Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică din data de: 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți G și împotriva sentinței civile nr. 1380/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Primăria Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul -reclamant G personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/209, aflată la fila nr. 31 din dosar, apelanta - reclamantă, reprezentată de același avocat și intimata - pârâtă Primăria Municipiului C, reprezentată de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate motivele de apel și completarea motivelor de apel intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C, care la data de 25.02.2009, data poștei, a depus întâmpinare, în două exemplare, nu a fost comunicată apelantului - reclamant
Apărătorul apelanților - reclamanți G și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precizând că are în vedere actele menționate prin completarea motivelor de apel.
De asemenea, solicită efectuarea unui supliment de expertiză cu privire la afectarea terenului în litigiu și a posibilității de înlăturare a conductelor și pietonale.
Reprezentantul intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C formulează concluzii de respingere a probei cu expertiza solicitată de către părțile adverse, prin avocat, apreciind-o a fi nerelevantă, întrucât în cauză a fost efectuată o expertiză care este valabilă și care a stabilit că terenul este afectat de utilități de interes public.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de către apelanții - reclamanți, învederează că înțelege să lase la aprecierea instanței această probă.
Apărătorul apelanților - reclamanți G și depune, în dublu exemplar, copii, certificate pentru conformitate cu originalul, după: adresa nr. C-932/17.10.2007 a Arhivelor Naționale C, actul de partaj de ascendent autentificat sub nr. 3388/01.10.1947, titlurile de proprietate nr. -/16.05.2002 și nr. -/03.06.2003 și adresa C 967/26.11.2008 a Arhivelor Naționale
Se procedează la comunicarea către reprezentantul intimatei - pârâte a unui exemplar al înscrisurilor depuse la termenul de judecată de astăzi de către apelanții - reclamanți, prin avocat.
Curtea, deliberând, asupra probelor solicitate de către apelanții - reclamanți G și, prin avocat, încuviințează proba cu acte, luând act că s-a administrat această probă, înscrisurile fiind comunicate intimatei - pârâte.
Apărătorul apelanților - reclamanți G și învederează că acele construcții subterane sunt în situația de a putea fi dezafectate.
Precizează că în primul raport de expertiză s-a arătat, că nu mai funcționează centrala termică, iar în privința aleii pietonale s-a apreciat că aceasta poate fi dezafectată.
Referitor la conducta de apă și la cea de gaz, apreciază că expertul se impune să identifice un nou traseu al acesteia și să îl prezinte prin raportul de expertiză.
De asemenea, învederează că la data demolării construcției nu se pune problema unei eventuale revendicări.
Menționează că a fost posibilă devierea unei conducte care alimenta și prin urmare, este posibilă devierea și a conductelor care afectează terenul în litigiu.
Reprezentantul intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C apreciază că nu se poate pune în discuție devierea conductelor și subliniază că expertul nu a precizat că există posibilitatea devierii conductelor, iar pentru o asemenea deviere sunt necesare anumite verificări.
Curtea, deliberând, având în vedere legea specială pe temeiul căreia se soluționează prezenta cauză, respinge solicitarea apelanților - reclamanți de efectuare a expertizei tehnice cu obiectivul precizat la acest termen de judecată de către apărătorul acestora.
Reprezentantul intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C învederează că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Apărătorul apelanților - reclamanți G și învederează că expertul care a efectuat expertiza în fața instanței de fond nu a precizat pe cine anume alimentează cu gaze conducta în discuție.
Continuând, arată că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că este moștenitoarea rezervatară a părinților ei și și, prin urmare, proprietara imobilului situat în C,-, devenită- și apoi-.
Mai arată că bunicul patern al numite, în 1919, vândut lui, tatăl acesteia, imobilul din-.
Precizează că prin actul de vânare-cumpărare, acest imobil a fost identificat ca fiind "casele mele situate în C-, dimpreună cu locul pe care sunt construite și curtea lor".
Menționează că prin sentința atacată s-a acreditat ideea că nu este vorba despre același imobil cu cel revendicat.
Totodată, învederează că, după decesul tatălui lui, mama acesteia s-a recăsători cu vărul ei primar, dovada acestei căsătorii fiind făcută prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr. 3388/01.10.1947, prin care îi donează lui, pe care o numește fiica sa, 20 ha teren arabil situat în comuna.
