Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1405/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 674
Ședința publică de la 10.12. 2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 402 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMUNA, prin PRIMAR.
are ca obiect - contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 3.12.2009 și apoi la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 402 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție formulată de instanță din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamantul pentru lipsa calității sale procesuale active; a respins acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială - comuna, județul C, reprezentată prin primar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată la Tribunalul Călărași - Secția Civilă la data de 20 ianuarie 2009 și înregistrată sub nr- (număr în format vechi 325/C/2009), reclamanții, și au chemat în judecată pârâta Comuna, județul C, reprezentată prin primar, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se anuleze dispoziția nr. 462 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul Comunei, prin care s-a respins notificarea nr. 1132 din 05 octombrie 2001, transmisă pârâtei prin Biroul Executorului Judecătoresc " " și, ca urmare, obligarea pârâtei să le acorde despăgubirile pentru imobilele care au aparținut defunctului Gh. și care nu mai există.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că defunctul Gh. a fost soțul reclamantei și tatăl celorlalți doi reclamanți.
Prin contractul de vânzare - cumpărare înregistrat la grefa Tribunalului Ialomița sub nr. 4140 din 26 august 1941, a cumpărat de la numitul G suprafața de 2,5 ha și o construcție aflată pe acest teren. Ulterior, care poseda mai multe hectare pe raza comunei (locul de situare a imobilelor menționate), a demolat vechea construcție și a ridicat un din cărămidă, acoperit cu tablă, compus din șase camere și holuri. De asemenea, a adăugat anexe: casa administratorului construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din două camere și o sală, având și un beci unde se prepara mâncarea pentru muncitori; o remiză pentru utilaje agricole din bârne și pereți din scândură, acoperită cu țiglă; un porumbar cu picioare din metal fixate în beton, cu pereți din scândură, o hulubărie, o fântână adâncă de 10 și cu tuburi din beton. De asemenea, a mai posedat un tractor cu toate agregatele necesare lucrărilor mecanizate, o livadă în suprafață de 1,5 ha și o lizieră de salcâmi în suprafață de 1,5 ha.
Toate aceste proprietăți au fost preluate abuziv în anul 1949 prin evacuare forțată, fără a se emite vreun act de expropriere.
Primarul comunei a motivat respingerea notificării pe care au formulat-o reclamanții, prin aceea că "nu există actul de proprietate al conacului cu terenul aferent, actul de preluare abuzivă, actul de demolare a clădirii".
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Reclamantele și au depus la Biroul Executorului Judecătoresc " " notificarea nr. 1132 din 05 octombrie 2001 prin care au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 contravaloarea conacului ce a aparținut defunctului Gh. în comuna, județul C și a suprafeței de 2,5 ha teren în aceeași comună.
Prin sentința civilă nr. 790/2008 a Tribunalului Călărașis -a dispus obligarea Primarului comunei să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării formulate de și în baza Legii nr. 10/2001 și care a fost înregistrată sub nr. 1132 din 05 octombrie 2001 la Biroul executor Judecătoresc " ".
Prin dispoziția nr. 462 din 21 iulie 2008, Primarul comunei a respins notificarea nr. 1132/2001 formulată de numitele și, pentru următoarele motive: nu există actele doveditoare din referința legii: actul de proprietate al conacului cu terenul aferent, actul de preluare abuzivă, actul de demolare a clădirii; imobilul descris în declarațiile martorilor care susțin că defunctul a fost proprietarul unui și a suprafeței de 2,5 ha teren arabil, nu a fost identificat pe raza administrativă a comunei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active ridicate de instanță din oficiu, tribunalul a apreciat-o ca întemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al defunctului, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, "de prevederile acestei legi beneficiază moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".
