Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/
Ședința publică din 25 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat din B,-,.1,.2, sect. 2, împotriva sentinței civile nr. 961 din 1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul de ședință învederează instanței că, la 24.02.2009 intimatul reclamant a trimis prin fax întâmpinare la apelul pârâtului.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că în motivele de apel apelantul pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, înregistrată sub nr. 4412/2006, reclamanții și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în contradictoriu cu Primăria Municipiului C prin Primar, obligarea pârâtei de a emite dispoziție motivată în condițiile prevăzute de art. 3 din Legea 10/2001 modificată, cu privire la notificarea din 19.09.2005 prin care au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat în Sud, str. -, jud. C, în suprafață de 907. trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 1541/1961.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decr. 111/1951, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1541/1961 a fostului Tribunal Popular al Orașului
Prin sentința civilă nr. 8019 din 6.09.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 4412/2006, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
În considerentele sentinței mai sus menționate s-a reținut că dispoziția de restituire a unui imobil este un act juridic civil de dispoziție asupra unor bunuri aparținând unităților deținătoare, chiar dacă ele sunt emise de către o autoritate publică, neputând fi calificate ca acte administrative de autoritate iar competența, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 aparține tribunalului în primă instanță.
Prin încheierea nr. 1137 din 21.12.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția de contencios administrativ, s-a constatat natura juridică a cauzei, dosarul fiind trimis spre competentă soluționare Secției civile a aceleiași instanțe.
La termenul de judecată din 1.09.2008 reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să se judece cu Primarul Municipiului C în calitate de pârât.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 2 și 3 din Legea 10/2001 modificată.
În dovedirea cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copii: certificatul de moștenitor nr. 378/ 1964, sentința civilă nr. 1541/20.04.1961 pronunțată de fostul Tribunal Popular al Orașului C, notificarea nr. 1662 din 23.10.2001.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 961 din 1.09.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C prin Primar.
A fost obligat pârâtul Municipiul C prin Primar să emită dispoziție motivată cu privire la măsurile reparatorii solicitate prin notificare, în ceea ce privește imobilul situat în Sud ( ), str. -, în suprafață de 907. lot 90, matricola 1167.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu a emis dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată, deși reclamantul odată cu această notificare a depus și actele doveditoare.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 961 din 1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat apel pârâtul Municipiul C reprezentat prin Primar.
Motivează apelul arătând că Municipiul constanța reprezentat prin Primar nu are calitate procesual pasivă de a sta în judecată în calitate de pârât și drept urmare nu poate fi obligat să emită dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanții și au investit Tribunalul Constanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 solicitând obligarea unității deținătoare, respectiv Municipiul C reprezentat prin Primar, să emită dispoziția motivată cu privire la acordarea de măsuri reparatorii solicitate prin notificare în ceea ce privește imobilul situat în Sud ( ), str. -, în suprafață de 907. lot 90, matricola 1167, conform documentației; conform documentației ce însoțea notificarea motivat de faptul că termenul de 60 de zile reglementat de lege pentru emiterea răspunsului la notificare a expirat.
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă, prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca dispoziția sau decizia emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
În tăcerea legii, nimic nu împiedică însă persoana interesată să solicite în instanță obligarea persoanei deținătoare să răspundă notificării adresate.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul urmărind să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat, se reține că termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare trebuia să răspundă notificării este imperativ, iar nu unul de recomandare. Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Prevederile legale citate ilustrează că, indiferent dacă "persoanei îndreptățite" i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent, sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe calea notificării să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
A afirma că, până la emiterea unei decizii motivate dreptul persoanei îndreptățite este totuși respectat, permite unității deținătoare să amâne culpabil și nejustificat emiterea deciziei.
Pentru a evita prelungirea în mod culpabil a pasivității persoanei notificate, se reține că este admisibilă acțiunea prin care reclamantul tinde la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea cu privire la imobilul revendicat.
În speța de față calitatea de persoană deținătoare o are Municipiul C reprezentat prin Primar, acesta din urmă în calitate de reprezentant al acestuia este obligat să emită dispoziția motivată cu privire la notificarea formulată.
Municipiul C reprezentat prin Primar, în calitate de unitate administrativ-teritorială administrează domeniul privat al municipiului, din care face parte și terenul în litigiu, conform art. 21 și 38 din legea nr. 215/2001.
Conform art. 11 al.5 din Legea nr. 213/1998 în litigiile referitoare la proprietate, unitățile administrativ-teritoriale, în speță municipiile, sunt reprezentate de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz primarului.
În concluzie, Municipiul C în calitate de unitate deținătoare reprezentat prin Primar, are calitate procesual pasivă de a sta în proces, întrucât administrează domeniul privat, din care face parte și terenul a cărui restituire o solicită reclamanții conform notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, notificare la care nu s-a răspuns prin dispoziție sau decizie motivată de către reprezentantul unității deținătoare și anume Primarul.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul C reprezentat prin primar, împotriva sentinței civile nr. 961 din 1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat din B,-,.1,.2, sect. 2, împotriva sentinței civile nr. 961 din 1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
16.03.2009
Dact.gref.
4 ex./17.03.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
