Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2559/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 615
Ședința publică de la 24.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel, după casare cu trimitere spre rejudecare, în evocarea fondului, formulată de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 490 din 13.05.2003, pronunțată de Tribunalul București - Secția III a Civilă, în dosarul nr. 4555/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și PRIMĂRIA COMUNEI.
are ca obiect - cerere de restituire imobil și cerere de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 17.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 18.06.2002 sub nr.4555/2002, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, Primăria Comunei și SC "" SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să le oblige pe pârâte la restituirea în natură și/sau măsuri reparatorii prin echivalent combinate a imobilului compus din teren în suprafață de 2.000 mp. și construcțiile edificate pe acesta, respectiv, "Moara " cu utilajele devenite imobile prin incorporare și o construcție de două camere.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că imobilul "Moara " a aparținut autorului lor, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4747/1942, transcris sub nr.3059/21.09.1942, în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Ialomița - Secția I și certificatul nr.C 142/17.02.1994 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Filiala C; imobilul a fost preluat abuziv de către stat în temeiul Legii nr.119/1948, la data de 14.06.1948, conform procesului - verbal de inventar întocmit de Comisia de naționalizare.
Au mai arătat reclamanții că pârâta Primăria Comunei le-a comunicat cu adresa nr.1258/07.05.2001 că imobilul (teren și construcție) se află în administrarea SC "" SA C, iar cererea de restituire adresată acestei societăți comerciale a fost respinsă conform adresei nr.938/09.07.2001 cu motivarea că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr.80/1994 încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, a preluat parțial bunurilor revendicate respectiv imobilul moara de cereale cu utilajele și obiectele de inventar specifice activității; notificarea adresată Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului, înregistrată sub nr.2423/08.10.2001 nu a fost soluționată până la data formulării cererii de chemare în judecată.
La data de 01.08.2002, reclamanții au completat cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.80/1994 încheiat între Fondul Proprietății de Stat și SC "" SA; au arătat reclamanții că sus-menționatul contract de vânzare - cumpărare a fost încheiat atât de vânzător cât și de cumpărător cu rea - credință întrucât încă din anul 1991 fost înregistrată la Primăria comunei cererea nr.1955/17.03.1991 prin care s-a solicitat restituirea terenului și a construcției edificate pe acesta.
La termenul din 04.03.2003, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că aceasta are caracterul unei acțiuni în revendicarea imobilului întemeiată pe dispozițiile art.1 și 20 din Legea nr.10/2001, precum și pe ale art. 480 Cod civil.
Pârâta SC "" SA a formulat întâmpinare la acțiunea precizată, prin care a solicitat să se constate că actul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.80/1994 încheiat cu fostul FPS este legal și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința nr.490 din 13 mai 2003 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis excepția invocată de pârâta SC SA și a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă cu motivarea că persoanele îndreptățite pot solicita, fie restituirea în natură a imobilului, fie măsuri reparatorii prin echivalent pentru care este necesară urmarea unei proceduri administrative distincte, în nici un caz neputându-se solicita ambele modalități prevăzute de Legea nr.10/2001.
A mai reținut prima instanță că reclamanții au formulat acțiuni în revendicare a imobilului și nu contestație așa cum prevede art.24 din Legea nr.10/2001, deși pârâta SC "" SA le-a comunicat decizia nr.1 din 2 iulie 2001 prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a bunului solicitat.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală deoarece prima instanță nu a stabilit corect obiectul cauzei, câtă vreme pârâtele nu au emis dispoziții/decizii motivate în conformitate cu art.24 din Legea nr.10/2001, iar decizia nr.1/2001 emisă de SC "" SA nu are o astfel de semnificație.
De asemenea, cererile privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pot coexista în mod legal, instanța urmând a admite fie capătul principal-restituirea în natură, fie capătul subsidiar.
Litigiul de față are ca obiect o acțiune în revendicare cu caracter complex, temeiul juridic constând în art.20 și 46 din Legea nr.10/2001 și art.480 Cod civil.