Precizează că din cele două certificate eliberate de Arhivele Naționale Direcția Județeană C (C 967/26.11.2008), rezultă că numitul care locuia în C- era programat în anul 1948 pentru primăvara anului 1949 să execute diferite semănături, pentru ca în anul 1950 același, care era planificat să efectueze însămânțări pentru primăvara anului 1950, să figureze cu domiciliul în-,
Subliniază că înscrisurile despre care a făcut vorbire anterior vin să întărească realitatea celor consemnate prin procesul-verbal din 22.06.1949, respectiv că în primăvara și vara anului 1949 soții și locuiau în C-.
Apreciază că împrejurarea că din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1234/648/16.11.19955 prin care și au devenit proprietarii imobilului din C,-, rezultă că acest imobil se învecina cu imobilul deținut de, dovedește că imobilul situat în- era proprietatea lui.
Menționează că această situație rezultă și din actul de vânzare-cumpărare nr. 1232/1947.
învederează că imobilul a fost naționalizat, iar în anul 1979, pe baza unui decret ce nu a fost publicat, a fost demolat.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, obligarea intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C la restituirea terenului și la acordarea de despăgubiri în echivalent în ceea ce privește construcția care a fost demolată.
Mai apreciază că aspectele reținute de către expert nu sunt de natură a împiedica intimata - pârâtă la restituirea terenului, existând posibilitatea menținerii conductei.
Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatei - pârâtă Primăria Municipiului C precizează că terenul este afectat de utilități de intere public solicită respingerea apelului promovat de către apelanții - reclamanți G și și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către Tribunalul Călărași, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți G și împotriva sentinței civile nr. 1380/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Primăria Municipiului
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2007 pe rolul Tribunalului Călărași Secția Civilă, înregistrată sub nr-, numiții G și, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 4020/09.08.2007, emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI C, solicitând anularea acesteia și obligarea la restituirea în natură a terenului de 380 mp și în echivalent a valorii construcțiilor expropriate (în suprafață de 219,03 mp), ca urmare a preluării abuzive a imobilului situat în C,- (fostă - nr. 90), județul C, conform art. 11 al. 2, 4 și 6 din Legea 10/2001.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin dispoziția contestată li s-a soluționat notificarea nr. 1284/13.11.2001 prin care autoarea lor a solicitat restituirea acestui imobil în baza Legii 10/2001, notificare respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate la data preluării abuzive de către stat a imobilului.
Se mai arată că imobilul a aparținut soților, decedat la 1938 și, decedată la 01.05.1974.
La 22.06.1949 închiriază imobilul, iar prin Decret al Consiliului de Stat nr. 376/1979, imobilul este demolat.
Se mai arată că este fiica proprietarilor, autoarea contestaorilor fiind cea care a formulat notificarea în baza Legii 10/2001,în calitate de moștenitoare a proprietarilor abuziv deposedați; aceasta însă, a decedat la 03.03.2001, iar contestaorii sunt legatari universali ai acesteia, conform conform certificatului de moștenitor 186/29.08.2001 emis de BNP din B din cadrul Societății Civile.
Imobilul era construit din cărămidă pe fundație din beton, acoperit cu tablă, planșeuri de lemn și instalație electrică, fiecare cameră fiind dotată cu sobă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 24 alin. 3 din Legea 10/2001, modificată.
și-a menținut punctul de vedere exprimat în decizia contestată.
Prin sentința civilă nr. 1380/3.10.2008, Tribunalul Călărași, Secția Civilă a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronuța această sentință, prima instanță a reținut că autoarea contestatorilor a recunoscut prin notificarea formulată că vânzătorul imobilului a fost tatăl și că la adresa - 90 au existat mai multe imobile, dar că acesta a vândut ginerelui său imobilul și terenul de pe-, deși în notificare se folosește pluralul (casele).
S-a mai susținut în cuprinsul aceleiași notificări că prin anii 1939 - 1940 s-ar fi căsătorit cu vărul său, pentru a nu se împărți averile.
La dosarul cauzei s-a depus certificatul nr. C - 552/20.06.2007 aemis de Arhivele Naționale, Direcția Județeană C din care rezultă că imobilul nu figurează nici preluat de stat, nici demolat (în 1979) după cum susțin reclamanții, după cum nu se regăsește nici în anexele Decretului 111/1951.
Din certificatul nr. C - 294/21.03.2007, emis de aceeași instituție, rezultă că nu figurează cu imobil pe str. - sau închiriat către Organizația.
