Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.62/
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate dereclamanții, domiciliat în B, nr.6, Bloc 6,.B,.1,.5, -, domiciliată în B, sector 3,. nr.11, Bloc 108,.1,.3,.11, -, domiciliat în B, nr.10, bloc 10,.2,.6, -, domiciliat în B,-, -.6,.113 șipârâtaPRIMARIA MUNICIPIULUI ADJUD - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG.10/2001 - cu sediul în A,- împotriva sentinței civile nr.623/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.03.2008, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.03.2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Primăria A-Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001 au solicitat ca în baza Legii nr.10/2001 să se dispună restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 928 mp situată în A în pct.,".
Arată reclamanții că în calitate de moștenitori ai def.tată și bunic decedat la 16.05.1976 sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 928 mp din A în baza procesului verbal de punere în posesie din 16.09.1954 emis de Sfatul Popular al Raionului Deși au solicitat acest teren prin cereri repetate pârâta nu le-a acordat despăgubiri sau terenul în natură deși pentru lotul vecin s-au stabilit despăgubiri prin sentința civilă nr.74/2006 a Tribunalului Vrancea.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția tardivității cererii față de reclamanții, și deoarece aceștia trebuia să formuleze notificare din anul 2001. Pe cale de consecință și tardivitatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece nu s-a făcut dovada preluării abuzive și că pe teren nu s-a edificat o construcție.
Prin sentința civilă nr.623/2007 a Tribunalului Vranceas -a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii și s-a admis în parte acțiunea. Pe cale de consecință s-a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 928 mp. S-a respins capătul de cerere referitor la restituirea-n natură.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii tribunalul a reținut că notificarea a fost formulată în termenul legal de către autoarea reclamanților respectiv la data de 10.08.2001 și că această notificare profită tuturor reclamanților din proces.
Pe de altă parte pârâta nu a făcut dovada că a comunicat dispoziția tuturor moștenitorilor deși a cunoscut decesul autoarei și aceștia au fost enumerați în cuprinsul notificării.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii def. și în calitate de fiu și nepoți, că a devenit proprietarul terenului în suprafață de 928 mp situat în A, pct.Cartier potrivit procesului verbal din 16 septembrie 1954.
Terenul a fost identificat prin raportul de expertiză, cu suprafața de 928 mp în 8 pc.240 D A, jud.V, nu există construcții pe el dar este betonat și constituie parcare auto în imediata vecinătate a pieței agroalimentare din A iar în -A are ca destinație,Parcare auto la intersecția drumurilor naționale". Pe acest teren se organizează și târgurile săptămânale.
Existența unor asemenea parcări este necesară oricărui oraș și mai ales în zonele care în mod obișnuit sunt aglomerate așa cum sunt piețele agroalimentare.
Impotriva sentinței civile nr.623/2007 a Tribunalului Vrancea au declarat apel ambele părți.
Reclamanții au criticat-o pentru că nu s-a admis cererea lor de restituire în natură a terenului deși expertiza a relevat faptul că imobilul nu este ocupat de construcții și instalații subterane.
Este folosit ca parcare acest teren și săptămânal pe el se organizează târguri însă în lege aceste situații nu sunt prevăzute ca impedimente la restituirea în natură.
Pârâta a considerat că soluția instanței de fond nu este legală pentru că prezenta contestației e tardivă. Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.7939/26.08.2003 reclamantul a depus certificatul de deces a lui și a solicitat rezolvarea cererii în favoarea sa. Notificarea privind terenul din cauză a fost soluționată prin Dispoziția 392/2004 și comunicată reclamantului la 24.03.2004. Ceilalți moștenitori nu și-au manifestat în nici un fel opțiunea, nu au fost indicate adresele lor sau alte date de identificare, cu excepția numelui lor.
Ca atare, considerând că termenul prev. de art.26 din Legea nr.10/2001 curge de la 24.03.2004 sau cel târziu de la comunicarea Dispoziției nr.393/2004 privind alt imobil revendicat de reclamanți pentru că ambele dispoziții au fost comunicate odată, iar ultima chiar pusă-n executare.
Pe fond apelanta-pârâtă consideră că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada preluării abuzive nu se putea adopta soluția care s-a dat.
Apoi, potrivit pct.1, lit.e al Cap.I din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 existența imobilului în patrimoniul statului determina prezumția de preluare abuzivă doar în ipoteza în care e exclusă intervenția de-a lungul timpului a unei alte entități deținătoare. In speță reclamanții se prevalează de un act de împroprietărire cu sarcini, sub condiție potestativă, act emis de regimul comunist.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
In ceea ce privește excepția tardivității prezentei contestații (motiv de apel al pârâtei) este neîntemeiată pentru că notificarea a fost formulată de și moștenitorii lui și anume:, și.
