Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2239/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.652
Ședința publică de la 3 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.504 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 3.12.2009, a unei întâmpinări formulate de intimata pârâtă
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere faptul că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea pricinii în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod de procedura civilă reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504 din 08 aprilie 2009 Tribunalul Bucureștia respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect contestația întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 formulată împotriva deciziei nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 164 din 15 februarie 2007 comunicată pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc " ", reclamanta a solicitat conexarea dosarului format ca urmare a cererii sale la dosarul unchiului său înaintat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de către SC SRL, format ca urmare a notificării nr. 7754 din 06 septembrie 2005 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp. din care 2.157 mp. teren arabil și 3.386 mp. fânaț, situat pe raza orașului, județul N, în perimetrul fabricii de azbociment (actuala SC SRL ).
Prin notificarea nr. 164 din 20 noiembrie 2007 comunicată SC SA prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc " ", reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul menționat mai sus.
SC SA a înaintat către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, spre competentă soluționare, notificarea nr. 164 din 20 noiembrie 2007 formulată de reclamantă.
Prin decizia nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea nr. 164/2007 formulată de reclamantă, întrucât notificarea nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestația ce formează obiectul cauzei de față, solicitând anularea deciziei și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp. din care 2.157 mp. arabil și 3.386 mp. fânaț, situat pe raza orașului, județul N, în perimetrul fabricii de azbociment, actuala SC SRL.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a apreciat că contestația nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 - 3 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare a imobilului, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.
Termenul de șase luni prevăzut de art. 22 (art. 21 în forma inițială a legii) a fost prelungit cu luni, prin OUG nr. 109/2001 și apoi cu încă luni, prin OUG nr. 145/2001, împlinindu-se astfel la data de 14 februarie 2002.
Prin Legea nr. 247/2005 nu s-au adus modificări dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și nici nu s-au prevăzut noi termene de formulare a notificărilor pentru cei care nu s-au adresat persoanelor deținătoare ale imobilelor în termenul legal.
Având în vedere că termenul prevăzut de dispozițiile art. 22 (fost art.21) din Legea nr. 10/2001 este un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia atrage decăderea persoanei îndreptățite din dreptul de a solicita măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, împrejurare care rezultă, de altfel, din dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
În speță, notificarea formulată de reclamantă a fost comunicată pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la mai mult de cinci ani de la expirarea termenului prevăzut de lege.
În atare condiții, în mod corect pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea nr. 164/2007 formulată de reclamantă ca fiind tardivă.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei, în sensul că cererea sa de restituire a imobilului ar fi trebuit admisă, ca urmare a conexării notificării nr. 164/2007, formulată de ea la notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005, formulată de unchiul său. Astfel, trebuie avut în vedere, pe de o parte, că nici notificarea formulată de numitul nu a fost formulată în termenul legal - care, așa cum a mai arătat mai sus, a expirat la data de 14 februarie 2002, iar, pe de altă parte, chiar dacă notificarea ar fi fost formulată în termen, admiterea acesteia nu ar fi putut produce efecte decât în privința unchiului reclamantei. În acest sens, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 prevede că, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III (deci nu au formulat notificări în termenul legal) profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Nu are nicio relevanță în cauză decizia civilă nr. 203/2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-,întrucât reclamanta nu a fost parte în acea cauză, hotărârea nefiindu-i opozabilă; pe de altă parte, prin decizia respectivă nu s-a reținut că notificarea formulată de unchiul reclamantei ar fi fost depusă în termenul legal, ci doar că ar fi trebuit să fie soluționată de unitatea deținătoare a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelanta - reclamantă a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie împotriva sentinței sus-menționate, arătând în esență următoarele:
Tribunalul București în mod greșit a apreciat contestația neîntemeiată motivat de faptul că nu au fost respectate prevederile art. 22 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare a imobilului, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului pentru următoarele considerente:
În fapt, în calitate de nepoată a defunctului și, au solicitat în conformitate cu prevederile art. 653, art. 654, art. 661, art. 662, art. 664, art. 665, art. 669 și următoarele din Codul civil acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp. din care 2.157 mp. teren arabil și suprafața de 3.386 mp. fânaț, situat pe raza orașului, județul N în perimetrul Fabricii de, actuala SC SRL, motivat de faptul că, în anul 1953 prin Decretul nr. 326/1953 bunica apelantei împreuna cu cei șapte copii, bunicul fiind decedat în anul 1951, au fost expropriați pentru cauză de utilitate publică din satul în satul, deoarece urma să fie construită Fabrica de.