Pe de altă parte, conform certificatului nr. C - 885/18.06.2006 eliberat de Arhivele Județene C rezultă că nici cu numele de și nici soțul său, nu figurează cu imobilul preluat de stat, și, mai mult, pe str. - nu figurează nicio familie. S-au mai depus la dosar schițe și fișe ale imobilului ca și decizia 376/1979 al Consiliului de Stat în anexa căreia se fac referiri la o spălătorie chimică, atelier mecanic, birouri și nicidecum la o locuință, după cum s-a precizat.
În ședința din 30 octombrie 2007, la solicitarea primei instațe, contestatorii au precizat că data preluării este 22.06.1949, respectiv a predării către, iar actul de proprietate este cel depus în dosar aut. sub nr. 787/10.07.1919 de notariatul de pe lângă Tribunalul Ialomița.
S-a reținut că în prezent terenul se află pe str. - 116, unde, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză sunt construite blocuri; expertul a identificat suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării, precizând totodată, că pe aceasta există o alee de acces pietonal către blocuri, o conductă termică și o conductă de gaze.
Tribunalul a mai constatat că intimatul nu invocat lipsa calității procesuale active a contestatorilor deși în cauză nu se face vreo dovadă cu privire la transmiterea succesiunii dintre și () către, după cum nu s-a făcut nici dovada că ar fi fost căsătorit cu sau aceasta din urmă cu.
Pornindu-se de la enunțul caracterului reparatoriu al Legii 10/2001, instanța de fond a constatat că legea a avut în vederea și situațiile în care cei deposedați de regimul comunist de proprietățile nu mai sunt în posesia actelor de proprietate și nici nu le mai pot obține, instituind prin art. 24 alin. 2, prezumția calității de proprietar în favoarea celui care figurează în actul de preluare.
Or, în cauză s-a exhibat drept titlu de proprietate contractul de vânzare cumpărare din 1919, astfel încât nu se poate face apel la aplicarea prezumției anterior menționate și prin urmare, trebuia a se dovedi că s-a căsătorit cu în 1939 - 1940, ceea ce în speță nu s-a produs.
Tribunalul a apreciat că din probele administrate nu a rezultat că familia și (iar aceasta, chiar cu numele de ) ar fi figurat după 1948 ca proprietari ai imobilului în litigiu, deși pretind că preluarea a avut loc în 1949, ori că au locuit pe str. -.
Chiar dacă s-ar admite ipoteza că imobilul ar fi fost prelaut numei în fapt, în absența unui act normativ pe temeiul căruia să fi operat preluarea, instanța de fond a apreciat că nu se poate concluziona că s-a făcut dovada dreptului de proprietate deoarece, actul de proprietate invocat este din 1919 pe numele lui decedat în 1938, în cauză nefiind probat faptul că după decesul acestuia și după instaurarea puterii comuniste sau au devenit proprietarele imobilului revendicat.
Nici procesul verbal din 22.06.1949 nu poate fi considerat indubitabil, a mai apreciat tribunalul, deoarece nu are număr de înregistrare, nici ștampilă și nu se menționează de unde provine; mai mult, din relațiile obținute de apelanți de la Arhivele Statului nu s-a putut confirma că ar fi avut sediul în acest imobil.
Prin urmare, s-a respins contestația ca neîntemeiată, confirmându-se concluzia intimatului din decizia contestată, în sensul nedovedirii dreptului de proprietate de către contestatori.
În termen legal, împotriva acestei sentințe contestatorii au formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, completate la prima zi de înfățișare în apel, conform art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă, la termenul din 29.01.2009, apelanții au susținut că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Pentru a ajunge la soluția data de instanță, se face o analiză a dinamicii actului de vânzare cumpărare, prin prisma regimului dotal la căsătorie și prin interpretarea unor înscrisuri și acte eliberate de arhivele naționale.
În legătură cu susținerea că era sau nu căsătorit la data dobândirii proprietății în anul 1919, apelanații indică observarea certificatului de naștere al din care reiese numele părinților și vârsta acestora, așa încât reiese în mod cert că la data cumpărării imobilului în anul 1919, era căsătorit, întrucât este născută în anul 1914, în urma căsătoriei cu.
Pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că imobilul a fost preluat de către în data de 22.06.1949, conform procesului verbal depus la dosar, iar într-un act de de proprietate încheiat în anul 1955 (al vecinului imobilului revendicat, ), este menționată ca vecinătatea din Vest, ceea ce reprezintă o confirmare a faptului că aceasta a continuat să fie proprietară a bunului imobil respectiv.