Curtea de Apel București, Secția a III - a civilă, prin decizia nr.660/A din 11 decembrie 2003 admis apelul reclamanților și, potrivit art.297 Cod procedură civilă, a anulat sentința pronunțată de tribunal reținând cauza pentru evocarea fondului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că tribunalul nu s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut, calificând greșit acțiunea cu care a fost investit. Curtea de apel a stabilit că obiectul acțiunii, așa cum rezultă din acțiunea introductivă și din cererea completatoare, vizează revendicarea imobilului - teren în suprafață de 2000 mp. și construcțiile edificate pe acesta - situat în comuna, județul C, precum și constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a acestui imobil nr.80/1994 încheiat între fostul FPS și pârâta SC "" SA
A mai reținut instanța de apel că temeiul juridic indicat de reclamanți îl constituie, în privința primului capăt de cerere, art.1 și 20 din Legea nr.10/2001 coroborate cu art.480 Cod civil, iar pentru al doilea capăt de cerere, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. A constatat, din această perspectivă, că reținerea primei instanțe potrivit căreia a fost investită cu soluționarea cumulativă atât a cererii de restituire cât și a cererii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent este eronată, întrucât rezultă cu evidență din modul de redactare a acțiunii, dar mai ales din cererea precizatoare depusă la data de 4 martie 2002, că măsurile reparatorii erau solicitate doar în subsidiar.
A mai constatat instanța de apel că tribunalul nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.80/1994 și a stabilit că decizia nr.1 din 2 iulie 2001 emisă de pârâta SC "" SA nu are valoarea unei dispoziții în sensul art. 24 din Legea nr.10/2001.
fondul cauzei, prin decizia nr.486 A din 11 martie 2004, Curtea de Apel București, Secția a III - a Civilă a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în evocarea fondului, s-a considerat investită cu o cerere în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.80/1994 în temeiul art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 și, subsecvent, cu o cerere în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, ca mijloc procedural de repunere a părților în situația anterioară prin restituirea în natură a imobilului.
Analizând cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin prisma dispozițiilor art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, instanța a reținut că reclamanților le revenea sarcina dovedirii relei credințe a pârâților în una din formele care să conducă la nulitatea contractului, respectiv conivența frauduloasă sau reaua credință a subdobânditorului, or asemenea dovezi nu s-au produs, actul de înstrăinare fiind legal, imobilul intrând în patrimoniul subdobânditorului cu titlu valabil.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului, instanța de apel a considerat că acesta este nefondat, întrucât în condițiile în care ambele părți dețin titluri de proprietate, preferabilitatea unuia față de celălalt s-a rezolvat prin însăși dispoziția cuprinsă în art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce nu poate fi anihilată prin compararea titlurilor.
În contra acestei ultime decizii au formulat recurs reclamanții, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.3915 din 14 aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a respins excepția de necompetență materială privind soluționarea recursului formulată de pârâta SC "" SA; a admis recursul formulat de reclamanți; a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut, în esență, următoarele:
- instanța de apel și-a încălcat propria decizie de casare cu reținere câtă vreme a apreciat că este investită cu o acțiune în revendicare a imobilului întemeiată exclusiv pe art.480 Cod civil, în loc să observe că pentru acest capăt de cerere principal al acțiunii, reclamanții au indicat ca temei juridic art.1 și 20 din Legea nr.10/2001, cu referire la art. 480 cod civil și în subsidiar au solicitat și măsuri reparatorii prin echivalent, dacă nu este posibilă restituirea bunului;
- respingând cererea de restituire în natură a imobilului analizată numai din punctul de vedere al acțiunii în revendicare, fără o examinare din perspectiva Legii nr.10/2001, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și nu a evocat fondul;
- se impunea verificarea modului de preluare a imobilului de către stat, caracterul preluării, legalitatea titlului statului în raport și de art.6 din Legea nr.213/1998 și apoi împrejurările în care statul a înstrăinat bunul deținut în prezent, doar parțial, de pârâta SC "" SA.
