Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de pârâtele SC G SA,cu sediul în G,str.- - nr.132, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B,str.-.-. nr.50,sector 1,și de reclamanta, domiciliată în G,str.- 11 nr.3-/15,.7,împotriva sentinței civile nr.150 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUN. G, având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 februarie 2009, 13 februarie 2009,și apoi pentru 16 februarie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecata civilă pe pârâții Șantierul Naval G, Consiliul local al Municipiului G, Primarul Municipiului G, solicitând ca, în baza probelor administrate să se dispună restituirea în natură și/sau prin echivalent a imobilului situat în G,-, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat în motivarea cererii că este moștenitoarea defunctei. Autoarea sa a fost proprietara imobilului situat în G,- ( în vechea numerotare fiind identificat la nr.28), ce a fost donat statului sub presiunea exercitată de autorități anterior anului 1989.
Prin sentința civilă nr. 2508/2003 a Judecătoriei Galațis -a constatat nulitatea absolută a actului de donație. Notificarea nr. 352 / 4.10.2001 depusă inițial la Primăria Municipiului Gaf ost înaintată Santierului Naval G SA întrucât acesta este unitatea deținătoare a imobilului. Însă, prin adresa (dispoziția) nr.1.02.755/19.01.2007, Șantierul Naval o înștiințează pe de o parte, că este proprietara în parte a suprafeței revendicate, iar pe de altă parte dispune retrocedarea întrucât dreptul de proprietate a fost inclus în capitalul societății și acest lucru ar determina nemulțumirea acționarilor din societate.
Consideră că, oricare ar fi fost partea din imobil pe care o deținea, unitatea deținătoare era obligată la restituire, întrucât imobilul a fost preluat de stat fără nici un titlu și acesta nu putea transmite mai multe drepturi decât avea.
Apreciază că pârâții trebuie să precizeze fiecare ce suprafață de teren revendicat dețin. Cât despre invocarea art.6 alin.4 din Legea 10/2001 de pârâta Șantierul Naval G SA, aceasta se referă la utilaje și instalații evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale, iar obiectul revendicării sale a fost imobilul - teren.
S-a folosit în dovedirea cererii de proba cu acte, depunând la dosar adresa nr. 77670/2006 emisă de Primăria G, adresa nr. 15/2006, adresa nr. 1.0.2.755/2007 emisă de Șantierul Naval G, certificatul de moștenitor nr.188/202, sentința civilă nr. 2598/2003 pronunțată de Judecătoria Galați, certificatul de moștenitor nr. 491/1961, nr.32/1981, oferta de donație, actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1926, expertiza tehnică imobiliară.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.1,2,20,50 din Legea 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Șantierul Naval Gas olicitat respingerea acțiunii. A precizat că este titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil în suprafața de 553.265,71. teren situat în G,-, în baza prevederilor Legii 15/1990 și nr.HG 834/1991. La momentul apariției Legii 10/2001 era privatizată integral. În aceste condiții, reclamanta era îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform art.29 alin.3 din Legea 10/2001 ce urmau a fi acordate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, motiv pentru care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
Pe de altă parte, nu a putut preciza cu exactitate dacă deține în proprietate întreaga suprafață revendicată neexistând schițe/planuri pentru identificarea terenului.
A anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 3752/1997, documentația tehnică cadastrală necesară întabulării în Cartea funciară, hotărârea Guvernului nr. 320/1991, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.119/1999, actul adițional la statutul societății autentificat sub nr. 670/1998, cererea de înscriere mențiuni nr. 62270/1998, rezoluțiile judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, adresa nr. 77670/2006 emisă de Primăria G, notificarea nr. 352/2001, cererea nr.15/2006, adresa nr. -/2007.
Consiliul Local G și Primarul Mun.G au invocat lipsa calității procesuale pasive. Au arătat că terenul revendicat de reclamantă este deținut de Șantierul Naval G, aceasta fiind obligată să soluționeze notificarea prin prisma dispozițiilor art.21, 25 din Legea 10/2001.
La termenul de judecată din data de 13.04.2007, dat fiind susținerile pârâtei SC SA G, a fost introdusă în cauză, la cererea reclamantei,
B, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că nu există identitate între părțile din procedura necontencioasă și cea contencioasă. A precizat că nu a fost sesizată cu soluționarea nici unei notificări din partea reclamantei.
Consideră că acțiunea promovată de reclamantă este și inadmisibilă, dat fiind că nu a fost notificată.