Contrar celor apreciate de prima instanță, nu a preluat acest imobil pentru a locui în el, ci ca sediu, pentru birouri, dat fiind statutul acestuia, iar pe de altă parte, din Anexa nr. XV a Decretul Consiliului de Stat nr. 376/30.10.1979, cu mențiunea "Secret de servici", rezultă din tabelul respectiv că suprafața construită desfășurată de 219, 03. cu destinația birouri, se demolează, existând alăturat și planul desfășurat al clădirii.
Apelanții au mai susținut că la dosarul cauzei s-a depus copie de pe Decretul Consiliului de Stat nr. 376/1979, fișa imobilului, planurile de situație a imobilului respectiv, înscrisuri care dovedesc că este vorba de unul și același imobil preluat de către stat și predat in anul 1949.
Apelanții contestatori depun la fila 15 dosar ape o completare a motivelor de apel prin care au susținut că prin înscrisurile depuse deja la dosar dar și din înscrisurile pe care le vor mai administra se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat spre restituire.
În apel s-au administrat noi înscrisuri, respectiv cele de la filele 35-40, în completarea motivelor de apel, apelanții prezentând o interpretare coroborată a acestora ca și a celor ce deja se regăsesc în dosarul primei instanțe.
Apelul formulat este fondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de apel și examinând sențința apelată sub toate aspectele, în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază caracterul fondat al apelului promovat, astfel că acesta va fi admis potrivit celor ce urmează.
Prin dispoziția contestată nr. 4020/9.08.2007 emisă de Primarul Municipiului C, s-a respins notificarea formulată de având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 380 mp situat în Mun. C,- (actual,-) și restituirea în echivalent a construcției ce se afla pe teren, în prezent demolată, pentru nedovedirea dreptului de proprietate la data preluării abuzive, soluția fiind confirmată prin sentința apelată.
Pentru constatarea calității de persoană îndreptățită ca și pentru obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, trebuie întrunite cumulativ condițiile ca notificarea să fi fost formulată de persoanele fizice, proprietare ale imobilelor la data preluării abuzive sau de moștenitorii acestora, unită cu dovada dreptului de proprietate în patrimoniul acestora la data deposedării ca și cu dovada acestei preluări, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin 2 din legea specială.
Prin urmare, în speță se pune problema identificării titularului dreptului de proprietate la momentul preluării, determinarea momentului deposedării cu identificarea temeiului acestei preluări și constatarea dovedirii dreptului de proprietate.
Notificarea a fost adresată Primăriei Municipiului C în termen legal de numita, apelanții contestatori fiind legatarii universali a acesteia conform certificatului de moștenitor nr. 186/29.08.2001 eliberat Societatea civilă, emis în baza testamentului de la fila 16 dosar primă instanță care au continuat demersul de restituire inițiat de autoarea lor.
Imobilul pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii prevăzute de legea 10/2001a fost dobândit de prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 787/10.07.1919 de la numitul (fila 20 dosar fond), fiind situat la momentul încheierii contractului pe-, mun.
(decedat la 13.07.1938 - fila 23 dosar) a fost căsătorit cu, iar a fost fiica acestora, astfel cum reiese din certificatul de naștere al celei din urmă de la fila 21.
La fila 10 dosar fond se regăsește procesul verbal din 22.06.1949 de predare a imobilului din-, încheiat între și Organizația, în executarea unui contract de închiriere încheiat între prima, menționată în calitate de proprietar și Organizație, în calitate de chiriaș, acesta fiind momentul indicat de titulara notificării ca cel al pierderii posesiei asupra mobilului.
Întrucât a decedat în anul 1938, iar în pretinsul act de preluare din 1949 este menționată ca proprietară a imobilului, trebuie verificat dacă această mențiune corespunde unei realități juridice, respectiv, dacă într-adevăr avea calitatea de proprietară asupra acestuia pentru a putea încheia contractul de închiriere și a transmite folosința, chiar dacă pentru încheierea valabilă a unui contract de locațiune este suficient ca locatorul să aibă în patrimoniul său dreptul de folosință.
