Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 64/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanții G - decedat (prin moștenitorii, Pitești,-, județul și, Pitești,-, -3,.B,.1,.4, județul A) și, Pitești, str.-, -0,.C,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.65 din 06 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.1824/2004, venit spre rejudecare după casare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în data de 29 februarie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin dispoziția nr.2531 din 1 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă notificarea prin care petentul Gas olicitat restituirea, în natură a terenului în suprafață de 252 mp. situat în Pitești,- sau plata unor despăgubiri bănești.
Împotriva deciziei primarului au formulat contestație contestatorii G și, care au solicitat fie restituirea în natură a terenului, fie atribuirea unui alt teren din domeniul privat al primăriei.
Prin sentința nr.65 din 6 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă a fost respinsă contestația, reținându-se că imobilul teren și construcție, proprietatea contestatorilor, a fost expropriat prin Decretul nr.72/1986, că aceștia au fost despăgubiți și că nu este posibilă restituirea în natură a terenului, deoarece este ocupat de un bloc și alee de acces.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța trebuia să oblige pe intimat, în condițiile în care ar fi constatat că terenul solicitat de către apelanți este imposibil de restituire în natură, să ofere acestora un teren în echivalent, în imediata vecinătate.
În subsidiar, în condițiile în care nici acest lucru nu este posibil, instanța trebuia să admită contestația și să dispună obligarea intimatului la plata despăgubirilor civile către aceștia.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.1/A din 9 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Instanța de apel a reținut că, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, contestatorii nu au solicitat despăgubiri.
Împotriva susmenționatei decizii, au declarat recurs contestatorii, susținând în esență că în mod greșit s-a stabilit că terenul nu este liber și că, oricum erau îndreptățiți la plata unor despăgubiri.
Prin decizia nr.10 din data de 8 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de reclamanți, casată decizia și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pe baza expertizei tehnice efectuată la instanța de fond de către expertul, în mod corect au reținut instanțele că terenul ce formează obiectul litigiului nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de un bloc și de de acces.
Confirmând soluția instanței de fond, instanța de apel a stabilit însă greșit că nu a fost solicitată, în subsidiar, plata unor despăgubiri bănești de către contestatori, prin notificare.
Or, prin Notificarea nr.399/27 iunie 2001, contestatorul a solicitat despăgubirea în bani pentru imobilul expropriat.
Cum instanța de apel a considerat că această cerere este inadmisibilă, deoarece a fost adresată direct instanței, instanța superioară a concluzionat că se impune casarea deciziei pentru soluționarea cererii pe fond.
cu rejudecarea cauzei după casare, instanța, în baza dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă, a dispus în ședința din 8 iunie 2007 efectuarea unei expertize care să evalueze terenul în suprafață de 252, precum și imobilul demolat raportat la standardele internaționale de evaluare, urmând ca experții să aibă în vedere și despăgubirile primite de apelanții-reclamanți la data exproprierii conform înscrisului de la fila 20.
S-au efectuat raporturi de expertiză în cauză de către experți și pentru evaluarea terenului și a construcției, și în final s-a stabilit de către expertul suma totală a despăgubirilor care urmează a fi primite de către apelanții-reclamanți (fila 134 dosar apel).
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanții-reclamanți și având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10 din 8 ianuarie 2007, obligatorie pentru instanțele inferioare, curtea va constata că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Prin dispoziția nr.253/1.09.2004, intimatul-pârât a respins notificarea formulată de către apelanții-reclamanți prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 252 cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001, întrucât acesta a aparținut statului, iar Gad eținut terenul în folosință veșnică doar pe durata existenței construcției.
Așa după cum rezultă din adeverința nr.155/1992, eliberată de fostul Pitești (15 dosar fond), imobilul proprietatea reclamantului compus din suprafața de 252 și construcții în suprafață de 80,12 a fost expropriat prin Decretul nr.72/1986.
Pentru întreg imobilul reclamantul a primit despăgubiri în valoare de 61,050 lei, așa cum rezultă din Borderoul nr.79/1986 (20).
Calitatea de proprietari a reclamanților a fost dovedită cu actele de stare civilă, iar intimatul-pârât nu a formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la acest aspect, care a intrat în putere de lucru judecat.
Față de expertiza efectuată la instanța de fond, din care rezultă că întreaga suprafață de teren în litigiu este ocupată de construcția blocului Z2, alee de acces și zona de protecție a acestui bloc, este evident că terenul nu poate fi restituit în natură.
Având în vedere îndrumările obligatorii cuprinse în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a precizat în mod clar că instanța trebuie să se pronunțe pe fond privind acordarea de despăgubiri apelanților-reclamanți, s-au efectuat expertizele în cauză care au stabilit în mod concret cuantumul acestora.
Pe tot parcursul rejudecării apelului, intimatul-pârât, deși a fost citat în mod legal, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu și-a formulat nici un fel de apărări, nedepunând întâmpinare.
La dosar s-a depus, prin intermediul serviciului arhivă la fila 72, o Dispoziție cu nr.3049 din 22.09.2006, emisă de către intimatul-pârât cu privire la aceeași suprafață de teren ce face obiectul prezentului litigiu, însă curtea nu va lua în considerare această decizie pentru următoarele considerente.
Decizia emisă de către intimatul-pârât reprezintă, în baza disp.art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, un titlu executoriu și intimatul nu mai poate reveni asupra ei pe cale administrativă.
Singura în măsură să cenzureze legalitatea și temeinicia emiterii ei este instanța de judecată, astfel încât este inadmisibil ca pentru aceeași suprafață de teren să fie emise două decizii, cu atât mai mult cu cât, cu privire la prima, instanțele urmează să se pronunțe, soluția nefiind irevocabilă, situație față de care decizia este emisă pro causa.
Cum decizia, ce face obiectul procesului de față, a fost emisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, curtea constată că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 din Titlul VII din această lege și raportat la Decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.52/2007.
Față de cele arătate mai sus, reținând deci că apelanții-reclamanți sunt persoane îndreptățite în înțelesul art.3 lit.a din Legea nr.10/2001, dovedind calitatea de proprietari a bunurilor ce au făcut obiectul exproprierii, curtea în baza dispozițiilor art.10 alin.8 și 10 coroborate cu art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 și art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de apelanții-reclamanți, va schimba sentința în sensul că va admite contestația și va dispune anularea deciziei nr.253/2004 emisă de intimat.
Va constata că apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți la primirea măsurilor reparatorii, respectiv a despăgubirilor bănești în cuantum de 464.765,27 lei Ron.
În baza disp.art.274 Cod pr.civilă va obliga pe intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 2.900 lei cheltuieli de judecată, în fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanții G - decedat (prin moștenitorii, Pitești,-, județul și, Pitești,-, -3,.B,.1,.4, județul A) și, Pitești, str.-, -0,.C,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.65 din 6 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.1824/2004, intimat fiind Primarul Municipiului Pitești,-, județul
Schimbă sentința de mai sus în sensul că, admite contestația și dispune anularea deciziei nr.253/2004, emisă de intimat.
Constată că apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți la primirea măsurilor reparatorii, respectiv a despăgubirilor bănești în cuantum de 464.765,27 lei Ron.
Obligă pe intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 2.900 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
11.03.2008
Red.
GM/EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Corina Pincu Ifrim
