Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/
Ședința publică din 19 martie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant PRIMARUL ORAȘULUI CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2120, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, domiciliată în B, sector 6, strada B de, nr. 9,.10,.2,.3,.49, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 27.10.2006, Primarul orașului Cernavodă a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, ca prin hotărâre judecătorească să constate nulitatea dispozițiilor nr.409 și 410, pe care le-a emis la 05.07.2001 în favoarea pârâtei.
În motivare s-a arătat că dispozițiile atacate se întemeiază pe prevederile Legii nr.10/2001 și că prin ele s-a recunoscut dreptul pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate în Cernavodă, str. - și Cernavodă,-, compuse din teren și construcții.
Ulterior emiterii dispozițiilor, Comisia internă de analiză a notificărilor a constatat că pentru imobilele a căror restituire a fost solicitată de pârâtă s-au formulat notificări și de către alte persoane și că actele prezentate de acestea în susținere dovedesc faptul că se impune revocarea actelor atacate.
A mai susținut reclamantul că este posibil ca dispozițiile atacate să fi intrat în circuitul civil și să fi produs efecte juridice și că, pe cale de consecință, se impune ca desființarea lor să fie dispusă prin hotărâre judecătorească.
În drept au fost invocate prevederile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția de necompetență materială a Judecătoriei Medgidia - cu motivarea că soluționarea litigiilor de natură contencios administrativă intră în competența tribunalelor - și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, determinată de lipsa interesului în promovarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.46/C/10.01.2007 Judecătoria Medgidiaa admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal.
În motivare s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.215/2001, dispoziția emisă de primar este un act administrativ, a cărei nulitate poate fi constatată doar de instanța de contencios administrativ care, potrivit art.2 pct.1 lit.d din Codul d e procedură civilă, este tribunalul.
La Tribunalul Constanța dosarul a fost înregistrat pe rolul secției civile sub nr-, iar prin încheierea din 13.03.2007 a fost scos de pe rol și înaintat către secția comercială și de contencios administrativ a aceleiași instanțe, unde a fost înregistrat sub nr-.
Prin încheierea nr.433/CA/26.04.2007 a secției de contencios administrativ a Tribunalului Constanțas -a constatat natura civilă a cauzei, cu consecința trimiterii ei, spre competentă soluționare, la secția civilă a aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî în acest sens instanța a reținut că prin acțiune s-a solicitat anularea dispozițiilor prin care Primarul orașului Cernavodă a acordat pârâtei despăgubiri bănești, conform prevederilor Legii nr.10/2001, și că în conformitate cu art.26 alin.3 din actul normativ menționat, aceste acte, chiar dacă sunt emise de autoritatea publică locală, se atacă la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Prin sentința civilă nr.2120/27.11.2007 Tribunalul Constanța - secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - invocată de pârâtă - și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 din a căror interpretarea s-a reținut că deciziile/dispozițiile de admitere totală sau parțială a cererilor de restituire pot fi atacate în procedura stabilită de legea specială doar de persoana care se pretinde îndreptățită, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art.3 din același act normativ; în consecință, unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării are deschisă doar calea dreptului comun, nefiindu-i recunoscută legitimitatea procesuală activă pentru contestarea, în procedura specială, a deciziilor/dispozițiilor de soluționare a cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Primarul orașului Cernavodă și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita calificare a acțiunii și, pe cale de consecință, soluționarea acesteia de către o instanță necompetentă material.
A susținut apelantul că respingând acțiunea, instanța de fond a reținut că are deschisă doar calea dreptului comun, dar a ignorat împrejurarea că, inițial, cererea de chemare în judecată a fost adresată judecătoriei, care a declinat-o tribunalului, unde a fost succesiv trimisă între secția civilă și cea de contencios administrativ a acestei instanțe. Prin urmare, în măsura în care a apreciat că acțiunea nu se poate întemeia decât pe prevederile dreptului comun, instanța de fond trebuia să o califice din punct de vedere juridic și să-și decline competența în favoarea instanței competentă din punct de vedere material.
Prin concluziile orale, apelantul a arătat că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004 și că soluționarea acesteia aparține, din punct de vedere material, instanței de contencios administrativ.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
În interpretarea sistematică a Legii nr. 10/2001, practica judiciară a conturat soluția potrivit căreia contestația împotriva dispoziției sau deciziei de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, întemeiată pe dispozițiile art. 26 din acest act normativ, poate fi promovată numai de persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui imobil ce face obiect de reglementare al legii speciale, soluționarea ei intrând în competența secției civile a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
În speță, dispozițiile atacate în primă instanță la Judecătoria Medgidia au fost emise de Primarul orașului Cernavodă în favoarea pârâtei și au constatat calitatea acesteia de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în temeiul legii speciale de reparație.