În satul, bunicii apelantei au avut în proprietate o casă de locuit, un grajd și suprafața de 5.543 mp. teren, din care 2.157 mp. teren arabil și suprafața de 3.386 mp. fânaț.
Ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică, bunicii acesteia au primit în satul o casă de locuit, un grajd și suprafața de 920 mp. teren curți - construcții, iar diferența de teren în suprafață de 4.623 mp. din care 2.157 mp. teren arabil și 3.386 mp. fânețe situat în perimetru fabricii de azbociment a fost evaluată la aceeași sumă, respectiv 0,30 bani, sumă care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958.
Față de această situație, Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 203/2007 pronunțată în ședința publică din 07 mai 2007, dosar nr-, în conformitate cu dispozițiile art. 21, art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare și art. 296 din Codul d e procedură civilă, s-a admis apelul promovat de fratele tatălui apelantei, s-a anulat dispoziția nr. 430 din 26 iunie 2006 emisă de Primarul orașului și obligă Primarul orașului să înainteze notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de spre competentă soluționare SC SA, actuala SC SRL.
Față de această situație, având în vedere prevederile art. 653, art. 654, art. 661, art. 662, art. 664, art. 665, art. 669 și următoarele din Codul civil, în calitate de moștenitor legal al bunicului apelant, tatăl acesteia fiind decedat la data de 10 februarie 1998, solicitat conexarea notificării formulată de apelantă și înregistrată sub nr. 164/2007, dosar intern nr. CB/18986 din 04 decembrie 2007 aferent notificării, la dosarul petentului, dosar înaintat instituției de către SC SRL, respectiv notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001 și prevederile art. 296 Cod de procedură civilă.
Intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică, arătând în esență următoarele:
În motivarea apelului, apelanta - reclamantă a susținut că tribunalul în mod greșit a apreciat contestația neîntemeiată motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Referitor la motivele de apel prin care este criticată soluția primei instanțe privind neîndeplinirea de către reclamantă a condițiilor impuse de art. 22 alin. 1 și 3 din lege, învederează instanței de apel că:
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 3 din lege, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică destinatoare a imobilului, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii prin executorul judecătoresc. Termenul a fost prelungit împlinindu-se la data de 14 februarie 2002.
Având în vedere că acest termen este un termen legal, imperativ, nerespectarea acestuia atrage decăderea persoanei îndreptățite din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Legal și temeinic, tribunalul a reținut că în mod corect subscrisa a respins notificarea nr. 164/2007 formulată de apelanta - reclamantă ca fiind tardivă.
Temeinic a respins tribunalul susținerea reclamantei, în sensul că cererea sa de restituire a imobilului ar fi trebuit admisă, ca urmare a conexării notificării nr. 164/2007, la notificarea nr. 7754/2005, formulată de unchiul acesteia. Trebuie avut în vedere ca nici notificarea formulată de nu a fost formulată în termen legal, iar pe de alta parte, chiar dacă ar fi fost formulată în termen, admiterea acesteia nu ar fi putut produce efecte decât în privința unchiului reclamantei.
Conform dispozițiilor art. 22 alin. 1 coroborate cu art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată "Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legii persoana juridică deținătoare".
Potrivit art. 22 alin. 5 "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent". Termenul prevăzut de textul de lege menționat a fost succesiv prelungit prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, astfel că data limită prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor a fost 18 februarie 2002.
Dispozițiile legale enunțate mai sus, sunt conforme Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia nu există un drept de restituire absolut necircumstanțiat și necondiționat, ci această restituire funcționează atâta timp cât nu se aduce atingere altor drepturi de proprietate sau legilor speciale în materie.
Pentru aceste motive, intimata consideră că legal și temeinic a considerat tribunalul că nerespectarea termenului impus de Legea nr. 10/2001, atrage pierderea dreptului reclamanților de a solicita măsuri reparatorii imobilul revendicat.
În conformitate cu Legea nr. 10/2001 republicată, este instituită o procedură administrativă necontencioasă, în așa fel încât la finalizarea ei să se definească statului juridic al imobilelor revendicate, prin emiterea deciziei/dispoziției motivate de către emiterea investită prin lege cu soluționarea notificărilor.
În acest sens, prin intermediul procedurii administrative reclamanții trebuie să-și dovedească calitatea de persoana îndreptățita și să-și valorifice drepturile conferite prin legile speciale în materie, prin depunerea tuturor actelor doveditoare în susținerea notificării.
În soluționarea cauzei, apelanta învederează instanței că devin incidente și dispozițiile OUG nr. 81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietarii și justiției precum și unele măsuri adiacente.
