Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 344 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind apelanta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se cererea de judecare în lipsă formulată de apelanta pârâtă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, după care;
Intimatul reclamant depune întâmpinare.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelanta pârâtă și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Intimatul reclamant solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului C și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea în parte a dispoziției art.48133/25.05.2008, emisă de prima pârâtă, în ceea ce privește prevederile cuprinse în art.1 al acestei dispoziții, prin care i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 300. situat în C,- bis, expropriat în anul 1989 în baza Decretului nr.178/08.07.1987.
În fapt, reclamantul a arătat că, prin notificarea nr.1344/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren și construcție, situat în C,- bis, imobil expropriat în baza Decretului nr.178/08.07.1987, iar Primăria Municipiului Cae mis dispoziția nr.4515/08.02.2005, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub titluri de valoare nominală în limita sumei de 1.482.698.560 de lei.
A mai arătat reclamantul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a returnat ulterior dosarul de notificare Primăriei Municipiului C, solicitându-i conform procesului verbal de predare-primire nr.07322/23.01.2008, reanalizarea acestui dosar sub aspectul calității de persoană îndreptățită.
Că, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a emis o nouă dispoziție cu nr.48133/25.05.2008, unde la primul articol a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 300. motivând că reclamantul nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 și art.23 din legea nr.10/2001.
A precizat reclamantul că dispoziția menționată este nelegală și se sprijină pe considerente de apreciere a dovedirii dreptului de proprietate, făcute exclusiv în raport de prevederile dreptului comun.
A mai arătat reclamantul că temeinicia susținerilor sale, privind dovada dreptului de proprietate, rezultă și din interpretarea dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001 care prezumă, în lipsa unor probe contrare, calitatea de proprietar a persoanei individualizate în actul de preluare, precum și întinderea dreptului de proprietate ca fiind cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
A solicitat să se constate că are calitatea de "persoană îndreptățită" a beneficia de măsurile reparatorii în condițiile legii speciale și ca o consecință a acestui fapt, să se dispună obligarea pârâtelor la soluționarea cu celeritate și în conformitate cu actualele prevederi legale a dosarului constituit în urma notificării nr.1344/2001.
În cauză, a formulat întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La data de 17.10.2008, reclamantul a depus la dosar o precizare, prin care și-a completat cererea introductivă, solicitând să se dispune și obligarea pârâtei Primăria Municipiului C la emiterea unei noi dispoziții, precum și obligarea la restituirea în natură a terenului ( integral sau parțial) și/sau acordarea de despăgubiri în conformitate cu prevederile legale, în raport de prețul actual de circulație.
Prin sentința civilă nr.344 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
S-a admis în parte cererea astfel cum a fost completată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului C și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
S-a anulat dispoziția nr. 48133 din 23.05.2008 emisă de Primarul Municipiului C, în ceea ce privește punctele 1, 3 și 4.
S-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001, pentru imobilul teren în suprafață de 300 mp, situat în C,- bis, județul
A fost obligă pârâta Primăria Municipiului C la înaintarea dosarului de notificare nr. 1344/N/2001, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 300 mp, situat în C,- bis,construcția ce a fost demolată de pe acest teren.
S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat.
S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu este incidentă în cauza de față, cel puțin în ceea ce privește capetele principale ale cererii reclamantului.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel ce se pretinde a fi obligată în raportul juridic dedus judecății, iar prezentul demers judiciar a fost inițiat de reclamant ca urmare a nerecunoașterii, prin dispoziția contestată, a calității sale de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001, ceea ce înseamnă că legitimare procesuală pasivă în acest litigiu are instituția sau instituțiile care-i contestă reclamantului această calitate, emițând în acest sens acte juridice cu efecte pe planul posibilității obținerii măsurilor reparatori pentru imobilul preluat abuziv.