Așa fiind, în mod corect a apreciat tribunalul, secția civilă, că reclamantul nu poate uza de contestația întemeiată pe prevederile art.26 din Legea nr.10/2001 pentru că, fiind emitent al actelor atacate, acesta nu poate avea și calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art.3 din același act normativ. Greșeala instanței de fond, care atrage consecința nulității hotărârii atacate, vizează, însă, calificarea juridică a acțiunii dedusă judecății și, în raport de această calificare, determinarea competenței materiale de soluționare a cererii de chemare în judecată.
În acest context se constată că, indiferent de instanța căreia i-a fost adresată acțiunea și de prevederile legale pe care aceasta a fost întemeiată, se impunea interpretarea adecvată a cererii de chemare în judecată, cu consecința reținerii unei investiri întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004, prin care se invocă nulitatea a două acte administrative unilaterale.
Concluzia caracterului administrativ al dispoziției prin care primarul soluționează cererea de acordare a măsurilor reparatorii formulată în temeiul Legii nr.10/2001 rezultă din prevederile art.26 alin.1-3 din actul normativ menționat, care stabilesc trăsăturile caracteristice ale acestui act de dispoziție asupra cererii de restituire, dar și din dispozițiile art.25.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, care statuează expres că dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere.
Din interpretarea normelor legale menționate rezultă că drepturile și obligațiile care iau naștere în temeiul dispoziției de restituire sau, după caz, de refuz a restituirii în natură, reprezintă efectele unei singure voințe juridice, care provine de la administrația publică locală, deci că dispoziția primarului este un act juridic unilateral; totodată, dispoziția de soluționare a notificării concretizează nu orice manifestare de voință, ci doar voința primarului ca subiect în raporturile juridice ce presupun exercițiul autorității publice, deci voința de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații în regim de putere publică. În justificarea caracterului de act administrativ al dispoziției de restituire trebuie menționate și prevederile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, care consacră caracterul de titlu executor al acesteia, ori una dintre trăsăturile actului administrativ este caracterul executoriu - rezultat din emiterea sa de o autoritate a administrației publice investită prin lege cu aptitudinea de a face actul.
Rezultă, din cele ce preced, că în emiterea dispoziției de admitere a cererii de restituire în natură sau de respingere a acesteia, primarul se manifestă ca purtător al puterii de stat, nu ca o persoană juridică, iar raportul juridic care se naște nu poate fi calificat ca un raport juridic civil.
Faptul că Legea nr.10/2001 dă în competența instanței civile soluționarea plângerilor formulate de persoana îndreptățită împotriva dispoziției primarului nu schimbă natura juridică a actului emis - pentru că Legea nr.544/2004 a contenciosului administrativ nu epuizează sfera regimului juridic aplicabil actelor administrative sub aspectul controlului de legalitate - iar prevederile art.25.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 - care recunosc caracterul de act administrativ doar pentru dispoziția de restituire în natură - nu limitează această calificare doar la actul la care face referire expresă. Astfel, câtă vreme dispoziția de aprobare a restituirii în natură și cea prin care se face o ofertă de restituire în echivalent se emit în același termen legal, de aceeași persoană, cuprind aceleași elemente, au la bază aceleași acte doveditoare și pot fi atacate de persoana îndreptățită pe calea aceleiași proceduri, nu se poate reține cu temei că dispoziția prin care se refuză restituirea în natură nu este tot un act administrativ de putere.
Aceasta fiind natura juridică a dispozițiilor atacate în cauză, se reține că Primarul orașului Cernavodă, în calitate de emitent, putea solicita anularea lor doar în procedura contenciosului administrativ, ale cărei norme au fost indicate ca temei de drept în cererea de chemare în judecată, respectiv conform art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, care prevede că "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice".
Nu poate fi primită susținerea instanței de fond, referitoare la incidența dreptului comun în materia acțiunilor în constatarea nulității unui act juridic civil pentru că natura actului atacat nu este civilă, iar în absența unei reglementări speciale care să stabilească procedura lui de contestare și instanța competentă în soluționarea acesteia, deci nefiind incidentă situația de excepție instituită de prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, competența în soluționarea prezentei acțiuni, prin care se solicită anularea a două acte administrative unilaterale de către autoritatea publică emitentă, se determină în conformitate cu prevederile art.2 pct.1 lit.d din Codul d e procedură civilă și aparține tribunalului, în primă instanță.
Pentru considerentele ce preced și în temeiul art.297 alin.2 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va trimite litigiul spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant PRIMARUL ORAȘULUI CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2120, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, domiciliată în B, sector 6, strada B de, nr. 9,.10,.2,.3,.49, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre soluționare Tribunalului Constanța - Secția Contencios Administrativ.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.jud.apel: /11.04.2008
Gref.AB/6 ex./14.04.2008
Emis 2 com.
azi, 14.04.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici
