223 din 3 decembrie 1974 în care, la art. 2, se prevedea obligația persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din țară, de înstrăina până la data plecării construcțiile aflate în proprietate, înstrăinarea urmând a se face către stat.
S-a apreciat de instanța de fond că obligația de înstrăinare legată de schimbarea domiciliului echivalează cu o adevărată expropriere în folosul statului, fără justificarea unui interes obștesc și că prevederile Decretului nr. 223/1974 încalcă drepturile recunoscute pin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 13 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - art. 12 al.1 și 2 Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale, la care România era parte.
În raport de cele menționate, de dispozițiile art. 18 lit. din Legea nr. 10/2001, art. 49 din aceeași lege, precum și concluziile raportului de expertiză conform căruia, intervențiile făcute asupra apartamentului nu au transformat structura acestuia, prima instanță a considerat admisibilă acțiunea și a apreciat că se impunea respingerea cererii de intervenție în interes alăturat pârâtei și cea în interes propriu, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 18 lit. din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primăria municipiului B și intervenienții și.
Primarul municipiului B, în motivarea apelului, a susținut în esență că instanța nu s- pronunțat asupra unui capăt de cerere, respectiv asupra cuantumului sumei ce trebuie restituită,respectiv contravaloarea despăgubirilor primite la momentul preluării de către stat.
A mai susținut apelantul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Apelanții-intervenienți în motivarea apelului au susținut, în esență, că instanța nu s- pronunțat asupra unui capăt de cerere, nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii și că sentința pronunțată cuprinde motive contradictorii.
Cauza a fost soluționată în apel prin decizia civilă nr. 547 din 14 nov. 2005 în sensul că recursurile au fost respinse ca nefondate, decizie care însă a fost casată prin decizia civilă nr. 5655 din 8 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
Ulterior, cauza a fost rejudecată pronunțându-se decizia civilă nr. 321 din 23 iulie 2007, prin care s-au admis apelurile formulate, s-a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. Decizia menționată fost recurată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 3183 din 22 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia civilă nr. 321 din 23 iulie 2007 Curții de Apel Bacău și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor reținând, în esență, că greșit instanța de apel a reținut că instanța de fond ar fi omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri și că nu a fost clarificată prin administrare de probe susținerea reclamanților potrivit căreia ar fi primit, în baza Decretului nr. 223/1974 o despăgubire în cuantum ce nu ar fi corespuns valorii reale de circulație a apartamentului.
În rejudecarea a doua a apelurilor, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru lămurirea aspectelor privind valoarea apartamentului la momentul în care intimații-reclamanți au fost despăgubiți și reactualizarea sumei primite de aceștia.
Examinând apelurile sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Imobilul a cărei restituire s-a solicitat, a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, chiar dacă în baza unui titlu valabil la acea dată,respectiv Decretul nr. 223/1974, care prevedea obligația pentru cetățenii ce părăseau țara, de a înstrăina până la data plecării construcțiile aflate în proprietate către stat, obligație care era în contradicție cu reglementările referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție, ratificate de România prin Legea nr. 30/1994. Este relevant în domeniul de aplicare a Legii 10/2001 respectarea art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, potrivit căruia, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional.
Or, prevederea din Decretul nr. 223/1974, privitoare la obligativitatea înstrăinării unui bun din proprietate, către stat este, în mod evident, în contradicție cu legislația europeană menționată, fiind o preluare abuzivă a bunurilor unei persoane, nefiind în nici un caz situația prevăzută de al.3 al art. 1 din Primul Protocol la convenție.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică din cele prevăzute la art. 21 al 1,2 și 4, dacă persoana îndreptățită a primit ca despăgubire restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
Conform adresei de la fila 18 dosar tribunal ( nr. 4906/2004), valoarea apartamentului la momentul înstrăinării era stabilită la 84.283 lei, sumă din care 2954 lei a fost virată în contul Sucursalei județene B, reprezentând credite și dobânzi nerambursate ( apartamentul fiind construit cu credite acordate de stat ), iar suma de 81329 lei a fost achitată intimaților-reclamanți.
Se va aprecia că restituirea în natură a apartamentului în cauză este condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de reactualizare stabilit.
Deși în cauză s-a efectuat o expertiză, prin care s-a dispus reactualizarea sumei primite de intimații-reclamanți ca despăgubire, această sumă menționată de expert ca fiind reactualizată, nu va putea fi avută în vedere întrucât nu a fost calculată potrivit prevederilor art.12.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1045-22 decembrie 2989 - HG6250/2007, în care se prevede că modalitatea de actualizare a sumelor reprezentând despăgubiri primite este cea prevăzută la art. 1 al 1 al Titlului II din nr.OUG 184/2002, neputându-se reține că suma achitată în anul 1988 de 84.283 lei ar fi de 29.308,25 lei, sumă actualizată la nivelul anului 2009.
Se va aprecia și că în mod greșit instanța de apel a dispus emiterea unei noi dispoziții de către Primarul B, raportat la dispozițiile deciziei nr. XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 19 martie 2007 care stabilește că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva deciziei /dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
De aceea se va aprecia că, instanța de fond trebuia să dispună restituirea în natură a imobilului în cauză către reclamanți, fără a mai obliga primarul să emită o nouă decizie de restituire întrucât, reluarea procedurilor cu caracter administrativ - așa cum a dispus prima instanță, ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale la care România a devenit parte.
Apelanții-intervenienți în interes propriu și alăturat Primăriei nu au invocat motive care să vizeze susținerile formulate în cererea de intervenție referitoare la transformarea imobilului prin îmbunătățirile efectuate în alt imobil, neputându-se reține nici faptul că hotărârea apelată ar conține dispoziții potrivnice.
Celelalte susțineri ale apelanților-intervenienți, referitoare la faptul că intimații-reclamanți ar fi primit o sumă rezonabilă ca preț la momentul preluării, fiind despăgubiți de stat, nu vor putea fi reținute atât timp cât, prin sentința civilă nr. 1557/2002, pronunțată în dosarul nr. 9840/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 1441/1992, prin care intervenienții au cumpărat imobilul în cauză, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul apelanților-intervenienți și va admite apelul Primarului municipiului B, va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că va dispune restituirea în natură a imobilului în speță, cu obligarea reclamanților la rambursarea sumei de 84283 lei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare conform art. 12 din Legea nr. 10/2001. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 406/14.06.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4906/2004
Admite apelul formulat de apelantul Primarul municipiului B împotriva sentinței civile nr. 406/14.06.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4906/2004
Schimbă în parte sentința civilă nr. 406 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Bacău în sensul că:
Dispune restituirea în natură a imobilului situat în B, str. - - bloc 27 etaj 2.9 către reclamanți.
Obliga reclamanții la rambursarea sumei de 84283 lei reprezentând valoarea despăgubirii primite actualizată cu coeficientul de actualizare, conform art. 12 din Legea 10/2001.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.apel /29.01.
tehnored./8 ex./01.02.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu
