Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 62/
Ședința publică din 11 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.250 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 4 martie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2008, la Tribunalul Argeș, reclamanta a solicitat repunerea în termenul de a contesta dispoziția nr.1592/18.02.2008 emisă de Primarul Municipiului P și anularea acesteia ca fiind nelegală.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că în baza Legii nr.10/2001 a formulat notificare prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în P,- compus din teren în suprafață de 631 și construcție amplasată pe acest teren.
Inițial notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr.2204/27.06.2006 prin care la art.2 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 631 mp. și construcții în suprafață de 124,57 cu motivarea că terenul este în totalitate afectat de construcții legal edificate, iar construcțiile sunt demolate.
S-a mai arătat de către contestatoare că ulterior, aceeași autoritate prin dispoziția nr.1592/18.02.2008, ce face obiectul prezentei contestații, a dispus încetarea valabilității primei dispoziții.
Prin această dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale doar pentru suprafața de 250 și construcții.
Se susține că aceasta a fost plecată din țară și această din urmă dispoziție a fost comunicată ulterior plecării sale, situație pentru care solicită în baza art.103 Cod procedură civilă repunerea în termen de atacare a dispoziției, dovedind această împrejurare mai presus de voința sa cu plicul poștal și încheierea de legalizare nr.2301/17 aprilie 2008 de.
Contestatoarea a arătat că această dispoziție este nelegală, deoarece se impunea acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de terne expropriată, respectiv 631 și nu doar pentru 250, întrucât susținerea intimatului în sensul că diferența de teren de 390 a fost expropriat de la CAP nu este reală, fiind combătută cu adeverința nr.13212/11.10.2007 a Primăriei.
Mai mult decât atât, nici nu era posibilă ca o parte din terenul în suprafață totală de 631, cât a deținut autoarea sa, să fie astfel dezmembrat, întrucât terenul reprezintă un trup compact și era aferent gospodăriei acesteia.
Prin încheierea din 27.10.2008 instanța a admis cererea de repunere în termenul de contestare a dispoziției nr.1592/18.02.2008 pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia (89-90).
Prin sentința civilă nr.250 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis contestația formulată de reclamanta și a modificat în parte Dispoziția nr.1592/18.02.2008 emisă de Primarul Municipiului P, constatând că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 390 situată în-, municipiul P, județ
A fost menținută în rest dispoziția.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în raport de actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
"Cu jurnalul nr.2681/11.03.1940 eliberat de Tribunalul Județului A (fila 62), contestatoarea a făcut dovada că autoarea sa a avut în proprietate suprafața de 631 situată în P, str.-.
Din cuprinsul procesului verbal de constatare, evaluare și stabilire impozit succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctului ( soțul autoarei ), rezultă că terenul situat în P,- măsoară 702 și pe acesta se află construit un corp de case.
Din conținutul înscrisurilor aflate la filele 70-71, rezultă că autoarea contestatoarei a fost expropriată prin Decretul nr.222/1980 de imobilul situat în- (fostă -) compus din teren în suprafață de 250 și construcție cu destinație de locuință și anexe gospodărești.
Din cuprinsul procesului verbal mai sus analizat s-a reținut că terenul în suprafață totală de 702 pe care autoarea contestatoarei își avea edificată gospodăria avea deschiderea la fațadă 31, iar pe o latură lungimea de 31 și pe cealaltă latură 23.
Din planșele fotografice întocmite cu ocazia exproprierii rezultă că terenul de 631 avea categoria de folosință curți-construcții.
Din cuprinsul adresei nr.104/07.02.1994 emisă de RA P (fila 15 dosar ) s-a reținut că suprafața totală expropriată de era de 640, din care s-a plătit proprietarului despăgubiri doar pentru suprafața de 250, iar diferența de 390 a fost trecută la CAP.
Din cuprinsul adresei nr.13212/11.10.2007 emisă de Primăria comunei s-a reținut că defunctei nu i s-a reconstituit nici o suprafață de teren de către Comisia Locală de Fond Funciar.
Din planul de situație anexă la dispoziția nr.2204/2006 și referatul nr.25247/31.05.2006 ( filele 51-52) rezultă că întreaga suprafață de 631 mp. este ocupată de construcția blocului N2 zona funcțională a acestuia și alei de acces.
În consecință, în contextul probator mai sus analizat instanța a reținut că întreaga suprafață de 631 a fost expropriată de la autoarea reclamantei și nu doar 250 așa cum se menționează în actele de expropriere, iar contestatoarea este îndreptățită la despăgubiri pentru diferența de teren în suprafață de 390
Pentru aceste motive, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 instanța a admis contestația, a modificat în parte dispoziția nr.1592 emisă la data de 18.02.2008 de Primarul Municipiului P și a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru suprafața de 390 situată în P,-, județul A, menținând în rest dispoziția".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel pârâtul, susținând că este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele:
- În mod greșit instanța de fond prin încheierea din 27 octombrie 2008 a admis cererea de repunere în termenul de contestare, întrucât motivul invocat de reclamantă nu reprezintă un factor obiectiv de natură să o împiedice pe aceasta să uziteze de calea formulării contestației, termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 din Legea nr.10/2001 fiind un termen de decădere.