Chiar și în situația în care reclamantul ar fi făcut dovada calității sale de moștenitor al defunctului, tribunalul a apreciat că în raport de dispozițiile art. 22 alin. 1 și 5 raportat la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamantul, întrucât nu a formulat notificarea prevăzută de art. 22 alin. 1 în termenul prevăzut de lege, este decăzut din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării formulate de reclamantele și. De asemenea, din art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rezultă că dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării formulate în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 se poate ataca cu contestație în instanță numai de persoanele ce au formulat notificarea soluționată prin această decizie.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată de reclamantul pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
Analizând dispoziția nr. 462 din 21 iulie 2008 Primarului comunei, tribunalul a constatat că în mod corect a fost respinsă notificarea numitelor și pentru că acestea nu au făcut dovada existenței în patrimoniul autorului lor a unei construcții () formată din șase camere, holuri și anexe: casa administratorului din cărămidă - două camere, sală și beci; remiză pentru utilaje agricole, porumbar, hulubărie și fântână.
Din actele existente la dosar - contractul de vânzare - cumpărare nr. 4140 din 26 august 1941 - rezultă că autorul reclamantelor - - a deținut o construcție formată dintr-o cameră, o sală și o, construcție din gard lipită cu pământ, nu un ansamblu de construcții din cărămidă destinate unei exploatații agricole. Deși reclamantele au susținut că imobilul cumpărat în anul 1941 fost demolat și au fost construite imobilele ce fac obiectul notificării, nu s-au depus acte în acest sens.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 (republicată) și art. 23.1 din HG nr. 498/2003 (normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) persoanele îndreptățite, ce formulează cereri în baza Legii nr. 10/2001, trebuie să depună acte doveditoare ale dreptului lor de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul notificării, înscrisuri care descriu construcția demolată, orice acte judiciare care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă).
În ceea ce privește declarațiile unor persoane depuse la dosar și proba cu martori solicitată de reclamante ulterior în instanță, tribunalul a constatat că, față și de dispozițiile art. 23.4 din HG nr. 498/2003, acestea sunt admise ca probatorii numai în situații deosebite și numai pentru fundamentarea unei decizii (pentru a stabili starea imobilului la data preluării, numărul de camere, etc.) nu și pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra construcției ce face obiectul notificării.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că reclamantele și nu au făcut dovada că au fost proprietarele unor construcții, altele decât cele care fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 4140 din 26 august 1941, așa încât a respins acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială - comuna, județul C, reprezentată prin primar.
Împotriva aceste sentințe civile au formulat apel, și.
În esență, au motivat apelul în sensul că, are calitate de reclamant, alături de ceilalți recurenți, ca urmare a notificări depuse de toți recurenții și s-a aplicat greșit legea, deoarece s-au depus dovezi (contractul de vânzare - cumpărare) din care rezultă că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor; iar recurenții probau cu martori, nu dreptul de proprietate ci obiectul material ala cestui drept (filele 2 - 3 dosar curte).
Apelul este nefondat.
Așa cum este motivat, apelul este structurat pe două motive, unul privind greșita înlăturare de la calitatea de reclamant a lui (care chiar dacă nu a expediat notificare) are aceleași drepturi ca și celelalte succesoare iar cel de-al doilea privind dovada că au avut în patrimoniu, bunurile ce le solicită și care au fost proprietatea lor.
Ambele motive nu pot fi primite.
În mod corect, prima instanță reține că nesemnând notificarea nu se poate prevala de beneficiile Legii nr. 10/2001 (neexistând identitate cu Legea nr. 18/1991) și corect a constatat lipsa calității procesuale active. Iar, referitor la existența bunurilor în patrimoniul recurenților, din nou, corect, față de înscrisurile de la dosar, reține că acel act de vânzare - cumpărare nr. 4140/1941 nu face dovada proprietății, iar cu martori nu se poate dovedi proprietatea.
Ca atare prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor și a pronunțat o decizie legală și temeinică, motivele de apel fiind neîntemeiate.
Așa fiind, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - reclamanți și cu domiciliul ales la în R V,-,. 3,. A,. 1,. 32, județul V, domiciliată în R V,-,. 3,. A,. 1,. 32, județul V, împotriva sentinței civile nr. 402 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Comuna prin Primar cu sediul în comuna, județul C, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red.
Tehnodact.
6ex./08.02.2010
C-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh
