Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 27 mai 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.96/C din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că apelul are ca obiectLegea 10/2001, se află la al doilea termen de judecată și procedura este completă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, avându-se în vedere și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.96/C /17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca neântemeiată plângerea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului PNî mpotriva dispoziției nr.3848 din 29.10.2008 emisă de intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- la data de 18.11.2008, contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului PNp lângere împotriva dispoziției nr. 3848/29.10.2008 de admitere în parte a notificării formulate în temeiul Legii 10/2001, solicitând modificarea art. 2 și 5 din menționata dispoziție, în sensul restituirii întregii cote, de 1/1 din imobilele 463,42. teren și 142,94. construcții expropriate.
În motivare, a arătat că notificarea sa a fost admisă în parte, pentru o cotă de din imobilele menționate, pe considerentul că la data dobândirii bunurilor, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 779/1963, le-ar fi dobândit în devălmășie cu soția sa, aceasta nu a formulat cerere de restituire, iar contestatorul nu ar fi făcut dovada calității de moștenitor. a formulat singur cererea de restituire, pe considerentul că operează mandatul tacit dat de unul din soți în vederea administrării patrimoniului comun de către celălalt soț. Soția sa trăiește, dânșii fiind divorțați prin sentința civilă nr. 4069/1989 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, însă în fapt locuiesc și administrează bunuri împreună, în concubinaj. Întrucât între foștii soți nu a fost făcut partajul de bunuri comune, bunurile au rămas dobândite în devălmășie, apreciind că restituirea în natură trebuie să se facă tot în devălmășie.
Mai arată că la data formulării notificării a considerat că doar dânsul, ca și cap de familie, este persoana îndreptățită, formulând cererea în nume propriu, cu consimțământul soției sale și consideră că i se cuvine bunul în cotă de 100%, pentru că doar el a achitat prețul de vânzare al imobilelor, având o contribuție majorată la cumpărare.
În dovedire, a depus în copie dispoziția contestată, dovada datei la care i-a fost comunicată, notificarea formulată, nr. 553/2001 al Biroului executorului judecătoresc, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 779/17.05.1963, copia registrului matricol al proprietăților pentru perioada 1966-1976, decretul de expropriere nr. 31/20.02.1976, certificate de stare civilă, adresa nr. 8485/2001 emisă de " Calor", cereri formulate în dosarul nr. 776/2001 al primăriei pentru soluționarea notificării, sentința civilă nr. 4069/1989 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Intimatul, în întâmpinarea formulată, a arătat că la emiterea dispoziției a avut în vedere faptul că bunurile ce fac obiectul notificării au fost dobândite în coproprietate, în cote egale, de către notificator împreună cu, la acea dată, soția sa,. Întrucât notificarea nu a fost formulată și de aceasta, iar petentul nu face dovada drepturilor sale de pe urma acesteia, s-a propus admiterea notificării numai pentru cota de din imobile. Imobilul construcție a fost demolat, iar terenul este în prezent ocupat de blocuri, trotuare, alei acces și spații verzi, restituirea în natură nemaifiind posibilă, astfel că s-a propus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Considerând temeinică și legală dispoziția emisă, a solicitat respingerea contestației. Au anexat în copie întreaga documentație ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate în prezenta cauză.
Din analiza probatoriului administrat și a contestației formulate, tribunalul a reținut că este neîntemeiată contestația,și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 3848/29.10.2008, Primarul municipiului PNa soluționat notificarea nr. 553/2001 formulată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 de notificatorul, și a dispus admiterea în parte a cererii de restituire a imobilului compus din teren în suprafață de 463,42. și construcții în suprafață de 142,94. dispunând acordarea în compensare, ca măsură reparatorie, a unei suprafețe de teren echivalente valorii cotei de din imobilul teren solicitat, iar pentru cota de din imobilul construcție notificat, s-a propus acordarea de despăgubiri, respingându-se cererea de restituire în natură a imobilului, ca nefiind posibilă.