Prin sentința civilă nr.150/2008 a Tribunalului Galațis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G,s-a respins aceeași excepție față de Primarul Mun.G,Șantierul Naval și AVAS B și s-a admis în parte acțiunea față de aceste pârâte.
S-a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în G,str.- nr.22,a cărui valoare de circulație e de 31.628,80 lei.
Au fost obligate pârâtele (mai puțin Consiliul Local G) la plata a 1400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 10/2001 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.247/2005, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a Primăriei, respectiv a Primarului general al municipiului Prin art.20 alin.3 din Legea 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituirea unității administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria sau primarul a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local G și Primarul Municipiului Având în vedere cele mai sus reținute, doar primarul sau unitatea administrativ-teritorială pot avea calitate procesuala pasivă și-n faza procedurii contencioase.
Față de Primarul Municipiului G, excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă. Raportul de expertiză întocmit în cauză a evidențiat faptul că o parte din suprafața revendicată de reclamantă (60,15 mp teren) face parte din domeniul public al Municipiului
În aceste condiții, având calitate procesuală în faza procedurii necontencioase, au calitate și-n cea contencioasă.
Același raport de expertiză confirmă faptul că 155,85 mp teren se află în proprietatea Șantierului Naval SA G, societate privatizată integral la momentul apariției Legii 10/2001.
Art.29 din Legea nr.10/2001 în forma republicată pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Deși pârâta SC SA Gap rimit notificarea formulată de reclamantă, nu a înaintat-o B, instituția publică care a efectuat privatizarea.
De abia, după o perioadă de 6 ani de la formularea notificării și 1 an de la momentul la care primăria i-a comunicat-o însoțită de actele corespunzătoare, pârâta comunică reclamantei, prin adresa nr. 1.0.2.755/19.01.2007, imposibilitatea restituirii în natură a imobilului revendicat.
Însă conduita culpabilă a persoanei notificate nu poate să afecteze interesele persoanei îndreptățite și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege. Deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art.23 alin.1 din lege, o lacună a Legii 10/2002, cei îndreptățiți se pot adresa instanței competente care va analiza motivele refuzului de restituire a imobilului în natură cât și lipsa ofertei de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii acesteia.
Pentru aceste motive, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Șantierul Naval SA G și AV.B, precum și excepția inadmisibilității invocate de B ca și cea a prematurității.
Pe fondul cauzei:terenul situat în G,-, fost nr.28, format din suprafața de 216 mp teren a fost proprietatea numitei în baza actului de partaj autentificat sub nr. 2374/1926 și transcris sub nr. 2137/1926 de fostul Tribunalul. Pe această suprafața de teren, împreună cu soțul său, a construit o casă de locuit, formată dintr-o cameră și anexe gospodărești. La data de 26.11.1961 decedează și ulterior, la 16 mai 1977, moștenitorii acestora fiind copiii acestora, printre care și reclamanta din prezenta cauză.
În anul 1981, descendenții foștilor proprietari donează fostelor autorități locale imobilul, întocmindu-se oferta de donație autentificată sub nr. 1851 de fostul notariat de Stat Județean
Această preluare a fost abuzivă, neexistând o dreaptă și justă despăgubire stabilită de justiție. A fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică nu poate fi lipsită de proprietatea asupra bunurilor sale decât pentru cauze de utilitate publică și numai în condițiile prevăzute de lege și de precizările generale ale dreptului internațional.
De altfel, prin sentința civilă nr. 2508/24.04.2008 pronunțată de către Judecătoria Galațis -a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat prin intermediul ofertei de donație autentificate sub nr. 1851/17.04.1981.
În aceste condiții, imobilul se încadrează în dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.10/2001, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Reclamanta a declanșat procedura administrativă prealabilă, notificând Primăria Mun.G la data de 4.10.2001. Constatând că imobilul nu se află în patrimoniul său, notificarea și actele anexă au fost comunicate Santierului Naval SA Însă această pârâtă comunică la data de 13.01.2007 reclamantei faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură, contravaloarea suprafeței de teren fiind inclusă în capitalul societății și emise acțiuni.
Însă, deși avea obligația înaintării notificării B, instituția publică implicată în privatizare nu a procedat în acest mod.
Conduita aceasta nu se poate imputa reclamantei, care este îndreptățită să i se soluționeze cererea într-un termen rezonabil.
Mai mult, această conduită reprezintă de fapt un refuz de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii, punând-o pe reclamantă într-o poziție de inferioritate față de persoanele ale căror cereri au fost soluționate în termenul prevăzut de art.23 din Legea 10/2001.