Este adevărat că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții în faza procedurii administrative de soluționare a notificărilor, însă în condițiile în care aceasta asigură Secretariatul Comisiei Centrale are o putere decizională în faza ulterioară soluționării notificării, putând face aprecieri și putând dispune cu privire la legalitatea și temeinicia deciziilor prin care s-au respins cererile de restituire în natură, (cum este cea din speță), hotărâri cu consecințe pe planul etapelor pe care urmează a le parcurge în continuare dosarul de notificare și a perioadei de finalizare a procedurii speciale în ceea ce privește un anumit dosar.
S-a mai reținut că atribuțiile acesteia nu sunt, așadar, strict de îndrumare sau de coordonare pentru a se excludede planoangajarea răspunderii sale juridice pentru deciziile luate în cadrul procedurii ulterioare celei de soluționare a notificării.
S-a reținut de asemenea că, prin notificarea nr.1344/2001 adresată Primăriei Municipiului C, reclamantul - a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în C,-bis, sub forma restituirii în natură sau prin echivalent pentru terenul în suprafață de 300. și sub forma despăgubirilor bănești pentru construcția demolată de pe acest teren.
Soluționând notificarea formulată de reclamant, Primăria Municipiului C, a emis dispoziția nr.4515/08.02.2005, prin care a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul notificat, în limita sumei de 1.482.698.560 ROL.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, dosarul de notificare cuprinzând dispoziția nr.4515/08.02.2005 a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care l-a restituit însă unității deținătoare, motivând printre altele că solicitantul - nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, depunând doar o chitanță de mână.
Având în vedere motivele returnării dosarului de notificare expuse în adresa nr.12622/CC/2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Primăria municipiului Cae mis la data de 23.05.2008 o nouă dispoziție, cu numărul 48133, prin care a respins cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 300. motivând că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 și art.23 din Legea nr.247/2005, întrucât înscrisul sub semnătură privată intitulat " chitanță" încheiat în anul 1967 depus în dosarul de notificare, nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art.23.1 din nr.HG250/2007, neavând caracterul unui act translativ de proprietate.
Cu privire la legalitatea acestei dispoziții, instanța a reținut în primul rând că aceasta încalcă principiul irevocabilității actelor administrative, în sensul că odată emisă o dispoziție de soluționare a notificării ce a intrat în circuitul civil, dispoziție nedesființată prin căile de atac prevăzută de lege, autoritatea administrativă nu mai poate reveni asupra acesteia, pronunțând o dispoziție contrară, ce înlătură în totalitate efectele juridice ale celei dintâi.
Că, în cauză, pârâta Primăria municipiului Cae mis dispoziția nr.4515/08.02.2005, prin care a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru întregul imobil expropriat, teren și construcție, ca o consecință a recunoașterii calității lui de persoană îndreptățită, iar potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, această decizie putea fi desființată numai în urma atacării sale în instanță cu plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, procedură judiciară care nu a fost urmată nici de reclamant, nici de organul emitent, nici de alte persoane sau instituții eventual interesate în contestarea dispoziției.
S-a reținut că această dispoziție a rămas astfel definitivă, emiterea de către pârâtă a unui act administrativ care îl revocă pe cel anterior și cuprinde dispoziții contrare acestuia, încălcând principiul irevocabilității actelor administrative enunțat anterior.
În același timp s-a reținut că este greșită și motivarea pe care unitatea deținătoare pârâtă și-a bazat dispoziția de respingere a cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru teren.
Instanța a motivat că înscrisul sub semnătură privată încheiat în anul 1967 nu are caracterul unui act translativ de proprietate, neîndeplinind condițiile impuse de art.23.1 din nr.HG250/2007, dar în materia imobilelor preluate abuziv actele translative de proprietate nu sunt singurele înscrisuri care fac dovada dreptului solicitantului, din acest punct de vedere Legea nr.10/2001 și normele metodologice de aplicare a acesteia instituind un regim probatoriu diferit de cel de drept comun, conform căruia dovada dreptului de proprietate poate fi făcută prin orice mijloace de probă prevăzute de legea specială.