La momentul decesului lui în anul 1938, calitatea de moștenitoare a acestuia (în absența unui testament) nu putea fi recunoscută decât în favoarea fiicei sale, descendent de gradul I, din clasa I de moștenitori legali, conform art. 669 Cod civil, întrucât Legea 319/1944 care recunoștea calitatea de moștenitor și în favoarea soțului supraviețuitor ( ), în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali, este un act normativ ulterior, care nu ar fi putut să retroactiveze.
Prin urmare, la momentul anului 1938, data deschiderii succesiunii proprietarului imobilului lui din- (ulterior,-, și mai târziu,-), proprietară a imobilului era fiica acestuia, (care, născută fiind în anul 1914, la data respectivă avea 24 de ani), iar aceasta, prin formularea notificării în baza Legii 10/2001, chiar dacă nu face dovada dezbaterii succesiunii tatălui său, are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 10/2001, republicată, întrucât a operat repunerea de drept în termenul de opțiune succesorală, conform art. 4 alin. 3 teza finală, din același act normativ. Această concluzie se coroborează și cu o altă probă indirectă depusă în dosarul de fond la fila 170, respectiv, contractul de vânzare cumpărare de încheiat de și, în calitate de vânzătoare și soții și, în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul din-, în clauzele căruia s-a menționat ca vecinătate la apus proprietatea, acest contract fiind încheiat în 1955.
Contestatorii nu au făcut dovada prin vreun înscris administrat în cauză și nici autoarea lor, titulara notificării, nu a făcut o astfel de susținere, în sensul că ar fi lăsat un testament fie în favoarea soției sale, fie în favoarea acesteia și a fiicei sale, astfel ca să se impună verificarea situației eventualei cote sau porprietăți dobândite și de acesta asupra imobilului ori numai de aceasta; cu atât mai puțin, nu s-a făcut susținerea sau dovada testării în favoarea unui terț.
Așa fiind, apare lipsită de relevanță indentitatea dintre ( sau ) și, care este de altfel dovedită în cauză, prin coroborarea înscrisurilor din dosarul de fond cu cele noi depuse în apel.
Astfel, în partajul de ascendent aut. sub nr. 3388/1.10.1947 la grefa Tribunalului Ialomița, (cel cu care au susținut că s-a recăsătorit văduva lui, a căror fiică a fost ) o denumea pe, fiica sa, căreia i-a constituit un lot de 20 de ha, iar fiului său, de asemenea 20 ha sau 40 de pogoane.
De aici, aplicându-se o prezumție simplă, conform art. 1203 Cod civil, rezultă că întrucât era conform certificatului de naștere, fiica lui și, iar la momentul anului 1947 (data partajului de ascendent) o numea "fiica sa", rezultă că soția lui nu putea fi decât, decedată la 1.05.1974, fostă, mama.
Din certificatul de deces de la fila 48 dosar primă instanță a numitei (eveniment întâmplat la 1.05.1974), reiese că părinții acesteia au fost u (vânzătorul imobilului către ) și, ceea ce este în sensul celor susținute de apelanții contestatori că că a fost ginerele lui.
Față de cele mai sus reținute reiese că în mod nereal a fost menționată în procesul verbal de predare din 22.06.1949 în calitate de proprietară a imobilului închiriat chiar dacă avea calitatea de soție supraviețuitoare a proprietarului inițial al imobilului și de mamă a, adevăratul și unicul proprietar al imobilului, ca urmare a devoluțiunii succesorale care, la epoca respectivă, opera doar conform Codului civil, până la adoptarea Legii 319/1944.
Pe de altă parte, având în vedere că potrivit înscrisurilor de la fila 35-36 dosar apel cuprinzând o situație a imobilelor naționalizate în orașul C (situație întocmită într-un dosar constituit în anii 1953-1961), înscris la care se face trimitere și în cuprinsul adresei nr. C-552/20.06.2007 emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C (fila 7), reiese că imobilul din- a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951.
Din acest înscris ce se regăsește la fila 6 dosar fond, rezultă că în actul de preluare nu s-a menționat proprietarul, după cum în același document se menționează că la momentul aplicării actului de preluare destinația imobilului din- era aceea de Policlinică; așa fiind, este evident că după încheierea contractului de închiriere (pe durată nedeterminată) a avut loc o intervertire a precarității posesiei în persoana Organizației, în condițiile art. 1858 pct. 2 Cod civil, deoarece imobilul nu a mai revenit niciodată în posesia "proprietarei" menționate în procesul verbal, respectiv, și nici veritabilei sale proprietare,.