- În mod eronat instanța de fond a admis contestația și a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 390 situată în-, P, întrucât aceasta a făcut dovada preluării abuzive de către stat numai pentru suprafața de 250 teren și construcții de 127,57, diferența de 390 fiind înscrisă în.
Examinând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel invocate de către pârât, în raport cu actele de la dosar, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art.103 din Codul d e procedură civilă, neîndeplinirea actelor de procedură în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai formula aceste acte, afară de situația când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, în mod corect prima instanță a dispus repunerea reclamantei în termenul de contestare a dispoziției nr.1592/18 februarie 2008, având în vedere faptul că aceasta a dovedit cu înscrisuri că în perioada 25 februarie - 12 aprilie 2008 a fost plecată din țară, iar dispoziția i-a fost comunicată la 26 februarie 2008, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 14 dosar, neputând să prevadă că în condițiile în care notificarea acesteia emisă în baza Legii nr.10/2001 fusese soluționată în mod favorabil prin dispoziția nr.2204/2006, e posibil ca același organ administrativ să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună încetarea valabilității primei dispoziții.
În această situație, în mod corect a statuat instanța de fond că, comunicarea ulterioară plecării reclamantei din țară a unei dispoziții contradictorii celei emisă în anul 2006, constituie un fapt mai presus de voința acesteia, care a împiedicat-o să formuleze contestația în termenul prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Comunicarea acestei ultime dispoziții către reclamantă nu a fost făcută în condițiile dispozițiilor art.864(3) Cod procedură civilă pentru a se asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, așa cum rezultă din actele dosarului, astfel că în mod corect instanța de fond a admis cererea de repunere în termenul prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pe fondul cauzei, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică în raport cu actele care au stat la baza emiterii notificării, întrucât reclamanta a făcut dovada că autoarea acesteia a avut în proprietate suprafața de 631 situată în P, str.-, din care s-a expropriat prin Decretul nr.222/1980 suprafața de 250 și construcțiile situate pe acesta, pentru care s-au încasat despăgubiri, diferența de teren fiind preluată de stat în mod abuziv, fără nici un titlu, astfel că sunt incidente în speță dispozițiile art.1 pct.2 și art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
Prin notificarea înaintată de către reclamantă prin executorul judecătoresc a fost solicitată întreaga suprafață de teren de 631 pentru care s-a dovedit a fi fost proprietatea autoarei reclamantei și nu numai suprafața de 250, cum s-a reținut prin dispoziția nr.1592 din 18 februarie 2008 (fila 54).
S-a dovedit cu planșele fotografice întocmite cu ocazia exproprierii, cât și cu adresa nr.104/7 februarie 1994 emisă de RA P, faptul că suprafața totală a terenului situat în str.-, devenită apoi - -, nr.10, a fost de 631 având categoria de folosință curți-construcții.
S-a stabilit de asemenea cu adresa nr.13212 din 11 octombrie 2007, emisă de Primăria comunei, că autoarei reclamantei, nu i s-a reconstituit nici o suprafață de teren de către Comisia Locală de Fond Funciar, iar cu planul de situație anexă la dispoziția nr.2204/2006 și referatul nr.25247/2006 s-a dovedit că întreaga suprafață de 631 este ocupată de construcția blocului N 2, zona funcțională a acestuia și alei de acces.
Aceasta fiind situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, se constată că prima instanță în mod corect a procedat la admiterea contestației în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, în sensul modificării dispoziției nr.1592 din 18 februarie 2008, emisă de Primarul Municipiului P și constatării faptului că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru suprafața de 390
De altfel, în situația în care prin dispoziția nr.2204 din 27 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului P s-a analizat notificarea reclamantei și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru 631 teren și construcții de 124,57, pentru imobilul situat în P,-, ce a aparținut autoarei reclamantei, aceeași autoritate nu mai putea pe cale administrativă să revoce ulterior dispoziția și să emită o nouă dispoziție, neavând o astfel de competență potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor legii speciale, la art.II se arată în mod expres faptul că "Deciziile sau dispozițiile or, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, cu modificările aduse de acest titlu, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii."
Rezultă așadar că nu există nici un temei juridic care să prevadă competența primarului de a revoca ulterior dispoziția anterior emisă de acesta pe cale administrativă.
Pentru considerentele expuse anterior, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, situație în care în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.250 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimată fiind reclamanta, domiciliată în P, str.-, - 4,.B,.8, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/20.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
