Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/
Ședința publică din 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1467 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUN G PRIN PRIMAR, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta-reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în apel; apelul este motivat, comunicat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Av., nu are alte cereri de formulat în cauză și nici alte acte de depus.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Av., precizează că reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat restituirea în natură a imobilului din G, str. -. - nr. 7 și nu nr. 7 și a formulat apel împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond, motivat de faptul că deși s-a solicitat și admis proba cu efectuarea unei expertize topografice, cadastrale, fiind achitat și onorariul pentru expert, aceasta nu a mai fost efectuată.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea probatoriilor.
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1467 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Galați - Secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta -tta în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.07.2008 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă, reclamanta -ta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului G:
- admiterea contestației;
- anularea Dispoziției nr.3563/SR din 20.12.2007 emisă de Primăria Municipiului G;
- restituirea imobilului situat în G, str.-.- nr.7 actual și nr.31, fost nr.7C;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, pe scurt a contestației se arată că, cu notificarea nr.336/N din 19.07.2001 depusă prin executorul judecătoresc a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în G, str.-.- nr.7c, trecut greșit în anexa Decretului de naționalizare nr.92/1950, în loc de cel situat în aceiași-, imobil pe care l-a moștenit de la sa zisă, născută, în calitate de unică moștenitoare a averii acesteia.
Astfel, cu adresa nr.851 din 08.08.2002 Arhivele Naționale G i-a eliberat o copie extras legalizată de pe Anexa Decretului nr.92/1950 cuprinzând tabelul imobilelor naționalizate în orașul G, sa figurând la poziția nr.129 cu 5 apartamente, respectiv cele din-,-, și str.-.- nr.7c.
Din "Actul de împărțeală voluntar" transcris la fostul Tribunal al județului la nr.1882 din 12.05.1934 rezultă că imobilul situat în str.-.- nr.7 și nu cel cu nr.7c, cum a fost în mod greșit trecut în tabelul - anexa la Decretul nr.92/1950 al imobilelor naționalizate din orașul G, a fost atribuit lui (căsătorită ), el figurând în act în lotul IV - poziția 1, imobil învecinat la miază-zi cu proprietatea -. la miază-noapte cu proprietatea, la răsărit cu str.-.- iar la apus cu proprietatea și.
Cu certificatul de calitate de moștenitor nr.160 din 03.07.2002 eliberat de biroul notarilor publici asociați și a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului moștenit de la sa zisă, născută, în temeiul prevederilor art.3 al.1, lit.a și art.4 al.2 din Legea nr.10/2001.
S-au invocat ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005.
În dovedirea și combaterea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Art. 1 al. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 stipulează că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau echivalent când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Alineatul (2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de la Strasbourg a statuat că o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. Trebuie menținut un just echilibru între criteriile interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 cere, înainte de toate și mai ales, ca ingerința autorității publice în dreptul de proprietate asupra bunurilor să fie legală.
În speță, la data de 19.07.2001, cu notificarea nr.336 depusă la Primăria mun.G, prin executorul judecătoresc, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în G, str.-.- nr.7c. Din actele depuse ca anexă la notificare a rezultat că în urma unui act de partaj voluntar încheiat în data de 12.05.1934 și autentificat sub nr.1882, imobilul situat în G, str.-.- nr.7 a devenit proprietatea d-nei.
Imobilul revendicat a fost preluat de către stat prin aplicarea prevederilor Decretului nr.92/1950.
Conform copiei extras nr.851/10.08.2001, eliberată de Arhivele Naționale, în anexa decretului menționat, la poziția nr.129 figurează cu un imobil preluat în G, str.-.- nr.7c.
Ulterior naționalizării, datorită renumerotării, imobilul revendicat a primit un alt nr.poștal, respectiv nr.31. Acest fapt rezultă din fișa mijlocului fix. De asemenea din rolul fiscal - foile matricole aferente anilor 1966-1975, la nr.matricol 930 și 931 privind adresa -.- nr.31-33 figurează proprietar, iar la nr.matricol 932 privind nr.poștal 35 figurează ca proprietar. În actul de partaj voluntar care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului, imobilul din str.-.- nr.7 are ca vecin la proprietatea. Prin urmare, imobilul din str.-.- nr.7 și -.- nr.31-33 în perioade de timp diferite au același vecin la și anume familia. Acest fapt, împreună cu cele precizate în fișa mijlocului fix, conduc la o singură concluzie și anume că fostul nr.7 din str.-.- este actualul nr.31.
Afirmația reclamantei cum că adresa -.- nr.vechi 7c corespunde actualei adrese -.- 7 nu se confirmă cu nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta -ta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta în dezvoltarea motivelor de apel că deși a solicitat constant restituirea imobilului situat în G, str. -. - nr. 7, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la imobilul situat în Gu,- Mai mult, deși instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice cadastrale, onorariul de expert fiind achitat, ulterior a renunțat la administrarea probei respective, apreciind total eronat că se impune restituirea imobilului din-, în noua numerotare imobilul revendicat - din aceeași- c, fiind cel restituit prin dispoziția nr. 3563/20.12.2007 emisă de pârâta în cauză.
Cum acest imobil îi aparține cetățeanului izraelian - conform Arhivelor Naționale G, apelanta solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare - instanța urmând a se pronunța cu privire la imobilul solicitat prin notificarea, respectiv cel situat la nr. 7, str. -, localitatea
Apelul declarat este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente;
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin încheierea din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Galația încuviințat proba cu expertiză topometrică, fixând atât obiectivele cât și onorariul provizoriu.
După desemnarea expertului și acordarea a 5 termene tocmai în vederea depunerii raportului de expertiză, fără nici o justificare pertinentă, instanța a apreciat că nu se mai impune administrarea probei respective. De precizat că partea nu a renunțat la administrarea probei solicitate și admise de instanță.
Administrarea probelor reprezintă o operație complexă și deosebit de importantă în desfășurarea procesului civil.
Din punctul de vedere al instanței, probele sunt un mijloc pentru a ajunge la realizarea funcției jurisdicționale: stabilirea adevărului în cauzele supuse judecății.
Din punctul de vedere al părților, probele sunt mijloace folosite pentru a convinge judecătorul asupra existenței sau inexistenței unor fapte relevante în procesul civil.
Probele concură la stabilirea adevărului, la formarea convingerii intime a judecătorului și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legal.
Ele conferă totodată instanțelor superioare posibilitatea de a exercita un control eficient asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate.
Cum, instanța de fond, fără nici o argumentare plauzibilă a "abandonat" administrarea unei probe admise și s-a pronunțat astfel în mod eronat cu privire la un alt imobil decât cel revendicat în baza Legii nr. 10/2001, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare - în vederea efectuării expertizei și pronunțării asupra realului obiect al acțiunii în restituire.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 297 pct. (1) Cod procedură civilă, prima instanță rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1467 din 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 1467/2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la această instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /22.03.2010
Tehnored.
4 exp./23.03.2010
Com. 2 exp./24.03.2010
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
