Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 60/

Ședința publică din 25 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paulina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârâtPRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă,cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat din C,-, -.A,. 15, IV, județul C, împotriva încheierii din 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 5426/2002), având ca obiect lămurirea aplicării și întinderii dispozitivului hotărârii.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât Primarul orașului reprezentat de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/2009 - Baroul București și intimata reclamantă reprezentată de dl. avocat G potrivit împuternicirii avocațiale nr. 122/2008 - Baroul Constanța.

Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Avocații pârâților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, fiind lămurită asupra cauzei dedusă judecății, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Având cuvântul pentru apelantul pârât, apărătorul acestuia susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea apelului și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1188/10.10.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța întrucât creanța constatată printr-o expertiză nu poate fi stabilită a fi plătită de către primar. Aceste creanțe ar trebui să fie plătite prin evaluare ulterioară de către Comisia Centrală de Stabilire a despăgubirilor, astfel cum prevede Titlul VII din legea nr. 247/2005.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru intimata reclamantă, apărătorul acesteia, având cuvântul, este de părere că se extrapolează procedura specială prevăzută pentru îndreptarea erorilor materiale și se cere corectarea unei soluții pe o eroare care ar fi judiciară. Ceea ce se pretinde astăzi printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale putea fi pretins prin calea ordinară de atac. Nu ne aflăm într-o situație de eroare materială ci o ipotetică eroare judiciară, care nu poate fi supusă decât căilor de atac.

În concluzie, solicită respingerea apelului și obligarea apelantului pârât la cheltuieli de judecată în sumă de 300 de lei.

În replică, apărătorul apelantului pârât precizează că, cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii instanței de fond a fost cerută chiar de către intimată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

CURTEA

Asupra cererii de apel;

Astfel, prin cererea adresată Tribunalului Constanța la 15.05.2008, reclamanta a solicitat explicitarea dispozitivului sentinței civile nr. 1188/10.10.2003 a Tribunalului Constanța, din dosarul civil nr. 5426/2002, în sensul lămuririi aplicării dispozitivului și întinderii acestuia.

În motivarea cererii s-a arătat că prin această sentință civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9384/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea dispoziției nr. 493/2002 emisă de pârâtul Primarul Orașului, s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești, dar cu ocazia încercării de executare silită, s-a invocat faptul că nu este clar cărei persoane îi revine obligația de plată a despăgubirilor.

În speță, reclamanta a obținut despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că, pentru diferența de valoare dintre despăgubirile stabilite prin acest act normativ și care nu includeau terenul și cele stabilite conform Legii 10/2001, care includ și terenul, reclamanta avea dreptul să formuleze notificare adresată instituției administrativ teritoriale, primarului localității, urmând restituirea despăgubirilor deja încasate în baza Legii 112/1995, actualizate.

Posibilitatea de plată a diferenței dintre despăgubirea primită și cea reală, chiar și numai pentru teren, despăgubiri stabilite tot prin dispoziție motivată a primarului, ordonator principal de credite la nivel local, conduce la stabilirea în sarcina emitentului dispoziției de acordare a echivalentului bănesc, la emiterea ofertei de despăgubiri bănești, etapă pe care pârâtul nu a parcurs-o, respingând din prima fază notificarea,astfel că dreptul reclamantei la despăgubiri va fi satisfăcut de emitentul deciziei constatată ca nelegală.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Constanța prin încheierea din 6.06.2008 a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului.

A dispus lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 1188/10.10.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că obligația de plată a despăgubirilor în sumă de 453.592.230 lei stabilite prin raportul de expertiză efectuat de expert este în sarcina pârâtului emitent al dispoziției nr. 493/2002 contestate, respectiv Primarul orașului.

Împotriva încheierii din 6.06.2008 a declarat apel Primarul Orașului, criticând soluția ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:

Astfel, greșit instanța a dispus obligarea Primarului Orașului la plata sumei de 453.529.230 lei dat fiind faptul că primarul nu este ordonator de credite, iar despăgubirile se acordă conform Legii speciale - Legea nr. 10/2001.

În acest sens s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care, cu adresa nr. 74.521/15.08.2008 a precizat că " Măsurile reparatorii în echivalent stabilite de instanță vor fi acordate potrivit procedurii instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005".

De asemenea, în același sens s-a pronunțat și jurisprudența națională, Legea nr. 10/2001 fiind o lege derogatorie de la dreptul comun și care stabilește o procedură specială.

Examinând motivele de apel și verificând limita de investire a instanței,în raport de probatoriile și soluțiile pronunțate, instanța constată că intimata, în cauza de față, a formulat inițial contestație împotriva dispoziției nr. 493 din 25.09.2002 a Primarului Orașului, solicitând acordarea despăgubirilor reprezentând diferența dintre valoarea încasată conform Legii nr. 112/1995, actualizată, și valoarea corespunzătoare a imobilului preluat abuziv de stat și situat în orașul,-, compus din teren în suprafață de 741. și construcție.

Prin sentința civilă nr. 1188 din 10.10.2003 a Tribunalului Constanțas -a admis în parte acțiunea și pe cale de consecință, s-a anulat dispoziția 493/2002 a Primarului Orașului și s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru suprafața de teren aferentă construcției, în sumă de 453.592.230 lei, conform raportului de expertiză. După două casări, soluția tribunalului a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 9.384 din 17.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Drept urmare, contestația a fost admisă în parte, cu motivarea că pentru construcție s-au primit despăgubiri care sunt aproximativ egale cu cele actualizate.

În cazul în care pentru construcție, existau diferențe între prețul încasat și cel actualizat, se aplicau dispozițiile art. 12.3 din Hotărârea nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora diferența de preț era plătită de Trezoreria Statului prin ordinul Ministrului Finanțelor nr. 198/2003.

Pentru teren, corect s-a dispus acordarea despăgubirii, notificarea a privit și restituirea în natură sau echivalent a terenului în suprafață de 704. care nu a fost vândut, conform art. 19 al.1 din Legea nr. 10/2001. În acest text se menționează că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Art. 19 al.1 se coroborează și cu art. 20 din același act normativ.

Plata despăgubirilor în condițiile legii speciale, Legea 10/2001 completată și modificată prin Legea nr. 247/2005 este prevăzută în Titlul VII din lege.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte încheierea apelată, în sensul că va dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1188/10.10.2003 a Tribunalului Constanța, obligând la plata despăgubirilor pentru teren, conform art. 19 al.1 coroborat cu art. 20 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, aplicându-se dispozițiile Titlului VII din lege.

Va menține restul dispozițiilor încheierii apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul civil declarat de apelantul pârâtPRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat din C,-, -.A,. 15, IV, județul C, împotriva încheierii din 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 5426/2002).

Schimbă în parte încheierea apelată în sensul că dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1188/10.10.2003 a Tribunalului Constanța, în sensul că obligă la plata de despăgubiri (teren) conform art. 19 al.1 coroborat cu art. 20 al.2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005 - se va face aplicarea Titlului VII din lege.

Menține restul dispozițiilor încheierii.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.

Președinte, Judecător,

- - Grefier, - -

- -

Jud.fond

Red.dec.jud.

3.04.2009

Dact.gref.

6 ex./ 3.04.2009

Președinte:Paulina Georgescu
Judecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Constanta