Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Ă NR.61/
Ședința publică din 26 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Primarul mun. M C, cu sediul în M C, P-ța - nr.1, împotriva sentinței civile nr.390 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 19 iunie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 26 iunie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 390 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Primăria municipiului M C și primarul Municipiului M C, obligându-l pe acesta din urmă să emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Primarul municipiului M C și a solicitat modificarea sentinței pronunțate de tribunal în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului M C și pe cale de consecință să se dispună respingerea acțiunii introductive.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului M să emită dispoziție motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 este nelegală, deoarece instanța nu a clarificat dacă reclamanta are sau nu calitate de persoană îndreptățită, întrucât numele său nu figurează în actele depuse la dosarele aferente notificărilor nr. 1056/2001 și nr. 1083/2001, formulate de și, acțiunea fiind admisă pe baza unei simple afirmații a reclamantei care a arătat că a depus notificarea nr. 42937/2001, notificare care nici nu figurează în Registrul de evidență a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond ar fi trebuit să-i solicite reclamantei să facă dovada notificării, că a îndeplinit procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și că această notificare a fost trimisă și se află în evidența Municipiului M
Pârâtul apelant a arătat, de asemenea, că reclamanta nu a depus notificare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 4883 și nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare după și, situație în care nu are calitate procesuală activă în cauză.
Totodată apelantul pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului M C, deoarece în litigiile întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001 Primarul stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale și nu în nume propriu.
Reclamanta, prin mandatar a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că și ea are calitatea de moștenitoare a fostului proprietar G și a formulat acțiunea introductivă nu pentru judecare în fond a cauzei privind restituirea proprietăților conform Legii nr. 10/2001, ci pentru obligarea primarului să-și execute o obligație prevăzută de Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește numărul de înregistrare al notificării, s-a susținut că greșeala aparține primăriei, care i-a comunicat reclamantei că numărul de înregistrare al notificării depuse de este 43937/2001.
Reclamanta a invocat, de asemenea, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a primăriei la plata de daune cominatorii până la emiterea dispoziției motivate de către primar.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 februarie 2008 la Tribunalul Harghita reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Primăria municipiului M C și Primarul municipiului M obligarea acestora să emită dispoziție motivată la notificarea nr. 43937/2001, depusă de comoștenitorul și obligarea primăriei municipiului M la plata sumei de 500 lei (RON) pentru fiecare zi de întârziere după emiterea hotărârii, reprezentând daune cominatorii.
Prin sentința pronunțată tribunalul a admis cererea introductivă și a obligat primarul să emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea nr. 42937/2001 depusă de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Din aceste dispoziții legale rezultă obligația instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecarea cărora a fost investită, iar soluționarea cauzei cu respectarea prevederilor legale menționate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii.
În speță deși cererea de chemare în judecată avea două petite, instanța a omis să se pronunțe și asupra cererii de obligare a Primăriei municipiului M C la plata de daune cominatorii, încălcând astfel principiul disponibilității părților în procesul civil.
De asemenea, instanța de fond nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului M C, excepții care au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosar și reiterate ulterior în apel, încălcând astfel principiul contradictorialității în procesul civil.
În aceste condiții, având în vedere că prima instanță a omis să se pronunțe asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii deduse judecății, iar prin rezolvarea capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii, procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului cu privire la acest capăt de cerere, sunt incidente în cauză prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că se impune desființarea sentinței atacate. Aceste chestiuni nu pot fi soluționate direct în apel, deoarece s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul pârâtului și va desființa sentința atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
În rejudecare, instanța va pune în discuție și se va pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâtul apelant, respectiv va stabili dacă în raport de obiectul cererii deduse judecății și prin prisma actelor depuse la dosar și a prevederilor legale aplicabile în materie, părțile au calitate procesuală în cauză. De asemenea, în funcție de modul de soluționare a acestor excepții, instanța se va pronunța asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului M C, împotriva sentinței civile nr.390 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Desființează integral sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/5ex
Jud.fond:
-16.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