Că, sub acest aspect Legea nr.10/2001 instituie în art.24 o prezumție relativă privind dovada calității de proprietar al imobilului preluat abuziv, dispunând că "în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar ".
În cauză, în procesul-verbal din data 17.03.1989, prin care s-a pus în executare măsura exproprierii( fila 64 ) reclamantul - este menționat ca proprietar atât al terenului, cât și al construcției situate în C, - 7 -, 1 bis, ceea ce creează în favoarea sa o prezumție de deținere a imobilului sub nume de proprietar, iar în cauză, această prezumție nu a fost răsturnată prin prezentarea unor probe contrare din care să rezulte că o altă persoană ar fi fost titulara dreptului de proprietate asupra terenului.
S-a reținut că în același timp, calitatea reclamantului de proprietar al terenului a fost recunoscută și prin procesul-verbal de evaluare a despăgubirilor și prin statul de plată a acestora, acte care, emanând de la o autoritate din perioada respectivă, ce atestă indirect faptul că imobilul aparținea reclamantului, intră în categoria actelor doveditoare conform art.23.1 lit. din HG nr.250/2007.
Pe de altă parte, calitatea reclamantului de proprietar al terenului poate fi dedusă și din calitatea lui de proprietar al construcției ce nu i-a fost contestată niciodată, știut fiind că în virtutea prezumției instituite de art. 492 Cod civil, proprietatea construcției aparține celui ce deține proprietatea terenului.
Tribunalul a concluzionat că reclamantul are, potrivit art.3 din Legea nr.10/2001, calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii și pentru imobilul teren, astfel încât este nelegală dispoziția nr.48133/23.05.2008 emisă de Primarul Municipiului C, prin care i se respinge cererea pe considerentul lipsei acestei calități.
Totodată, s- reținut că, deși reclamantul a solicitat doar anularea art.1 din dispoziție, aceasta atrage implicit și anularea art.3, care se referă la predarea către Prefectura județului Dad osarului de notificare, împreună cu dispoziția emisă, dispoziție ce a fost însă anulată parțial în cauza de față prin admiterea primul capăt al cererii reclamantului.
În același timp, în considerarea faptului că instanța a constatat încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative, s-a reținut că se impune și anularea art.4, pârâta Primăria Municipiului C neputând constata încetarea efectelor unei dispoziții care nu a desființată prin căile de atac prevăzute de lege.
Cât privește capătul din cererea introductivă a reclamantului de obligare a pârâtelor la soluționarea cu celeritate a dosarului format în urma notificării sale, din precizările ulterioare și din concluziile scrise depuse la data de 06.11.2008, tribunalul a reținut că reclamantul a înțeles să urmărească îndeplinirea cu celeritate a atribuțiilor ce revin instituției competente a soluționa notificarea, în speță Primăria Municipiului C, dovadă fiind faptul că prin concluziile scrise cererea în obligație de a face a fost formulată în sensul obligării Primăriei la emiterea unei noi dispoziții și la restituirea în natură și/sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 300.
Că, legat de această solicitare, instanța a constatat că nu se mai impune emiterea unei noi dispoziții, în condițiile în care există deja o dispoziție, prin care s-a soluționat notificarea, în sensul admiterii și stabilirii dreptului reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil notificat și aceasta este dispoziția nr.4515/08.02.2005, care continuă să își producă efectele cât timp nu a fost anulată, în urma parcurgerii unei proceduri judiciare.
În acest context, s-a reținut că rămâne ca pârâta Primăria Municipiului C să-și îndeplinească în continuare doar obligațiile legate de înaintarea dosarului de notificare în vederea parcurgerii procedurii ce urmează soluționării notificării, în raport cu art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În ceea ce privește cererea reclamantului de restituire în natură a terenului, instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât reclamantul nu a contestat dispoziția nr.4515/08.02.2005, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, ca urmare a constatării imposibilității de restituire în natură a terenului, dispoziția rămânând astfel definitivă sub aspectul naturii măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului.