- de asemenea, instanța de apel trebuia să analizeze dacă se impunea acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în subsidiar;
- fără verificarea aspectelor sus menționate, instanța de apel a respins nelegal și capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.80/1994 pe motivul că nu s-a făcut dovada relei credințe a cocontractanților de către reclamanți.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel București, Secția a III - a civilă, prin decizia nr.321/A din 17 mai 2007, evocând fondul, a respins ca nefondată acțiunea completată formulată de reclamanți, pe aceleași considerente avute în vedere și la pronunțarea hotărârii casate.
Împotriva deciziei nr.321/A din 17 mai 2007 au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Au arătat reclamanții că, printr-o motivare succintă și contradictorie, instanța de apel s-a considerat investită cu o cerere în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.80/1994 pentru reaua credință a părților contractante și, în subsidiar, cu o cerere în revendicare conform dispozițiilor art.480 Cod civil, menținând astfel același cadru procesual ca și cel din decizia nr.486/A din 11 martie 2004 Curții de Apel București, Secția a III - a civilă.
De asemenea, instanța de apel nu s-a conformat deciziei instanței de casare, încălcând dispozițiile art. 315 al. 2 Cod procedură civilă.
Au mai susținut recurenții că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.27 și art.50 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, invocate de pârâte și însușire de instanța de apel, soluția pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin decizia nr.2786/07.05.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.321 A din 17.05.2007 prinunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că, în rejudecare, a fost stabilit un cadru procesual stabilit greșit în raport de cererea introductivă a reclamanților astfel cum a fost completată.
A reținut, de asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție că în speță, reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art.1 și 20 din Legea nr.10/2001, coroborate cu art.480 Cod civil și în subsidiar au solicitat și măsuri reparatorii prin echivalent, dacă nu este posibilă restituirea în natură a bunului.
Instanța de apel a apreciat greșit că este investită cu o cerere de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.80/1994 pentru reaua-credință a părților contracte și, în subsidiar, cu o cerere în revendicare conform dispozițiilor art.480 Cod civil, menținând practic cadrul procesual stabilit prin decizia nr.486/A din 11 martie 2004 Curții de Apel București, Secția a III - a Civilă deși, prin decizia de casare nr.3915 din 14 aprilie 2006, instanța supremă a dat îndrumări, obligatorii pentru instanța de rejudecare, pe acest aspect.
Respingând cererea de restituire în natură a imobilului, analizată numai din punctul de vedere al acțiunii în revendicare, fără o examinare și din perspectiva Legii nr.10/2001, instanța de apel a pronunțat oad oua hotărâre nelegală, neevocând fondul pricinii.
Fără verificarea tuturor aspectelor menționate în decizia de casare, curtea de apel a respins nelegal și capătul de nr.80/1994 și nu a analizat dacă se impunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, solicitate în subsidiar.
Față de cele de mai sus s-a constatat că instanța de apel, în motivarea soluției de respingere a acțiunii, a copiat în parte considerentele din decizia nr.486/A/2004 a Curții de Apel București, Secția a III - a civilă, decizie casată de instanța supremă, ignorând îndrumările obligatorii date de Înalta Curte prin decizia de casare.
Pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie dosarul a fost înregistrat la data 12.11.2008 sub număr unic de dosar -.
Cu prilejul rejudecării, în evocarea fondului, s-a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și expertize judiciare topografică și respectiv, tehnică în construcții pentru identificarea terenului în suprafață de 2000 mp. situat în comuna, și pentru identificarea și evaluarea construcțiilor și a utilajelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de expert - și adresei nr.606/09.02.2009 eliberată de Primăria comunei imobilul (teren în suprafață de 2000 mp. moară și construcția anexă) au fost identificate cu dimensiuni și vecinătăți ca aflându-se în proprietatea pârâtei SC "" SA.
Construcțiile au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză întocmit de expertul.
Cu referire la utilajele solicitate de reclamanți același expert a constatat că acestea nu mai există având durata normală de utilizare depășită și fiind amortizate.