În consecință, constatând că reclamanta a făcut dovada vocației succesorale și a proprietății și deposedării abuzive, este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Deși art.9 din Legea 10/2001 prevede prioritatea restituirii în natură față de restituirea prin echivalent, acest lucru nu este posibil în cauză. Astfel, potrivit raportului de expertiză suprafața de 60,15. face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale iar diferența de 155,85. se află în proprietatea pârâtei SC SA
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul având o valoare de circulație de 31.628,80 lei RON.
Împotriva sentinței civile nr.150/2008 a Tribunalului Galația declarat apel reclamanta solicitând schimbarea acesteia în sensul precizării pârâților care sunt obligați la plata sumei de 31.628,80 lei sau dacă eoo bligație solidară.În motivarea acestei critici a învederat că prin dispozitiv se constată dreptul său la despăgubiri fără a se preciza persoana obligată să i le plătească,fapt ce o împiedică să pună-n executare hotărârea fată-n cauză.
Prin apelul său,reclamanta a solicitat și îndreptarea erorii materiale strecurate în motivarea sentinței,deoarece numele autoarei sale este și nu.
Reclamanta și-a completat motivele de apel în termen,completare care viza 3 aspecte din care s-a renunțat la 2 (vezi dezbaterile din apel). S-a menținut cererea de obligare efectivă a pârâtelor Primarul Mun.G și Șantierul Naval sau AVAS B la plata sumelor de bani proporționale cu suprafața de teren ocupată de Șantierul Naval și Primărie. În argumentarea acestei cereri a precizat că potrivit CEDO fondul Proprietății nu este funcțional și ca atare reclamanta este privată de dreptul său de proprietate sau de o despăgubire efectivă pentru lipsirea de acest drept.
Apelanta pârâtă Șantierul Naval critică sentința civilă nr.150/2008 a Tribunalului Galați sub aspectul nesoluționării excepției prematurității de către instanța de fond,excepție motivată pe imposibilitatea de acces la documente relevante și de lipsa unor schițe cu terenul revendicat. Dovada amplasamentului acestui teren trebuia făcută de către reclamantă.
Totodată,apelanta pârâtă Șantierul Naval critică hotărârea de la fond pentru soluția dată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a sa. Astfel,Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001,definesc "unitatea deținătoare",definiție în care apelanta nu se regăsește,nefiind "regie autonomă,societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat,organizații cooperatiste".
Ul alt motiv de apel al pârâtei Șantierul Naval vizează faptul că sentința atacată nu obligă vreuna din părți la emiterea deciziei de acordare de despăgubiri,ci constată existența dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent.
Ultimul motiv de apel al acestei părți privește obligarea sa greșită la plata cheltuielilor de judecată prin prisma celorlalte motive de apel.
Apel a declarat și pârâta AVAS B,fără a-l motiva.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că doar apelul reclamatei e fondat.
Din analiza dispozitivului sentinței civile nr.150/2008 a Tribunalului Galați rezultă că instanța de fond nu a precizat partea obligată la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul din cauză.
În speță,nu se contestă nici dreptul de proprietate al autoarei reclamantei (drept dovedit cu actul de vânzare cumpărare din 1926 dintre și Societatea pentru exploatarea de păduri și ferăstrae - fila 58 dosar fond-) și nici calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei (vezi certificatul de moștenitor nr.321/1981 emis de Notariatul de Stat G ca urmare a decesului lui ) și nici faptul că terenul din cauză a fost preluat fără titlu valabil de stat (vezi oferta de donație autentificată sub nr.1851/1981 de Notariatul de Stat G,precum și sentința civilă nr.2508/2008 a Judecătoriei Galați de constatare a nulității acestei donații).
" discordiei" e reprezentat de natura măsurilor reparatorii ce se vor acorda,precum și persoana obligată la a le plăti.
Expertiza efectuată-n cauză a relevat faptul că-n prezent o suprafață de 155,85 mp se află în proprietatea lui SC G,iar 60,15 mp în domeniul public al Orașului
Potrivit actelor de la filele 30-40 dosar fond,apelanta pârâtă SC G era integral privatizată la data apariției Legii 101/2001. Societatea implicată în privatizarea ei a fost FPS a cărei succesoare e intimata AVAS
Conform art.29 din Legea nr.10/2001 - republicată,pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate,altele decât cele prevăzute la art.21 alain.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptulla despăgubiri în condițiile legii speciale.