Cum acesta nu invocă o schimbare a situației juridice a terenului față de cea de la data emiterii dispoziției nr.4515/08.02.2005 și reclamantul nu își întemeiază cerere pe o normă juridică nou introdusă prin Legea nr247/2005, care să-l îndreptățească la restituirea în natură a terenului, spre deosebire de data emiterii dispoziției anterioare, s-a reținut că nu se justifică actuala sa cerere, reclamantul necontestând imposibilitatea restituirii în natură a terenului, în raport de dispozițiile aplicabile din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și prin urmare, greșit această instanță a reținut că pârâta are calitate procesuală în cauza dedusă judecății.
A învederat că în conformitate cu actele normative de funcționare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această instituție nu are atribuții în faza procedurii administrative de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, ci numai atribuții de sprijin și îndrumare metodologică a autorităților administrației publice locale și centrale și de monitorizare a procesului de aplicare a Legii nr.10/2001, republicată.
Că în speță, obiectul cererii de chemare în judecată este o contestație la Legea nr.10/2001, reclamantul fiind nemulțumit de cele dispuse prin dispoziția unei alte autorități și ca atare, apelanta nu are calitate procesuală pasivă.
Faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu poate fi interpretat în sensul că această comisie este subordonată apelantei pârâte, iar faptul că Autoritatea asigură Secretariatul Comisiei Centrale, nu înseamnă că-i conferă acesteia alte atribuții, decât cele statuate prin legea sa de înființare și organizare.
A concluzionat în sensul că, referitor la faptul că cele două instituții, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sunt două instituții care nu se suprapun și au atribuții diferite, există și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcând trimitere la decizia nr.3756 din 29 octombrie 2008, pronunțată de această instanță în dosarul nr-.
Apelul este fondat.
Examinând lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de apelanta pârâtă, în raport și de dispozițiile art. 295 Cod pr. civilă, Curtea constată că prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și prin urmare, în mod nelegal a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu și cu această parte.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul la data de 10 iunie 2008, îl constituie contestația împotriva dispoziției nr.48133/23 mai 2008, emisă de Primăria Municipiului C în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, reclamantul fiind nemulțumit de modalitatea în care autoritatea administrativă locală a rezolvat notificarea formulată de acesta cu privire la imobilul teren și construcție, situate în C,- bis.
Prin contestația formulată în baza Legii nr.10/2001 reclamantul a urmărit modificarea dispoziției nr.48133/23 mai 2008 emisă de Primăria Municipiului C, modificare ce nu putea fi dispusă de către instanța de judecată, decât cu privire la autoritatea administrativă locală emitentă, întrucât aceasta era singura obligată în raportul juridic dedus judecății.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are nici un fel de atribuții în procedura administrativă de soluționare a notificărilor și câtă vreme nu poate emite o decizie sau o dispoziție în sensul prevederilor art.25 și următoarele din Legea nr.10/2001, nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, atunci când obiectul contestației îl constituie o astfel de decizie sau dispoziție.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din HG nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are atribuții de îndrumare metodologică a autorităților administrației publice locale și centrale și a persoanelor juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001, dar și de monitorizare a procesului de aplicare a Legii nr.10/2001 republicată.
Actul normativ de înființare și funcționare al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu-i conferă nici un fel de atribuții acesteia, în procedura de restituire a imobilelor ce formează obiectul Legii nr.10/2001 și mai mult, legea specială de retrocedare nu cuprinde nici un fel de dispoziții din care să rezulte că apelanta pârâtă ar avea atribuții concrete în procedura de restituire reglementată de Legea nr.10/2001.
În atare situație, câtă vreme obiectul contestației îl formează dispoziția emisă în procedura Legii nr.10/2001 de o altă autoritate decât apelanta pârâtă, aceasta nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, instanța de fond a dat o rezolvare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și ca atare, în mod nelegal a admis cererea în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod pr. civilă, apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondat și urmează a fi admis.
Se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și se va respinge contestația față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 344 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelanta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și respinge contestația față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./5 ex.
04.03.2009
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
