Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 64
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina
Grefier
*****************************
La ordine au venit spre pronunțare apelurile promovate de reclamanta prin mandatar și cel al pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI R, împotriva sentinței civile nr.143/C/28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 3310/C/20.10.2006 a chemat în judecată Primarul municipiului R, în temeiul Legii 10/2001.
Acțiunea sa are ca obiect contestație împotriva Dispoziției Primarului cu nr.- din 7.12.2006 deoarece, prin restituirea parțială în natură și propunerea de despăgubiri s-a diminuat suprafața de teren pentru care a depus acte de proprietate și pe care l-a dovedit cu extras din Decretul nr.396/1978.
A contestat, de asemenea, calculul daunelor pentru clădirea demolată.
În motivarea contestației a arătat că, a formulat cerere de retrocedare prin notificare adresată Primarului municipiului R pentru dreptul succesoral al său, care cuprinde o suprafață de 1000.conform actului de proprietate anterior demolării prin Decretul 396 din 1978 pe numele defuncților și, autentificat cu nr.233/1951. Această întindere a terenului reiese și din cele două acte anterioare cumpărării - 23.11.1939 și din data de 9.07.1940.
A mai arătat contestatoarea că i se cuvine întregul teren și nu o cotă parte în raport cu numărul moștenitorilor cu vocație succesorală, așa cum a stabilit Primăria R care a oferit 3/16 din 1/2 din 500 de
La punctul 5 din Dispoziția criticată s-a menționat că s-au primit despăgubiri pentru terenul revendicat de 1125 lei. Contestatoarea arată că, mențiunea este inexactă întrucât despăgubirea privește doar imobilul construcții, care a fost apoi demolat și pentru întreg terenul.
În Decizia din 7.12.2006 s-a propus plata despăgubirii pentru 269,375. considerat a fi imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat funcțional de rețele de utilitate publică. Arată contestatoarea că, amplasamentul real al terenului solicitat nu este cel constatat prin expertiza întocmită de Comisia de aplicare a Legii 10/2001. În caz că se face identificarea corectă a terenului avut de părinții săi, ar rezulta o suprafață mai mare care ar putea fi retrocedată în natură.
A solicitat contestatoarea a se cere relații intimatului cu privire la anul în care, parte din terenul de sport al Școlii nr.5 a trecut de la Ministerul învățământului în proprietatea primăriei, cu tot terenul proprietarilor solicitanți, precum și autorizațiile la care s-au făcut anumite lucrări pe terenul respectiv. A invocat în acest sens art.20 din Legea 10/2001, modificat prin Legea 247/2005 prin introducerea alin.4 indice 1 care prevede: "Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor de retrocedare este interzisă înstrăinarea, concesionarea sub orice formă a bunurilor imobile, terenuri și/sau construcții notificate". A mai invocat prevederile art.41 și 45 cu privire la răspunderea contravențională în tergiversarea nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite. A solicitat cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a împuternicit prin procură autentică 2322/2005 pe fiica sa, să îi reprezinte interesele în prezenta cauză.
În dovedire a depus acte de stare civilă, acte doveditoare ale proprietății pentru imobilul în litigiu, copia notificării, corespondență cu instituția primăriei, raportul de evaluare, schițe de plan, notificarea și dispoziția contestată.
În termen legal, Primarul municipiului Rad epus întâmpinare (fila 59 dosar), prin care a cerut respingerea contestației pentru următoarele motive:
a dovedit calitatea de persoana îndreptățită conform art.3 din Legea 10/2001, în raport cu cota de 3/16 din 1/2 din 500.teren și conform art.4, în calitate de moștenitoare legală a numitei pentru cota acesteia din imobilul revendicat. Nu s-a făcut dovada calității de moștenitor față de frații săi înscriși în certificatul de moștenitor și care erau proprietarii unei părți a imobilului la data preluării.
Sub aspectul dreptului de proprietate a considerat ca fiind valabil, ca probatoriu: certificatul de moștenitor nr.21/1974 din care rezultă cota sa de 3/16 din 1/2 din 500.teren, cotă față de care avea calitatea de proprietar la data exproprierii. Restul proprietății a fost preluat de stat de la ceilalți moștenitori legali, în raport cu aceștia notificatoarea nu a dovedit calitatea de moștenitoare decât după defuncta sa mamă, care nu putea transmite mai mult decât deținea în proprietate; actul de vânzare cumpărare menționează o suprafață de "aproximativ 1000." dar în decretul de expropriere apare suprafața de 776. iar în tabelul cu despăgubiri anexă la decretul de expropriere apare o suprafață de 500. Primarul, analizând forța probantă a acestor înscrisuri, a considerat ca fiind aplicabil în cauză certificatul de moștenitor care prevalează decretului de expropriere.
După identificarea bunului revendicat s-a constatat că, suprafața de 90.este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, restul fiind ocupată de bloc nr.1, bloc 2, - și alee de acces la blocurile menționate, precum și rețele de utilitate publică pentru care s-au propus despăgubiri.