Curtea apreciază pe baza celor anterior reținute că preluarea imobilului se încadrează la ipoteza art. 2 lit. i (fără titlu valabil), întrucât aplicarea Decretului 111/1951 nu era opozabilă proprietarei, însuși actul normativ de preluare nefiind conform Constituției în vigoare la acel moment (Constituția din 1948), tratatelor internaționale la care România era parte (care garantau dreptul de proprietate) și legilor în vigoare la data preluării de către stat (art. 480, 481 Cod civil), conform criteriilor decurgând din art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998.
Prin urmare, constatându-se dovedită calitatea de persoană îndreptățită a autoarei apelanților contestatori, Curtea apreciază că dispoziția contestată este nelegală și netemeinică, întrucât aceștia au vocația la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
Așadar, imobilul, teren și construcție a fost preluat fără titlu valabil, iar construcția a fost ulterior demolată în baza Decretului 376/30.10.1979, acesta fiind menționat în anexa 15 Decretului (clasificată drept "secret de serviciu") conform înscrisurilor de la filele 25-30 dosar primă instanță; construcția, compusă din două corpuri de clădire, având o suprafață construită desfășurată de 219,03 mp, conform fișei imobilului, la momentul demolării avea destinația de birouri și se afla în proprietatea IJGCL
Identitatea de adrese prin care imobilul s-a identificat în timp, respectiv,-,- și actualmente,-, Curtea apreciază că a fost confirmată în cauză prin raportul de expertiză topo efectuat la fond, fila 149.
Potrivit principiilor instituite prin legea de reparație, enunțate chiar prin art. 1 alin. 1, vocația prioritară a persoanelor îndreptățite este de a obține restituirea în natură, ceea ce în concret, cu privire la contestatori, s-ar mai putea verifica doar în ce privește terenul, dată fiind demolarea construcției.
Însă, din raportul de expertiză care a și identificat terenul stabilind și suprafața acestuia (380 mp), conform vecinătăților din titlul de proprietate, se constată că restituirea în natură nu este posibilă deoarece pe acesta se găsesc: o alee de acces pietonal din beton care ocupă o suprafață de 44,35 mp, construcții subterane - canal termic executat din beton armat care ocupă o suprafață construită de 54,08 mp (la acest moment fiind funcțională o conductă de apă ), și pe de altă parte, și o conductă de gaze cu un diametru de 110 mm care străbate suprafața de teren în litigiu pe o lungime de 21,57 ml (subteran și suprateran), conform schiței de la fila 153.
Toate cele anterior redate sunt impedimente legal instituite pentru măsura restituirii în natură, deoarece se circumscriu noțiunii de amenajări de utilitate publică ale localității urbane, respectiv pentru mun. C, astfel că, în baza art. 10 alin. 2 din lege, măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât prin echivalent, atât pentru suprafața de 380 mp teren, cât și pentru construcția demolată, potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare, astfel cum dispune art. 10 alin. 8 și 9.
Despăgubirile se acordă în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora, la propunerea motivată a unității învestite cu soluționarea notificării, în aplicare art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii 247/2005, modificată, urmare a admiterii apelului în baza art. 296 Cod procedură civilă și a schimbării în tot a sentinței apelate.
Astfel, se va dispune anularea dispoziției contestate și, în aplicarea prevederilor anterior menționate, se va dispune obligarea intimatei să înainteze notificarea împreună cu actele anexă ale contestatorilor, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor, împreună cu propunerea de acordare de despăgubiri, pentru imobilul situat în Mun. C,-, jud. C în suprafață de 380 mp teren ca și pentru construcția ce s-a aflat pe acesta, în suprafață construită desfășurată de 219,03 mp, care a fost demolată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți G și, ambii cu domiciliul în B, soș. nr.10, - 22,. A,. 3,. 9, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1380/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C cu sediul în C,--5, Județul
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția 4020/9.08.2007emisă de Primarul Municipiului
Dispune obligarea intimatei să înainteze notificarea și actele anexă ale contestatorilor, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul situat în str. - 116, Mun. C, jud. C, respectiv, pentru 380 mp teren ca și pentru construcția ce s-a aflat pe aceasta, în suprafață construită desfășurată de 219,03 mp, care a fost demolată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. CN
.red. AP
5 ex./05.05.2009
Judecător fond - Tribunalul Călărași
G
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