S-a reținut în mod corect de tribunal că petentul are calitatea de persoană îndreptățită, face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în anul 1963, și dovada preluării abuzive de către stat prin decretul 31/1976. Contestația formulată privește doar cota în care s-au dispus aceste măsuri reparatorii. Instanța constată că în mod corect unitatea deținătoare a soluționat notificarea prin admitere în parte, doar pentru cota de din imobil, în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada că era proprietarul exclusiv al acelor bunuri. Potrivit contractului de vânzare cumpărare ce a constituit titlul de proprietate al contestatorului, bunurile imobile au fost achiziționate în anul 1963 de către soții, și, astfel că aveau regimul juridic reglementat de art. 30 Codul familiei, fiind bunuri comune ale soților, asupra cărora aceștia aveau o cotă parte nedeterminată nici în materialitatea, nici în idealitatea ei.
Fosta soție, (fostă ), nu a formulat notificare cu privire la aceste bunuri, împrejurare care nu îl îndreptățește pe contestator a beneficia de întreaga cotă cu privire la imobile. Contestatorul a invocat existența unui mandat tacit dat de unul din soți celuilalt soț, potrivit prevederilor art. 35 Codul familiei, însă în speță, la data de 4.08.1989 a intervenit desfacerea căsătoriei părților prin divorț, iar împrejurarea că foștii soți locuiesc în continuare împreună în concubinaj și administrează bunuri împreună, este lipsită de relevanță juridică în speța de față, și nu atrage o prelungire a aplicabilității regimului juridic al soților, și a dispozițiilor referitoare la mandatul tacit, cu privire la perioada ce a urmat divorțului. Acest mandat tacit a încetat și el odată cu încetarea calității de soț, astfel încât contestatorul nefăcând dovada unui drept exclusiv asupra imobilului, cererea sa a fost admisă doar pentru cota de 1/2.
În continuarea motivării contestației a susținut că i se cuvenea admiterea în întregime a cererii, pentru cota de 1/1 din bunuri, întrucât a avut o contribuție majorată la cumpărare, doar dânsul achitând prețul. Nici acest argument nu poate fi reținut, în condițiile în care în cazul proprietății codevălmașe a soților, cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor se determină cu ocazia efectuării partajului de bunuri comune, avându-se în vedere aportul la dobândirea universalității bunurilor din patrimoniul comun, iar nu cu privire la fiecare bun în parte.
Prevederile Legii 10/2001 obligă la stabilirea dreptului de proprietate în cote părți ideale, ce trebuie menționate în dispoziția de restituire, astfel că în mod legal a fost emisă dispoziția contestată, doar cu privire la cota pentru care contestatorul a făcut dovada că o avea în proprietate la momentul preluării abuzive de către stat. Este adevărat că această cotă nu este menționată în actul de proprietate, însă, potrivit practicii judiciare constante în privința stabilirii cotelor de contribuție a soților, în cazul în care nu se face dovada unei contribuții majorate, se prezumă că bunurile au fost dobândite în cote egale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul și în motivare, susține că prima instanță nu a ținut cont de faptul că imobilul este în devălmășie cu fosta soție, că are mandat tacit din partea acesteia pentru a revendica imobilul și că în prezent gospodăresc împreună.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, curtea găsește apelul neântemeiat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art.4 din Legea 10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
De prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite iar de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
În speță, raportat la textul de Lege de mai sus, persoane îndreptățite la restituirea imobilului din litigiu sunt apelantul și fosta soție ca și coproprietari.
În această situație și având în vedere dispozițiile legale privind încetarea comunității de bunuri și partajul bunurilor comune ale soților, se reține că în mod corect prima instanță a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.(1) din Legea 10/2001 și nu alin.(4) din același act normativ, care se referă la succesibilii persoanei îndreptățite.
Așa fiind și văzând și celelalte considerente ale sentinței, în baza art.296 Cod procedură civilă curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E E:
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de reclamantul domiciliat în localitatea P N-, -. B,.42 împotriva sentinței civile nr.96/C din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI P
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ptr. - - -plecat în - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
- -
Red.sent.-
Red.dec..-
Tehn.- /4 ex./24.06.2009.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