A anexat copia dosarului de notificare în care s-a pronunțat dispoziția contestată.
Instanța a încuviințat expertiză tehnică de identificare a terenului în litigiu.
Contestatoarea a arătat că, pe parcursul soluționării notificării nu a fost citată la primărie pentru rezolvarea amiabilă a litigiului.
Expertul tehnic desemnat de instanță a fost înlocuit la termenul din 19.04.2007 cu ing. care, la rândul său, a solicitat înlocuirea prin cerere adresată la 16.05.2007 întrucât avea în lucru un număr de peste 100 de expertize. Considerând a fi întemeiată această solicitare, s-a numit un alt expert de pe lista biroului local, care a procedat la efectuarea lucrării tehnice la data de 25.09.2007.
Prin sentința civilă nr.143/C/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamțs -au dispus următoarele:
S-a admis contestația și s-a anulat în parte dispoziția contestată în sensul că:
S-a constatat îndreptățirea contestatoarei la retrocedarea suprafeței de 777mp în loc de 359,375mp.
S-a dispus restituirea în natură a terenului, în suprafață de 163. conform schiței ANEXA nr.1 la raportul de expertiză efectuată în dosarul cauzei pentru termenul din 27.09.2007 - identificată cu albastru și galben învecinată cu parcarea auto(N),. - (S), Cale acces(E), Sc.nr.5(V).
S-a modificat art.5 al dispoziției contestate în sensul că suprafața pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri va fi de 614. în loc de 259,375. și au fost menținute celelalte mențiuni ale dispoziției contestate.
A fost obligat Primarul municipiului R să plătească 500 lei cheltuieli de judecată contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Motivele de apel ale intimatului au fost în esență următoarele:
Restituirea în natură a suprafeței de 73mp în curtea Grădiniței nr.5 aflată în domeniul public al municipiului R este nelegală deoarece normele care reglementează regimul juridic al proprietății publice sunt imperative și de strictă interpretare. Motivarea instanței de fond este total greșită deoarece acest teren a avut un regim de proprietate publică și înainte de atestarea domeniului public al municipiului prin hotărâre de guvern.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea dreptului contestatoarei și asupra cotelor ce revin celorlalți comoștenitori instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în această speță nefiind aplicabile dispozițiile art.47 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 deoarece terenul a fost preluat de la comoștenitori pe cotele fiecăruia și nu de la autorii acestora.
Nu se poate da eficiență actului de preluare prin compensare cu certificatul de moștenitor. O eventuală eroare materială în conținutul acestuia se poate rectifica de către notarul care a întocmit actul sau printr-un supliment la acest certificat de moștenitor, fapt pe care contestatoarea nu l-a făcut.
Contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a depune toate actele doveditoare în faza administrativă, situație care exonerează de culpă pe intimat în ceea ce privește amplasamentul corect al terenului.
Contestatoarea prin mandatar convențional a invocat în susținerea apelului în esență următoarele critici ale sentinței apelate:
Ca instanță de fond a restrâns în mod nelegal răspunderea civilă la primar care are calitatea de prepus al Primăriei
Raportul procesual în această cauză a existat între ea și Primăria R ca pârât așa cum a precizat permanent în cursul procesului.
Hotărârea dată exclusiv față de Primarul Municipiului R conduce la inoperativitatea executării în fapt a dispozitivului.
I s-a diminuat în mod nelegal suprafața de teren care trebuia să-i fie restituită în natură în condițiile în care titlul de proprietate face referire la o suprafață de aproximativ 1000mp. Orice acte oficiale invocate de intimat nu pot înlătura titlul de proprietate prezentat.
I s-a calculat exclusiv cota sa ca succesor în raport cu ceilalți virtuali succesibili, încălcându-se flagrant vocația sa succesorală la întreaga succesiune.
Ambele părți au depus întâmpinare la recurs.
În apel s-au administrat probe noi cu înscrisuri și expertiză topo-cadastrală.
Apelurile formulate de părți sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Referitor la întinderea suprafeței de teren pe care au avut-o în proprietate autorii contestatoarei, Curtea reține din probatoriul administrat în cauză că aceștia au dobânditîn concret
prin actul de vânzare-cumpărare nr.233 din 9.08.ș1951 suprafața de 844mp astfel cum a fost determinată de expertul tehnic prin raportul de expertiză efectuat în apel prin raportare la planul cadastral din anul 1974 și la dimensiunile aproximative înscrise în actul de vânzare-cumpărare din 23.11.1939 (fila 4 dosar) și nu suprafața de 1000mp așa cum a solicitat contestatoarea sau 777 mp cum a reținut prima instanță.
Curtea va lua în considerare doar concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în ceea ce privește întinderea acestei suprafețe de teren pentru următoarele considerente:
1. Titlul autorilor contestatoarei din anul 1951 specifică faptul că suprafața de 1000mp este aproximativă în sensul că amintește de circa 1000mp și " cam 1000mp" și nu este însoțită de o schiță anexă.