Art.10 alin.2 teza 2 din Legea 10/2001 prevede că în cazul terenurilor ocupate de lucrări de utilitate publică măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Titlul VII din Legea 247/2005 prevede metodologia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent,metodologie ce urma a se finaliza cu titluri de participare la Fondul Prorietatea după cotarea acestuia la Bursă.
Însă,instanța europeană de la Strassbourg a apreciat,în mod constant,că acest organism colectiv de valori mobiliare nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri (cauza Jujescu contra României - par.38, cauza Johanna Huber contra României - par.27,).
Pentru cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv de stat (ca-n speță),iar măsurile reparatorii prev.de Legea 10/2001 și Legea 247/2005 sunt iluzorii,Curtea a stabilit că urmează să se plătească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului.
În mod repetat CEDO a evidențiat că inconsecvențele și deficiențele legislative au generat o practică neunitară și soluții ale instanțelor judecătorești care au atras,în numeroase cauze,condamnarea Statului Român pentru încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 reținându-se că a avut loc o lipsire de proprietate,combinată cu absența unei despăgubiri adecvate.
Prin urmare,în procedura de aplicare a Legii 10/2001,în absența unor prevederi de natură a asigura aplicarea efectivă și concretă a măsurilor reparatorii poate apare conflictul cu art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție,ceea ce impune,conform art.20 alin.2 din Constituția României,prioritatea normei din Convenție care,fiind ratificată prin Legea 30/1994,face parte din dreptul intern,așa cum se stabilește prin art.11 alin.2 din legea fundamentală.
În concluzie,motivul de apel al reclamantei constând în obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor e deplin justificat prin prisma celor mai sus reținute.
Cum 60,15 mp sunt în proprietatea Orașului G,iar 155,85 mp în proprietatea G - societate comercială integral privatizată la data apariției Legii 10/2001 - absolvită de vreo obligație de Legea 10/2001 și date (obligațiile) în sarcina societății implicate în privatizare - în speță AVAS B,urmează ca raportând suprafața la valoarea de piață reținută de instanța de fond să fie obligate aceste pârâte la plata sumelor ce vor rezulta.
Al doilea motiv de apel al reclamantei vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în considerente urmează a nu fi primit pentru că efectele acestei greșeli nu există (s-a trecut în loc de ) atâta vreme cât nimeni nu-i contestă dreptul de proprietate al autoarei sale și ca atare orice discuție pe această temă este închisă.
În ceea ce privește apelul pârâtei G,urmează a fi respins pentru că excepția prematurității nu are susținere legală atâta vreme cât Legea 10/2001 prevedea un termen de 60 de zile în care persoana juridică care a primit notificarea trebuia să răspundă la solicitare,termen nerespectat de apelanta pârâtă și sancționat ca atare de ICCJ prin 20/2007.
Al doilea motiv de apel al pârâtei G,de asemenea,e nefondat pentru că atâta vreme cât a reținut notificarea și nu a reorientat-o imediat AVAS-ului deși știa foarte bine că era privatizată la data apariției Legii 101/2001,a determinat partea să considere că se află în fața unui refuz de soluționare,refuz care-i conferă calitate procesuală pasivă.
Aceeași justificare determină și respingerea motivului de apel vizând obligarea acestei părți la plata cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.296 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat de reclamanta,a se schimba în parte sentința civilă nr.150/2008 a Tribunalului Galați,în sensul că vor fi obligați pârâtul Primarul Mun.G către reclamantă la plata a 8.807,76 lei cu titlu de despăgubiri și pârâta AVAS B către reclamantă la plata a 22.821,12 lei cu titlu de despăgubiri și se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Șantierul Naval și AVAS
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă,urmează a fi obligați apelanții pârâți la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelanta reclamantă în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de reclamanta, domiciliată în G,str.- 11 nr.3-/15,.7,împotriva sentinței civile nr.150 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUN. G, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința civilă nr.150/2008 a Tribunalului Galați,în sensul că o completează cu următoarele mențiuni:
Obligă pe pârâtul Primarul Mun.G către reclamantă la plata a 8.807,76 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pe pârâta AVAS B către reclamantă la plata a 22.821,12 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge, ca nefondate, apelurile civile declarate de pârâtele SC G SA,cu sediul în G,str.- - nr.132, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B,str.-.-. nr.50,sector 1,împotriva aceleiași sentințe civile.
Obligă pe apelanții pârâți G SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B către apelanta reclamantă la plata a 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /16.03.2009
: /17.03.2009
7 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin
