Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (811/2009)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 606
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 1886 din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata - reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București (fila 6), lipsind apelantul - pârât Primarul General al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 10.11.2009, intimata - reclamantă a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul intimatei - reclamante depune la dosar practică judiciară care privește o parte a imobilul în litigiu, precizând că nu mai are alte cereri, probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul intimatei - reclamante, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de instanța de tribunal, apreciind că, apelantul - pârât nu a reușit să facă dovada că foștii proprietari ar fi solicitat eliberarea de autorizații de demolare a construcției, atâta timp cât această cerere nu a fost găsită în arhivele primăriei, în urma demersurilor efectuate de apelant.
În continuare arată că, este puțin probabil ca, după consimțirea de către proprietar la oferta de donație, acesta să solicite eliberarea unei autorizații de demolare pentru o construcție, care nu mai prezintă vreun interes atâta timp cât terenul urma să intre în proprietate statului.
Arată că, prin constatarea nulității absolute a ofertei de donație pentru terenul de sub construcție, care a fost stabilită prin hotărâre definitivă, nu se poate reține că demolarea a fost făcută legal, ci tot în mod abuziv, având în vedere că aceasta nu poate urma decât același regim juridic ca și terenul.
Cu privire la cheltuielile de judecată, învederează că vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.05.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, contestatoarea a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.10224 emisă la data de 15.04.2008 de intimatul Primarul General al Municipiului B, în baza Legii nr.10/2001, cu privire la imobilul situat în-, sector 2.
În motivare, contestatoarea a învederat că prin dispoziția atacată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 252 mp, situat la adresa menționată mai sus, deși suprafața reală a terenului ce i-a fost preluat abuziv de stat a fost de 300 mp.
A mai susținut că deși prin notificare a solicitat acordarea de despăgubiri atât pentru teren cât și pentru construcția ce a existat pe teren și care a fost demolată, intimatul a respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru construcție, pe motiv că aceasta ar fi fost demolată de foștii proprietari și nu de stat, situație de fapt care nu corespunde realității.
La data de 17.09.2008 contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a învederat că suprafața de teren pe care a deținut-o în-, sector 2 fost de 300 mp și nu de 252 mp, cum din eroare s-a consemnat în dispoziția de soluționare a notificării, iar construcția pe care a deținut-o la această adresă a fost demolată în mod abuziv de stat în vederea creării frontului de lucru necesar construirii de blocuri noi, ocazie cu care i s-a repartizat o nouă locuință în-,.13, sector 3.
Prin sentința civilă nr.1886/17.12.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte contestația, a anulat în parte Dispoziția nr.10224/15.04.2008, în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc și pentru construcția demolată aflată pe terenul în litigiu și rectificarea erorii materiale strecurate în această dispoziție, cu privire la sectorul în care domiciliază petenta, acesta fiind sectorul 3 și nu sectorul 1, cum din eroare s-a consemnat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificările nr.1933/2001 și nr.1558/2001, contestatoarea a solicitat, în baza Legii nr.10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 252 mp și construcția ce s-a aflat pe acest teren și care a fost demolată.
S-a apreciat că în raport de aceste notificări, în mod corect intimatul a acordat contestatoarei despăgubiri prin echivalent doar pentru terenul solicitat prin notificări, în suprafață de 252 mp și nu în suprafață de 300 mp, cum s-a solicitat abia prin prezenta contestație.
În ceea ce privește construcția ce a existat pe teren, tribunalul a reținut că, deși din probele administrate a rezultat că la data de 29.01.1973 Consiliul Popular Sector 3 Bae mis Decizia nr.26 prin care a dispus eliberarea mai multor autorizații cerute de proprietari pentru demolarea construcțiilor lor, inclusiv pentru demolarea construcției ce exista pe terenul în litigiu, aceasta a fost ulterioară ofertei de donație făcută de autorii contestatoarei în favoarea statului, situație în care aceasta este îndreptățită să primească despăgubiri și pentru construcția demolată.
S-a reținut în plus de tribunal că intimatul nu a fost în măsură să susțină din punct de vedere probatoriu teza potrivit căreia demolarea construcției ar fi fost realizată de proprietari, din moment ce aceștia au contestat formularea vreunei cereri pentru eliberarea autorizației de demolare, iar o astfel de cerere nu a fost găsită în arhiva Primăriei Sectorului 3 B, în a cărei rază teritorială se afla imobilul la acea dată.
În condițiile în care, din probele administrate a rezultat demolarea de către stat a mai multor imobile situate în aceeași zonă în vederea construirii unui ansamblu de blocuri, instanța a reținut și existența unei prezumții simple în sensul că imobilul a fost demolat de autorități în vederea edificării blocurilor ce se găsesc și în prezent pe teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Primarul General al Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a susținut că la momentul emiterii Dispoziției nr.10224/15.04.2008 Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 a avut în vedere situația juridică a imobilului, astfel cum aceasta rezulta din adresele nr.7743/11.07.2007 și nr- emise de Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului B, din care rezulta că pentru demolarea construcțiilor și amenajărilor existente pe teren autorizațiile au fost eliberate la cererea foștilor proprietari.
A mai fost invocată de apelant și adresa nr.4 J/1973 a Consiliului Popular al Sectorului 3 B, potrivit căreia "Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 3 aprobat eliberarea autorizațiilor la cererea proprietarilor pentru dărâmarea construcțiilor și amenajărilor existente pe terenurile ce urmează a fi donate statului".
Intimata - contestatoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, atâta timp cât prin probele administrate apelantul nu a dovedit existența unei cereri prin care foștii proprietari să fi solicitat demolarea construcției.
S-a mai susținut de intimata - contestatoare că atâta timp cât există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificată sub nr.153/08.01.1973, prin care foștii proprietari donau Statului român terenul în litigiu, nu se poate reține că demolarea construcției ce exista pe teren s-ar fi realizat în mod legal.
Analizând sentința instanței de fond în raport de criticile formulate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3 pct.1 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în condițiile acestei legi, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Potrivit art.11 din lege în cazul în care imobilul preluat abuziv de stat a fost compus și din construcție, iar aceasta a fost demolată, fostul proprietar sau moștenitorii acestuia sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, dacă lucrările ce au impus demolarea ocupă funcțional întregul teren.
În baza acestor dispoziții legale și a probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a constatat că intimata - reclamantă, în calitate de succesoare a defunctului, este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în B,-, sector 2, precum și pentru construcția care a existat pe acest teren și care a fost demolată.
Criticând această soluție, apelantul Municipiul B nu contestă calitatea autorului intimatei - reclamante de fost proprietar al imobilului (teren și construcție) și nici calitatea acesteia de succesoare a autorului ei, dar susține că, potrivit adreselor nr.7743/11.07.2007 și nr- emise de Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală, construcția care a existat pe teren a fost demolată de fostul proprietar și nu de stat.
Atât prin contestație cât și prin întâmpinarea depusă în apel, intimata - reclamantă a infirmat susținerile apelantului - pârât, susținând că autorul său a fost obligat în timpul regimului comunist să doneze terenul statului și nu a solicitat niciodată demolarea casei existentă pe teren, care reprezenta, la acea dată, singura sa posibilitate de locuit.
În condițiile în care invoca un fapt negativ, respectiv împrejurarea că autorul său nu a demolat construcția, sarcina probațiunii acestuia revenea părții adverse, respectiv apelantului - pârât, iar acest lucru se făcea prin administrarea de probe concludente, de natură să dovedească contrariul, respectiv faptul că demolarea locuinței s-a cerut și s-a efectuat de autorul intimatei - reclamante.
Adresele invocate de apelant, emise de un compartiment aflat în subordinea sa, în care se menționează că locuința aflată pe terenul situat în B,-, sector 2, alături de multe altele, ar fi fost demolate la cererea proprietarilor sunt insuficiente pentru infirmarea susținerilor intimatei - reclamante, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Lipsa forței probante a acestor înscrisuri este reținută și de instanța de apel, pe de o parte, pentru că nu au fost completate prin prezentarea înscrisului prin care autorul intimatei - reclamante să fi solicitat demolarea, înscris obligatoriu conform legii, fără de care nu putea fi autorizată demolarea, iar pe de altă parte, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Sunt avute în vedere în acest sens hotărârile judecătorești pronunțate în cauza ce a avut ca obiect nulitatea donației făcută de autorul intimatei - reclamante în favoarea statului, în care s-a reținut cu putere de lucru judecat, că acesta nu a avut niciodată intenția de a gratifica statul cu terenul pe care se găsea unica sa locuință, pe care a părăsit-o numai sub amenințarea buldozerului; faptul că, la data la care se pretinde că autorul intimatei - reclamante ar fi solicitat să i se permită demolarea locuinței, fusese deja încheiată, sub amenințare, oferta de donație către stat și fusese întocmit un plan de sistematizare în vederea realizării ansamblului de locuințe, care includea și imobilul în litigiu și care ulterior s-a și realizat.
Toate aceste probatorii au îndreptățit instanța de fond să rețină că operează în favoarea intimatei - reclamante o prezumție simplă, în sensul că locuința autorului său a fost preluată abuziv de stat, ca și terenul pe care se afla, iar probatoriile invocate de apelantul - pârât sunt, în mod cert, insuficiente pentru a răsturna această prezumție.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune, în baza art.296 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1886/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-, - 10,.1,.3,.13, sector 3.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
./
4 ex./23.12.2009
TB-5 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