Pe parcursul soluționării procedurii administrative a decedat. Notificarea privind terenul în cauză a fost soluționată prin Dispoziția nr.392/11.02.2004, dispoziție comunicată doar lui potrivit actului de la fila 48 dosar fond. petenți nu li s-a comunicat această dispoziție. Cum termenul de 30 de zile prev. de art.26 din Legea nr.10/2001 curge de la data comunicării și cum acest fapt nu a avut loc în cauză, în mod corect a apreciat Tribunalul Vrancea că prezenta contestație nu este tardivă.
Nu putem vorbi de o aducere la cunoștință implicită prin punerea-n executare de către contestatori a Disp.393/2004 emisă tot în baza Legii 10/2001 pentru că actul comunicării trebuie să fie expres tocmai în ideea de a nu aduce atingere vreunui drept al cetățeanului prin acte, fapte implicite interpretabile.
In ceea ce-l privește pe intimatul, e adevărat că i s-a comunicat contestația la 24.03.2004 și că pentru el, termenul de exercitare a dreptului de contestație s-a împlinit la 24.04.2004. Insă, să nu uităm că pentru ceilalți nu s-a înfăptuit actul comunicării că toți contestatorii sunt de aceeași parte a baricadei fapt ce atrage incidența disp.art.48 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de apel invocat de apelanta-pârâtă este că-n speță nu s-a făcut dovada preluării abuzive.
Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 în Cap.1 pct.1 lit.e teza finală precizează că faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă. apelanta-pârâtă că între data împroprietăririi autorului contestatorilor 1954 și data notificării s-ar fi putut interpune alți proprietari pentru că actul de dobândire a dreptului de proprietate conținea o condiție potestativă.
Autorul reclamanților potrivit actului de la fila 3, a dobândit terenul în cauză în baza 4015/1953. Data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului e însăși data punerii în posesie adică 16.09.1954 conform precizărilor din act. Nu este menționată vreo condiție suspensivă în acest proces verbal. Ca atare susținerea apelantei pârâte este neîntemeiată. Cert e că-n speță a devenit proprietarul celor 928 mp. și că la data apariției Legii 10/2001 acest teren îl regăsim în patrimoniul Primăriei Aceste date permit activarea prezumției de preluare abuzivă de către stat, prezumție nerăsturnată de către apelanta-pârâtă.
Apelul reclamanților vizează restituirea în natură a terenului. Față de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor, principiu instituit prin art.1 alin.1, art.7 și 9 din Legea nr.10/2001, față de precizarea din normele metodologice ale acestei legi. (Cap.I, pct.1, lit.a din HG 250/2007) precum numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se vor acorda celelalte măsuri reparatorii, față de constatarea că-n speță locul în cauză eop arcare necesară unui târg săptămânal se găsește întemeiată critica apelanților reclamanți.
Astfel, un târg săptămânal în mijlocul orașului A, menționarea în a acestui loc ca fiind parcare și neprezentarea unei hotărâri a Consiliului Local precum că acest bun face parte din domeniul public al statului așa cum prevede Legea nr.213/1998 sunt elemente suficiente a considera că-n speță se impune soluția restituirii în natură.
In acest sens în pct.2 al Cap.I al HG nr.250/2007 se prevede că la dispunerea măsurii reparatorii trebuie să se aibă în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate cuprinde în CEDO și-n protocoalele adiționale.
Prezintă relevanță respectarea exigențelor art.1 din Protocolul I potrivit căruia "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional".
In speță, apelanților-reclamanți li se refuză restituirea în natură a terenului cu motivarea că locul cu pricina e amenajat ca parcare fără a se face dovada că terenul este de utilitate publică în condițiile legii (nu s-au respectat disp.Legii nr.213/1998).
In plus, târgul săptămânal poate fi organizat și-n altă parte fără a afecta în vreun fel interesele comercianților și chiar fiind indicat a se recurge la o astfel de soluție pentru a se da centrului orașului o imagine europeană.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.296 pr.civilă urmează a se admite doar apelul reclamanților, a se schimba în parte sentința civilă în sensul admiterii capătului de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 928 mp. situată în A, 8, cu vecinii: Primăria A, str.-, Primăria A, str.- - astfel cum a fost identificat de expertul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de reclamanții, domiciliat în B, nr.6, Bloc 6,.B,.1,.5, -, domiciliată în B, sector 3,. nr.11, Bloc 108,.1,.3,.11, -, domiciliat în B, nr.10, bloc 10,.2,.6, -, domiciliat în B,-, -.6,.113 șipârâtaPRIMARIA MUNICIPIULUI ADJUD - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG.10/2001 - cu sediul în A,- împotriva sentinței civile nr.623/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Schimbă-n parte sentința civilă nr.623/2007 a Tribunalului Vrancea în sensul admiterii capătului de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 928 mp. situată în A, T8, PC 240D, cu vecinii: Primăria A, str.-, Primăria A, str.- - astfel cum a fost identificat de expertul.
Respinge apelulpârâtei ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-14.04.2008
Dact.MH-15.04.2008/7 ex.
Fond:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Viorica Mihai Secuianu