Cu adresa nr.1236/15.10.1993 Ministerul d e Interne Filiala Arhivele Statului Cac omunicat că morile din comuna, județul C au trecut în proprietatea statului prin Legea de naționalizare nr.119/11.06.1948.
Pârâta SC "" SA a depus la dosar cerere de înscriere de mențiuni nr.467/22.02.1994 înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului C din care rezultă că fosta SC " Locală" SA C, autoarea pârâtei SC "" SA a fost privatizată integral în anul 1994 (fila 82).
Reclamanții au depus în fotocopii, certificatul nr.C-142/17.02.1994 eliberat de Filiala Arhivelor Statului C și procesul - verbal de inventar din 14.06.1948 întocmit de comisia de naționalizare.
Analizând probatoriul administrat în cauză Curtea reține că potrivit certificatului nr.C-142/17.02.1994 eliberat de Filiala Arhivelor Statului C și procesului - verbal de inventar din 14.06.1948 întocmit de Comisia de naționalizare coroborate cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4747/1942, transcris sub nr.3059/21.09.1942 în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Ialomița, de la, autorul reclamanților a fost preluat în temeiul legii nr.119/11 iunie 1948 un imobil compus din teren și construcții (împreună cu utilajele specifice activității de morărit și prese de ulei); temeiul de drept al preluării acestor bunuri rezultă din adresa nr.1236/15.10.1993 eliberată de Filiala Arhivelor Statului
Calitatea de moștenitori a reclamanților, de pe urma defunctului și a soției acestuia a fost făcută cu certificatul de moștenitor nr.28/10.04.2001.
Acest imobil identificat prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză (teren și două construcții) se regăsește în prezent în patrimoniul pârâtei SC "" SA, aspect necontestat de aceasta; această societate comercială era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 conform certificatului de înscriere de mențiuni aflat la fila 82 din dosar.
Astfel cum rezultă din adresa nr.938/09.07.2001 eliberată de SC "" SA imobilul moară de cereale, utilaje și obiecte de inventar specifice activității de morărit împreună cu suprafața de 2126,20 mp. teren, toate situate în comuna, județul C, au fost preluate în patrimoniul acestei pârâte prin contractul de vânzare - cumpărare nr.80/1994 încheiat cu Fondul Proprietății de Stat.
Reclamanții au susținut că acest contract de vânzare - cumpărare de acțiuni este lovit de nulitate absolută întrucât atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea - credință și aceasta deoarece încă din anul 1991 au solicitat Primăriei Comunei (cerere nr.1955/17.03.1991) restituirea terenului și a construcției edificate pe acesta.
Sub aspectul termenului de prescripție a cererii de constatare nulitate absolută a acestui contract, în raport de dispozițiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată, Curtea reține că cererea completatoare având dată de înregistrare la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă 01.08.2002 a fost formulată în termen astfel că va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, cu referire la acest capăt de cerere, ca nefondată.
Pe fondul acestei cereri Curtea reține că reclamanții nu au răsturnat prezumția de valabilitate a cauzei acestui contract prevăzută de art.967 Cod civil deși sarcina probei le revenea conform art.1169 Cod civil.
Împrejurarea că prin cererea înregistrată sub nr.1955/17.03.2001 la Primăria comunei aceștia au solicitat restituirea imobilului în temeiul legii fondului funciar, nu conduce la concluzia că pârâta SC "" SA și fostul Fondul Proprietății de Stat au fost de rea - credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni.
Curtea are în vedere împrejurarea că din adresa nr.3805/18.09.2009 eliberată de Primăria comunei rezultă că acest imobil nu s-a aflat la dispoziția Comisiei de fond funciar în vederea retrocedării, iar soluția dată cererii nr.1955/17.03.1991 nu a fost atacată de reclamanți.
Reclamanții nu au făcut dovada că imobilul intră în sfera de reglementare a legii fondului funciar pentru a se prevala de efectele cererii formulate în temeiul acestei legi; mai mult, din înscrisurile de la dosar rezultă că imobilul în litigiu face obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001, lege specială de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate prin Legea nr.119/1948.