Astfel, potrivit pct. 20 din OUG nr. 81/2007 "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în actele normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar".
În Cap. V titlul VII din Legea nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură. Astfel, această procedură presupune parcurgerea următoarelor etape: etapa transmiterii dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale, a analizării acestuia sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în OUG nr. -.
Așadar, din analiza acestor texte legale, rezultă în mod evident că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai are competență legală de a stabili valoarea și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, ci numai propune acordarea despăgubirilor, instituției competente în condițiile legii.
În considerarea celor expuse, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a apreciat că decizia motivată nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă ca urmare a soluționării notificării nr. 164/2007 este temeinică si legală.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 164/2007 reclamanta în calitate de moștenitoarea a defuncților și a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (constând în despăgubiri) pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp. Notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată prin decizia nr. 347 din 15 octombrie 2008, în sensul respingerii notificării ca tardivă.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost soluționată prin sentința apelată în sensul respingerii, cu motivarea că notificarea a fost depusă la mai mult de 5 ani de la expirarea termenului legal de depunere a cererilor de retrocedare, stabilit de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit succesiv pe calea ordonanței de urgență.
Examinând legalitatea acestei soluții, prin prisma prevederilor legale incidente în speță, Curtea constată că apelul este nefondat, prima instanță făcând o corectă apreciere a materialului probator administrat în dosar precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Într-adevăr, prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 condiționează beneficiul măsurilor reparatorii (în natură sau echivalent) de formulare a unei notificării de către persoanele îndreptățite în termen de 6 luni, termen care a fost succesiv prelungit de legiuitor până la data limită de 14 februarie 2002.
Sancțiunea nerespectării acestui termen imperativ este reglementată de dispozițiile alin. 5 al art.22 din Legea nr. 10/2001 și constă în decaderea solicitantului din dreptul de a cere în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
aplicarea corectă a acestor prevederii legale, Curtea apreciază că soluția de respingere ca tardivă a notificării și respectiv de respingere ca nefondată a contestației de către prima instanță este legală și temeinică.
De asemenea, în mod corect prima instanță a argumentat în sensul că Legea nr. 247/2005 nu a modificat în nici un fel prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și nici nu a stabilit termene noi pentru formularea notificărilor de către cei care nu au depus cererii de acordare a măsurilor reparatorii în termenul legal.
În mod corect a reținut prima instanță că decizia nr. 203/2007 a Curții de Apel Bacău nu are nicio înrâurire asupra soluției din prezenta cauză. Prin decizia sus-menționată, Curtea de Apel Bacăua admis apelul formulat de a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul admiterii contestației si anularii dispoziției nr. 430/2006 emisă de Primăria Orașului cu obligarea Primarului orașului să înainteze notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de apelant spre competentă soluționare către SC. SA.
Așa cum a reținut și Tribunalul București, susținerile reclamantei în sensul că cele două notificări ar fi trebuit conexate nu sunt relevante în prezenta cauză, date fiind soluția pronunțată de respingere ca tardivă, prin decizia Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului contestate.
celor două notificări ar fi constituit o măsură în interesul unei soluționări unitare a cererilor de acordare a măsurilor reparatorii, însă nu ar fi putut schimba soluția dată asupra notificării depuse de reclamantă. Chiar dacă notificarea formulată de ar fi fost depusă în condițiile de regularitate procedurală (ceea ce, în realitate nu este cazul, fiind înregistrat tardiv), nu ar fi putut, prin conexare, să confere această calitate și notificarii reclamantei - apelante. Față de prevederile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 dreptul de notificare trebuie exercitat de fiecare persoană îndreptățită și conferă doar personal dreptul la măsuri reparatorii și nu si altei persoane (chiar dacă este vorba de același imobilul revendicat și există o legătură de rudenie între solicitanți).
Limitarea temporală a exercițiului dreptului de notificare se înscrie în marja de apreciere recunoscută statului de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că aceste limitare nu aduce atingere substanței dreptului și nu reprezintă un impediment pentru valorificarea dreptului în condiții de rezonabilitate. Un argument în plus în sensul conventionalitatii dispozițiilor art. 22 alin. 5 di Legea nr. 10/2001 îl reprezintă posibilitatea solicitantului notificator de a supune controlului judiciar, pe calea contestației reglementate de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 a dispoziției sau deciziei emise de autoritatea componentă în soluționarea notificării.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - reclamantă domiciliată în,-, Cartier, județul N, împotriva sentinței civile nr. 504 din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
4ex./26 01 2010
-5.-
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu
