Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1393/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.644
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11967/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 9), lipsind apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul - pârât, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de pârâtul Municipiul B prin Primarul General și menținerea hotărârii atacate. Admiterea cererii de aderare la apel cu consecința, lămuririi dispozitivului sentinței civile nr.400 din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în sensul că, terenul restituit este cel aflat pe fostul amplasamentul al str. -, teren viran ce nu se află îngrădit, solicită cheltuieli de judecată, depune chitanță nr. 94/02.12.2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a III Civilă, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând instanței următoarele:
Obligarea pârâtului la emiterea dispoziției prin care să i se restituie în natură, imobilul situat în B,-, sector 1, respectiv terenul în suprafață de 155 mp. sau să i se acorde în compensare un alt teren, respectiv terenul aflat în continuarea proprietății sale, din-, sector 1, B (fostul amplasament al străzii -) sau măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 135 mp. indicați mai sus, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările la zi;
Obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, de la data pronunțării unei hotărâri de admitere a primului capăt de cerere și până la emiterea efectivă a dispoziției;
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că prin notificarea înregistrată sub nr. 1574 din 02 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc " ", a solicitat Primăriei Municipiului B, restituirea în natură a suprafeței de teren de 135 mp. situată în-, sector 1, dobândit în baza sentinței civile nr. 2374 din 12 mai 1980 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 În anul 1986, în mod cu totul abuziv, i-a fost demolată locuința proprietate personală, iar terenul a rămas liber, nefiind prins în nici un detaliu de sistematizare, suprafața totală de teren fiind de 340 mp. Prin sentința civilă nr. 362 din 01 iulie 1994 pronunțată de Tribunalul Municipiului B - Secția a IV Civilă, instanța a constatat că reclamantul "este proprietarul terenului în suprafață de 205 mp. situat în B,-, sector 1, având ca vecinătate la - spațiu cu alee, la - alee - carosabil, la - carosabil la - spațiu, conform schiței anexată la raportul de expertiză.
Tribunalul București - Secția a III Civilă prin sentința civilă nr. 400 din 19 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General; a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului în suprafață de 135 mp. situat în-, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 7533 din 09 septembrie 2008, întocmit de expert; a obligat pârâtul la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere până la emiterea efectivă a dispoziției; a obligat pârâtul la 600 lei cheltuieli de judecată conform expertizei în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 2347 din 12 mai 1980, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, s-a constat că reclamantul este proprietarul imobilul situat în-, alcătuit din teren în suprafață de 340 mp. și construcții aflate pe el.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 298/1988, la anexa 2/7, lista 1, poziția 9, este menționată exproprierea acestui imobil, alcătuit din construcții în suprafață de 127 mp. și teren de 330 mp. (astfel cum rezultă din adresa nr.- din 22 noiembrie 2007 Primăriei Municipiului B - Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală.
Ulterior, prin sentința civilă nr.362 din 01 iulie 1994 Tribunalului București - Secția a IV Civilă s-a dispus restituirea unei suprafețe de 205 mp. hotărârea judecătorească fiind pusă în executare la 07 iulie 1997 prin dispoziția nr.885 a Primarului General al Municipiului
La data de 14 septembrie 2001, reclamantul a formulat în baza Legii nr.10/2001, notificarea cu nr.1574, prin care solicită restituirea suprafeței de teren de 155 mp. din totalul de 360 mp. situat în B,-, sector 1.
Din actele depuse la dosar nu rezultă modalitatea de soluționare a acestei notificări de către unitatea deținătoare deși aceasta avea obligația în baza art.25 din Legea nr.10/2001, să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23. Mai mult, prin HG nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se consacră la nivel de principiu celeritatea soluționării notificărilor. Același act normativ precizează că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. Se indică de asemenea că "unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire, dar pentru a opera o astfel de prorogare unitatea deținătoare trebuie să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea probelor solicitate. În cazul în care, după comunicarea unității deținătoare, persoana îndreptățită este pasivă, pasivitatea acesteia poate fi apreciată ca acceptare tacită.
Actul normativ citat arată că acceptarea unei prorogări tacite se poate obține și cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 25 alin. 2 din lege (invitarea persoanei îndreptățite cu ocazia dezbaterii cererii respective), fiind necesar ca în procesul - verbal întocmit cu acest prilej să se facă mențiune despre necesitatea completării materialului probator (procesul - verbal se va semna și de persoana invitată).
În speța de față, deși persoana îndreptățită a respectat termenele legale reglementate de către Legea nr. 10/2001, singurul răspuns primit de la unitatea deținătoare cu privire la necesitatea completării dosarului administrativ a intervenit ca urmare a audienței solicitate de către reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 dosar fond.
Mai mult, potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 7533 din 09 septembrie 2008, întocmit de expert (filele 80 - 88 dosar fond), terenul solicitat a fi restituit în natură de către reclamant este liber de orice construcție sau investiție, astfel încât față de principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul legii reparatorii, tribunalul a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului în suprafață de 135 mp. situat în-.
Pentru a asigura îndeplinirea acestei obligații de a face, tribunalul a obligat pârâta la daune cominatorii în cuantum de 200lei/zi întârziere până la executarea efectivă a obligației.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acestui capăt de cerere invocată de pârâtă cu motivarea că potrivit prevederilor art. 5803Cod de procedură civilă dacă pârâtul refuză să îndeplinească obligația stabilită, reclamantul poate solicita aplicarea unei amenzi civile, tribunalul l-a respins având în vedere decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care arată că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803Cod de procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face, ci dimpotrivă pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere s-a instituit și amenda civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat apel Municipiul B prin Primarul General.
Cererea de apel nu a fost motivată în termen legal. La rândul său, reclamantul a formulat cerere de aderare la apelul pârâtului solicitând lămurirea dispozitivului, motivat de faptul că:
Prin pronunțarea sentinței apelate, instanța de fond a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâtul la emiterea dispoziției prin care i s-a restituit în natură imobilul situat în B, respectiv terenul aflat în continuarea proprietății sale din-, sector 1 (fostul amplasament al str. -).
În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză tehnică specialitatea topografie, prin care s-a identificat atât suprafața de teren ce reprezenta fosta sa proprietate, cât și suprafața de teren ce reprezenta fostul amplasament al terenului din str. -, aflat în continuarea proprietății acestuia.
Deși s-a admis primul capăt de cerere, apreciază că se impune o lămurire a dispozitivului, întrucât acesta nu este foarte clar. Consideră reclamantul că ar trebui în mod neechivoc să rezulte din dispozitiv că suprafața de teren pentru care trebuie să se emită dispoziție de restituire în natură este suprafața de teren aflat în continuarea proprietății sale din-, sector 1, respectiv fostul amplasament al străzii -, astfel cum a fost evidențiat în raportul de expertiză efectuat și omologat în cauză.
Deși apelul formulat de Municipiul B prin Primarul General nu a fost motivat, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art.292 alin.2 Cod procedură civilă să se pronunțe având în vedere mijloacele de apărare și dovezile produse de apelant la instanța de fond.
Așa fiind, având în vedere probele administrate la instanța de fond și apărările formulate de apelanta - pârâtă prin întâmpinare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să restituie în natură imobilul ce a făcut obiectul notificării înregistrată sub nr.1574/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc.
Deși potrivit art.25 din Legea nr.10/2001 apelanta - pârâtă avea obligația să răspundă la notificare, în termen de 60 de zile de la înregistrare nu și-a îndeplinit această obligație.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă, prin decizia nr.XX din 19.03.2007 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: "în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire".
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Sunt de asemenea, neîntemeiate susținerile apelantei privind condiționarea răspunsului de existența unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, deoarece prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care nu mai prevăd o astfel de obligație în sarcina persoanei îndreptățite.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar (sentința civilă nr.2347/12.11.1980 a Judecătoriei sectorului 1 B, decretul consiliului de stat nr.298/1988, sentința civilă nr.362/01.07.1994 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă) rezultă că reclamantul - intimat a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în suprafață de 135 mp. situat în-, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
În mod greșit însă, instanța a admis capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Prin decizia nr.XX/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite, s-a constatat că prin reglementarea dată în cuprinsul art.5803Cod procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la daune cominatorii pentru silirea debitorului să-și îndeplinească obligația de a face sau a nu face, ci dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.
Ulterior însă, s-au modificat dispozițiile cuprinse în art.5803Cod procedură civilă, în sensul că pentru neexecutarea obligaților prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii (art.5803alin.5 Cod procedură civilă).
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul Municipiului B prin Primarul General, se va schimba în parte sentința, în sensul că se va respinge, ca nefondată, cererea de obligare la daune cominatorii; se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Cererea de aderare la apel este neîntemeiată întrucât prin dispozitiv, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului "la emiterea unei dispozițiile de restituire în natură a imobilului în suprafață de 135 mp. situat în B,-,astfel cum este identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară nr.7533 din 09.09.2008, întocmit de expert.
Rezultă așadar că Imobilul este individualizat conform raportului de expertiză efectuat în cauză astfel încât nu mai este necesară lămurirea dispozitivului.
În consecință, cererea de aderare la apel urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât cu domiciliul ales la av. C în B,-,.18 B,. 2,. 2,. 20, sector 1.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
Respinge ca nefondat apelul aderent.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
./ CS
4ex./25.01.2010
-3.-
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