Prin urmare, Curtea va respinge cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.89/1994 încheiat între și SC "" SA ca neîntemeiată.
Examinând cererea de restituire în natură prin prisma dispozițiilor Legii nr.10/2001, Curtea reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.a și art.29 din Legea nr.10/2001, în sensul că imobilul solicitat de reclamanți este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, care nu intră în categoria celor prevăzute de art.21 astfel că reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, corespunzător valorii de piață, măsuri reparatorii care vor fi propuse de instituția publică ce a efectuat privatizarea, respectiv pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Sub aspectul îndeplinirii de către reclamanți a obligației de a formula notificare în temeiul Legii nr.10/2001 Curtea reține că aceștia au transmis prin executorul judecătoresc - notificarea nr.2423/14.10.2001 către fosta Autoritate pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 200 mp. și a două construcții respectiv moara "" și un imobil compus din două camere și dependințe.
În această notificare nu au fost menționate și utilajele precizate în cererea de chemare în judecată, astfel că cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru acestea urmează a fi respinsă; Curtea reține și împrejurarea că din raportul de expertiză tehnică în construcții a rezultat că aceste utilaje nici nu mai există fizic, iar potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată pentru utilaje și instalații preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul nu se pot acorda măsuri reparatorii atunci când acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
În raport de dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 și de soluția dată cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.80/1994 Curtea reține că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă în condițiile Legii nr.10/2001, astfel că această cerere formulată în contradictoriu cu pârâta care deține imobilul - SC "" SA - va fi respinsă, ca nefondată.
Față de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cererea de restituire în natură a imobilului va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă având în vedere că această pârâtă nu se află în posesia bunului solicitat și nici nu are competența conferită de Legea nr.10/2001 în sensul de a dispune restituirea în natură a bunurilor evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate prin intermediul său.
În temeiul dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi obligată să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamanților pentru imobilul intitulat "Moara " format din 200 mp, teren identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert - și construcțiile edificate pe acesta, identificate conform raportului de expertiză întocmit de expert, imobil evaluat la 963.618 lei.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei urmează a fi respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană care nu justifică legitimare procesuală pasivă cu referire la niciunul din capetele de cerere care au făcut obiectul învestirii instanței, întrucât această pârâtă nu este deținătorul imobilului și nici entitatea învestită, potrivit Legii nr.10/2001 republicată și modificată cu soluționarea notificării.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la 3.100 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând onorariile de expertiză avansate de aceștia (2.100 lei) și onorariu de avocat - 1.000 lei (reprezentând o parte din onorariul achitat cu chitanța nr.123/15.12.2008 eliberată de Cabinetul de Avocat " "), proporțional cu pretențiile admise.
Cererea formulată de pârâta SC "" SA de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi respinse întrucât la dosar nu s-au depus dovezi referitoare la cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
fondul:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA COMUNEI, județul
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și ambii cu domiciliul în B,-,.1, sector 1 și în B,-, sector 2 în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, str.- -., nr.50, sector 1 și în B,--11, sector 1 pe capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în comuna, județul
Respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.80/1994 încheiat între FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT și SC "" SA cu sediul în C,-, județ C, ca nefondată.
Respinge, ca nefondată, cererea de restituire în natură a imobilului situat în comuna, județul C, formulată de reclamanții și ambii cu domiciliul în B,-,.1, sector 1 și în B,-, sector 2 în contradictoriu cu pârâta SC "" SA cu sediul în C,-, județul
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului privind acordarea de măsuri reparatorii.
Obligă pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru imobilul intitulat "Moara " format din 2000 mp. teren identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert - și construcțiile edificate pe acesta, identificate conform raportului de expertiză întocmit de expert, imobil evaluat la 963.618 lei (RON).
Respinge cererea referitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru utilaje, ca nefondată.
Respinge cererea de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.80/1994 încheiat între Fondul Proprietății de Stat și SC "" SA, ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la 3.100 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta SC "" SA.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.10/4.03.2010
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