2. Conform dimensiunilor înscrise în actele de vânzare-cumpărare din 23.11.1939 și nr.1322/11.07.1940 terenul situat în - ar fi avut o suprafață totală determinată automatic de 771,76mp (726,76mp+45mp) (a se vedea concluziile raportului de expertiză tehnică - fila 180 dosar).
3. Expertul tehnic este singurul care a identificat terenul printr-o metodă științifică prin raportare la un plan cadastral, recte planul din anul 1974 întocmit de SC SA a cărui autenticitate și veridicitate nu au fost contestate de către părțile în litigiu.
4.Mențiunea de 500mp din certificatul de moștenitor întocmit în anul 1974 nu are relevanță deoarece pe de o parte ea nu reprezintă oconstatare personalăa notarului, astfel că face dovada până la proba contrarie, iar, pe de altă parte este contrazisă de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
5. Mențiunea de 776 mp din anexa la decretul de expropriere și din notificarea formulată de contestatoare, nu poate prevala în fața concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în condițiile în care nici titlul de proprietate și nici decretul de expropriere nu cuprind și o schiță a terenului.
6. Certificatul nr.10875/7.09.1979 depus în apel care cuprinde mențiunea de 1000mp nu va fi luat în considerare deoarece este un înscris recognitiv (nu original) care se întemeiază pe mențiunea din titlul de proprietate din anul 1951 care nu a fost însoțit însă, de o schiță a terenului.
Prima instanță a reținut deci în mod netemeinic că suprafața de teren pe care au avut-o autorii contestatoarei și pe care acesta a înțeles să o solicite prin notificare a fost de 777mp în loc de 844mp cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, astfel că motivul de apel al contestatoarei referitor la întinderea suprafeței solicitate este în parte întemeiat.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică referitoare la motivele pentru care nu s-ar putea restitui terenul de 844 mp în natură (obiectivul 3 la expertiză) și principiul neagravării părții în propria cale de atac Curtea constată că din această suprafață de teren urmează să se restituie în natură contestatoarei doar suprafața de 90mp menționată în dispoziția emisă de primar, pentru restul urmând să fie acordate despăgubiri în echivalent conform legii speciale.
Dreptul de acrescământ nu este aplicabil în cauza de față deoarece la momentul preluării abuzive a imobilului existaumai mulți coproprietari,recte moștenitorii lui ( care a decedat la 12.08.1973 înainte de anul 1978 când a avut loc exproprierea)menționată în certificatul de moștenitor nr.22/21.01.1974, ori contestatoarea nu a făcut dovada calității de moștenitor decât după mama sa,.
Dispozițiile art.4 alin.4 din Legea 10/201se referă exclusiv la ipoteza în care la momentul preluării abuzive imobilul se afla în proprietatea lui de cujus șinu în coproprietatea moștenitorilor legali sau testamentari.Acest fapt rezultă fără echivoc din coroborarea art.4 alin.2 din Legea 10/2001 cu art.3 alin.1 lit.a din aceeași lege.
Suprafața de 28mp care aparține Școlii nr.5 identificată de expert nu poate fi restituită în natură deoarece sunt incidente în cauză dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 și ale pct. 2.2.2. din anexa2 din nr.HG525/1996.
Ținând seama pe de o parte de principiul de drept conform căruia actul juridic trebuie interpretat în sensul de a produce efecte juridice, iar pe de altă parte de dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 10/2001 republicată și ale art.61 alin.1 și 77 din Legea nr.215/2001 Curtea constată că doar primarul putea avea calitate procesuală pasivă în cauză nu și primăria care nu are capacitate de folosință.
Motivul de apel invocat de pârât care face referire la greșita aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă de către prima instanță, nu va fi primit de către C deoarece acțiunea formulată de către contestatoare a fost admisă.
Pentru considerentele expuse Curtea va admite apelurile în sensul menționat în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile promovate de reclamanta din R str. - -.15.8 jud. N prin mandatar din R str. - -. 13.4 jud. N și cel al pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI R din R- jud. N, împotriva sentinței civile nr.143/C/28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte contestația.
Art.5 din dispoziția contestată se modifică în sensul că suprafața pentru care se propune acordarea de despăgubiri este de 602,62mp (23/32 din 844 mp) în loc de 614mp cum a stabilit prima instanță.
Menține din sentința apelată doar mențiunile cu privire la: anularea în parte a dispoziției contestate și menținerea celorlalte dispoziții din dispoziția contestată.
Înlătură celelalte mențiuni din sentința apelată.
Obligă apelanta-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel reprezentând onorariul expertului.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Pt. - - - - - -
aflat în semnează Vicepreședinte
instanță
Grefier,
Red.
Red.
Tehn. ex. 13.07.2009
Com. 13.07.2009 la trei părți - Primarul mun.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Valerica Niculina
