Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/
Ședința publică din 02 aprilie 2008 Completul de judecată constituit din: PREȘEDINTE: Irina Bondoc JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă Grefier - - -
Pe rol, pronunțarea apelului civil - după casare, cu trimitere spre rejudecare -formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " 96", cu sediul în Sud,-, județul C și intimata intervenientă, prin, domiciliată în C- (și prin afișare la ușa instanței), împotriva deciziei civile nr. 18 din 08.02.2006, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr. 769/C/2005, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02 aprilie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 972/2004, reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 11 din 01 iunie 2004, emisă de 96 în ceea ce privește obligația reclamantei de a restitui statului suma încasată cu titlu de despăgubiri la data preluării imobilului, situat în Sud,-, format din construcții și 300 teren, în baza Legii nr. 4/1973.
Prin sentința civilă nr. 456 din 25 martie 2005, Tribunalul Constanța, Secția Civilă, a admis în parte acțiunea formulată de recloamanta, în contradictoriu cu pârâta Serv 96, a dispus anularea deciziei nr. 11 din 01 iunie 2004, emisă de pârâtă, referitor la terenul de 600 și a obligat pârâta să înainteze notificarea nr. 1690 din 29 august 2001, formulată de petentul și documentația aferentă către unitatea deținătoare, respectiv orașul, spre soluționare și pronunțare prin decizie motivată cu privire la terenul în suprafață de 600
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este fiica lui și, nepoata defuncților și, proprietarii imobilului teren, în suprafață de 600
Tatăl reclamantei, decedat la 04 aprilie 2003, a adresat notificare pârâtei la 29 august 2001, iar aceasta a dispus restituirea construcției în stadiul în care se afla la acel moment.
cu imobilul preluat de stat în anul 1985, imobilul retrocedat conform Legii nr. 10/2001 este diferit, în sensul că lipsesc din componența inițială construcțiile anexe formate din două magazii, în suprafață de 18,72, fiind demolate în totalitate, iar încăperea de baie este o ruină, fiind inutilizabilă.
A constatat tribunalul, că decizia referitoare la teren nu este legală, pentru că, deși nu era deținătoare, pârâta a respins cererea de restituire, în loc să comunice persoanei îndreptățite datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 18/C din 08 februarie 2006 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Curtea de Apel a reținut că prin decizia atacată, pârâta a restituit reclamantei construcția compusă din două camere de locuit în suprafață de 32,54, baie, bucătărie, culoar și două magazii, cu obligația acesteia de a restitui suma primită de la stat cu titlu de despăgubiri la data preluării.
In cuprinsul notificării, autorul reclamantei a menționat că este de acord să ramburseze suma pe care a primit-o cu titlu de despăgubiri, actualizată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 8114 din 12 octombrie 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 18/C din 08 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis apelul spre rejudecare aceleeași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că în apel s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 și 12 din Legea nr. 10/2001, menținându-se obligația reclamantei de a restitui întreaga sumă primită ca despăgubire la data preluării abuzive a imobilului, fară ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită.
S-a mai reținut că terenul aferent locuinței nu a fost restituit în natură, iar parte din construcție este demolată, situație în care în mod greșit reclamanta a fost obligată la restituirea integrală a despăgubirilor încasate de autorul ei la data preluării.
Instanța de casare a statuat că pentru determinarea întinderii obligației de restituire a despăgubirilor trebuiau administrate probe pentru a determina cauza demolării unei părți din construcții, valoarea construcțiilor demolate și diferența dintre valoarea despăgubirilor primite pentru construcție și valoarea construcției demolate, iar pentru administrarea acestor probe se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-, iar în conformitate cu dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, în limitele deciziei de casare, instanța a încuviințat completarea materialului probator cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică imobiliară pentru lămurirea aspectelor ce vizau cauzele demolării unei părți din construcție și valoarea despăgubirilor ce trebuie restituite de reclamantă, în raport cu bunul ce i-a fost restituit prin Decizia nr. 11 din 01 iunie 2004, emisă de intimata 96
Analizând legalitatea hotărârii primei instanțe, în raport cu criticile reclamantei și cu respectarea dispoziției deciziei de casare, obligatorii pentru instanță cu privire la problemele de drept dezlegate, se reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Imobilul ce a constituit proprietatea soților și - autorii reclamantei - a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 447 din 24 decembrie 1985 a fostului Consiliu popular al orașului C, în baza Legii nr. 4/1973, la data preluării locuinței având o suprafață construită de 109,75, iar valoarea despăgubirii stabilite pentru terenul aferent de 300 și construcție a fost de 9547 lei.
a statuat că în condițiile în care construcția restituită reclamantei conform Legii nr. 10/2001 nu mai are aceeași structură ca la momentul preluării, persoana îndreptățită are obligația de a restitui despăgubirile încasate pentru imobilele primite efectiv în natură, nu și pentru cele care, după preluare, au fost demolate.
Din expertiza efectuată în apel, după casare cu trimitere, rezultă că imobilul retrocedat reclamantei este format dintr-un corp de clădire tip parter cu destinația de locuință, format din două camere de locuit, o sală, o baie, o bucătărie și un culoar.
Față de starea inițială a construcției preluată abuziv prin Decizia nr. 447/1985, s-a constatat că în prezent lipsesc două magazii demolate în totalitate și o baie, aflate în ruină, având două ziduri prăbușite, construcții care reprezentau 20% din valoarea imobilului preluat abuziv. Expertul a concluzionat că valoarea construcțiilor demolate, la data preluării, era de 1.892. lei vechi.
Referitor la starea tehnică a clădirii restituite, s-a reținut că aceasta este grav afectată, clădirea fiind catalogată neutilizabilă, datorită degradărilor accentuate asupra spațiilor utile.
Pentru determinarea condițiilor în care s-a realizat degradarea imobilului și demolarea celor trei încăperi (două magazii și o baie) conform dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, au fost administrate probe cu înscrisuri și martori.
Din declarațiile martorului rezultă că în perioada 1983-1985, cu ocazia vizitelor realizate în casa autorilor reclamantei, a constatat că imobilul era bine întreținut și era compus din 4-5 camere. Construcția era realizată parțial din cărămidă și parțial din paiantă cu chirpic. In prezent casa este degradată în proporție de 80%, martora constatând că degradările s-au datorat infiltrației apelor pluviale. Unele ziduri ale casei s-au crăpat datorită degradării fundației, urmare a inundațiilor care au avut loc în zonă, în ultimii ani. Aceeași martoră a declarat că autorii reclamantei, în calitate de chiriași ai imobilului, s-au preocupat de realizarea lucrărilor mărunte de întreținere a casei, fără a avea posibilitatea să efectueze lucrări capitale de consolidare a locuinței (fila 76 dosar nr- a Curții de APEL CONSTANȚA ).
Această declarație se coroborează cu concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză (filele 65-67 dosar nr. 76/2007 al Curții de APEL CONSTANȚA și filele 77-83 dosar nr. 972/2004 al Tribunalului Constanța ), cât și cu relațiile obținute de la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Centrul Regional D (fila 55 dosar nr. 76/2007 al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Conform diagnozei e mai sus menționată, la data de 28 august 2004, au totalizat 280,5 1/ în 24 ore și au avut un caracter torențial, fiind însoțite de frecvente descărcări electrice și intensificări puternice ale vântului, care a prezentat pentru scurte perioade de timp aspect de.
abundente și condițiile e nefavorabile, coroborate cu lipsa oricăror lucrări de consolidare și reparații capitale de la data preluării imobilului de către stat în anul 1985, au fost de natură să afecteze buna funcționalitate a acestei clădiri.
După preluarea imobilului de către stat în anul 1985, autorii reclamantei au folosit imobilul în calitate de chiriași.
Conform dispoziției art. 28 lit.(b), (c) și (d) din Legea nr. 114/1996 - Legea locuinței - pe parcursul executării contractului de închiriere, locatorul este obligat să ia măsuri pentru repararea și menținerea în stare de siguranță în exploatare și de funcționalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinței și să întrețină în bune condiții elementele structurii de rezistență, elementele de construcție exterioare ale clădirii.
Tot în sarcina locatorului sunt și reparațiile - indiferent de natura lor, determinate de un caz de forță majoră - (seism, inundații), deoarece este vorba de suportarea unor riscuri.
Conform art. 29 din Legea nr. 114/1996, chiriașului îi revine obligația de a asigura curățenia și igienizarea în interiorul locuinței și să repare elementele de construcție și de instalații deteriorate ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare.
In cauză, din probatoriile administrate, inclusiv din planșele fotografice anexate la dosar, rezultă că structura de rezistență a imobilului - fundație și pereți, au fost afectate, datorită vechimii clădirilor, infiltrării apelor pluviale, favorizate de materialele de construcție interioare utilizate la realizarea casei (chirpic și paiantă), dar și datorită absenței oricăror lucrări de consolidare a clădirii în perioada închirierii, lucrări care incumbau pârâților, în calitate de proprietari.
Nu se poate reține o culpă a autorilor reclamantei în demolarea celor trei încăperi (două magazii și o baie), întrucât lucrările de consolidare, lucrările capitale nu le incumbau, iar pe de altă parte nu s-a probat că aceștia au demolat voluntar parte din clădire.
Deși s-a solicitat intimatei pârâte să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte aprobarea și efectuarea unor lucrări de investiții la această clădire, în perioada în care a administrat-o, pârâta nu a produs astfel de probe.
Pe de altă parte, nici nu a probat că autorii reclamantei au fost sancționați pentru demolarea unei părți din clădire sau ca urmare a utilizării necorespunzătoare a imobilului, locatorul ar fi luat măsuri pentru evacuarea sa, conform dispozițiilor art. 24 lit.(b) din Legea nr. 114/1996.
Prin urmare, în condițiile în care locuința restituită reclamantei conform Legii nr. 10/2001 nu mai corespunde structurii clădirii preluată abuziv de stat, parte din construcție fiind demolată, fapt ce nu este imputabil chiriașilor, reclamanta nu poate fi obligată să restituie integral despăgubirile încasate în anul 1985.
Referitor la obligația rambursării de către persoana îndreptățită, a despăgubirii primite la data preluării bunului, din prevederile art. 10-12 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că persoana îndreptățită are obligația de a restitui despăgubirile încasate pentru imobilele primite efectiv în natură, nu și pentru cele care, după preluare, au fost demolate.
Față de aceste dispoziții legale și întregul material probator administrat în cauză, urmează a se admite apelul reclamantei, ca fondat.
In baza art. 296 Cod procedură civilă, schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că anulează dispoziția nr. 11 din 01 iunie 2004 în parte și obligă reclamanta să restituie statului numai suma de 7.290 lei (ROL) încasată cu titlu de despăgubire pentru construcție în anul 1985, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform art.I alin.l al Titlului II din nr.OUG 184/2002.
Obligă 96 Sud să înainteze orașului, prin Primar, în vederea soluționării, notificarea și documentația aferentă ce vizează terenul în suprafață de 300 aferent construcției, situat în Sud,-, reținându-se că Orașul are calitatea de unitate deținătoare a terenului, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Deși la dosar s-a depus o copie a Dispoziției nr. 1166 din 05 septembrie 2007, emisă de Orașul, cu privire la terenul în suprafață de 300, reclamanta a arătat că aceasta nu i-a fost comunicată oficial, pentru a produce efecte juridice, ci i-a fost înmânată numai în copie și, în prezent, nu are cunoștință dacă a fost revocată de autoritatea emitentă.
Prima instanță a reținut greșit că terenul aferent construcției are o suprafață de 600, în realitate, prin Decizia civilă nr. 447/1985 statul a preluat numai 300, diferența până la 600 rămânând în proprietatea autorilor reclamantei.
Susținerea apelantei pârâte, în sensul că nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de despăgubire, întrucât intimata pârâtă nu a făcut dovada cu un înscris că a plătit autorilor reclamantei suma de 9547 lei consemnată în decizia de preluare nr. 447/1985 nu poate fi acceptată ca fondată, pe de o parte pentru faptul că încasarea sumei a fost recunoscută de, tatăl reclamantei și fiul lui, și, la data notificării nr. 1690 din 29 august 2001 (fila 32 dosar nr. 972/2004), iar pe de altă parte, această problemă de drept a fost dezlegată de instanța de recurs, casând hotărârea Curții de APEL CONSTANȚA în primul ciclu procesual numai pentru determinarea cuantumului sumei ce trebuie restituită de reclamantă, în condițiile în care parte din construcția preluată în anul 1985 a fost demolată, iar cauzele demolării parțiale a construcției notificate nu au fost lămurite de instanțele inferioare.
Limitele casării și probatoriile necesare lămuririi acestor aspecte au fost clar stabilite prin decizia civilă nr. 8114 din 12 octombrie 2006 și ele sunt obligatorii pentru instanța de trimitere conform art. 315 Cod procedură civilă.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă intimata pârâtă la 900 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul civil - după casare, cu trimitere spre rejudecare - formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " 96", cu sediul în Sud,-, județul C și intimata intervenientă, prin, domiciliată în C- (și prin afișare la ușa instanței), împotriva deciziei civile nr. 18 din 08.02.2006, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr. 769/C/2005, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că obligă reclamanta să restituie Statului suma de 7.290 lei (ROL) încasată cu titlu de despăgubire pentru construcție în anul 1985, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform art. I alin.l al Titlului II din nr.OUG 184/2002.
Obligă pârâta să înainteze Orașului prin Primar notificarea nr. 1690 din 29 august 2001 și documentația aferentă pentru terenul aferent construcției în suprafață de 300, situat în Sud,-.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate, referitoare la anularea deciziei nr. 11/2004 a
Obligă intimata pârâtă la 900 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel (primul ciclu procesual) ( )
Red.dec.jud.apel, după casare cu trimitere spre rejudecare:/04.04.2008
gref.AB/8 ex./07.04.2008
Emis 4 com.
azi, 08.04.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
