Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 09.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în apelurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului T și de reclamanta și continuat de moștenitorii acesteia și, împotriva sentinței civile nr. 383/PI/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenienta, pentru Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.03.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru 01.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. dosar 8837/2004 la Tribunalul Timiș, reclamanta a contestat Dispoziția nr. 2139/8.10.2004 prin care Primarul Municipiului Tar espins cererea sa de restituire în natură a imobilului din T,-.
În motivare, a invocat că dispoziția este nelegală, câtă vreme ea a făcut dovada calității sale de proprietar (alături de soțul său) asupra imobilului înscris în CF 13180 T, toate actele doveditoare fiind depuse la dosarul notificării.
Prin sentința civilă nr. 46/18.01.2005, instanța a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată câtă vreme reclamanta nu a indicat obiectul acestei cereri.
Sentința a fost menținută de Curtea de APEL TIMIȘOARA care, prin decizia civilă nr. 1132/09.05.2005, pronunțată în dosarul nr. 2370/C/2005, a respins apelul declarat de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 7282/20.09.2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei dată în apel, cu consecința casării hotărârilor pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Astfel investită, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 383/PI/21.02.2008, prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte.
În consecință, instanța a anulat în parte dispoziția atacată și a dispus restituirea în natură către reclamantă a cotei de parte din imobil, menținând în rest actul atacat.
Pentru a dispune astfel, față de probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Consecință a celor dispuse de tribunal în rejudecare, reclamanta și-a precizat cererea, arătând că solicită anularea dispoziției, constatarea calității sale de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, că a dovedit calitatea dreptului său de proprietate și restituirea în natură a imobilului.
Astfel investită, instanța a avut în vedere că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.111/1951, astfel că a fost preluat abuziv și intră sub incidența dispozițiilor Legi nr. 10/2001.
Din evidențele de carte funciară rezultă că, la data preluării, imobilul se afla în coproprietatea în părți egale a reclamantei și a defunctului său soț, cu titlu de cumpărare.
În consecință, reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a cotei de parte din imobil, cotă ce i-a fost preluată conform celor mai sus arătate.
În continuare, tribunalul a reținut că nu a fost dovedită, în condițiile legii, calitatea de moștenitoare a reclamantei față de defunctul, persoana de la care a fost preluată cealaltă cotă de proprietate.
Astfel, în dovedirea calității sale de moștenitor, reclamanta a depus un certificat de călătorie în Israel din care rezultă că numitul a fost însoțit de o persoană numită "", fără a fi indicată calitatea acesteia.
La fel, în certificatul de deces al defunctului, se menționează că acesta era căsătorit la data morții, fără ca numele soției să fie menționat.
În consecință, instanța a făcut aplicarea art. 1169 Cod civil, art. 1,2,3,9 din Legea nr. 10/2001 și a dispus restituirea în natură a cotei de parte din imobilul în litigiu către reclamantă.
Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanta prin avocat și pârâtul Primarul Municipiului T care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea acesteia.
Reclamanta a solicitat admiterea în tot a cererii formulate, învederând că, dovada calității sale de moștenitor- ca soție supraviețuitoare a defunctului, a fost făcută cu certificatul de căsătorie și cu cel de deces, ambele depuse la dosar.
Pârâtul a solicitat respingerea în tot a cererii, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la restituire nici pentru cota de parte, astfel cum a reținut prima instanță.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului intervenienta, aceasta solicitând admiterea apelului pârâtului și respingerea celui declarat de reclamantă.
În susținerea cererii sale, a invocat calitatea sa de chiriaș al imobilului, afirmate nereguli săvârșite de avocata reclamantei, existența unui dosar penal ce vizează imobilul în litigiu, precum și faptul că asupra respectivului imobil este înscrisă o ipotecă; și-a manifestat îndoielile cu privire la identitatea reclamantei și, respectiv, la modul de dobândire al imobilului.
La termenul din 11.09.2008, în baza art.52 al. 1 Cod procedură civilă, cererea de intervenție a fost admisă în principiu, instanța reținând ca fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 49 al. 1,3 și art. 51 Cod procedură civilă.
Consecință a răspunsului dat de IPJ T- Serviciul de investigații criminale- solicitării Primăriei Municipiului T, potrivit cu care, născută la 30.10.1913 figurează ca fiind decedată la 25.03.2008 (fila 36 dosar), instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 243 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și a suspendat judecata până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei.
Având în vedre că aceștia au fost indicați ca fiind și și că apărătorul acestora a arătat că moștenitorii își însușesc acțiunea promovată de reclamantă ( 47-49 dosar), instanța a procedat la repunerea cauzei pe rol și la citarea acestora.
Înainte de a proceda la examinarea cererilor de apel și, respectiv, de intervenție, instanța are a observa că reclamanta a decedat la 25.-03.2008 ( 49 dosar), deci ulterior pronunțării sentinței atacate (21.02.2008) și anterior declarării prezentului apel (25.04.2008-fila 4 dosar).
Potrivit art.69 al. 2 Cod procedură civilă, avocatul care a asistat partea la judecata pricinii poate să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date, chiar fără mandat.
Pe de altă parte, art. 71 Cod procedură civilă dispune că mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și că dăinuiește până la retragerea sa de către moștenitori.
Cum, în cauză, avocatul reclamantei a avut mandat să o reprezinte pe aceasta, instanța de control judiciar a fost legal sesizată cu cererea de apel formulată de apărător ulterior decesului reclamantei, neexistând la dosar vreo dovadă a retragerii mandatului (până la data declarării apelului) de către moștenitori.
Cum aceștia, prin avocat, și-au manifestat voința de a continua acțiunea începută de antecesoarea lor, dobândesc calitatea avută de aceasta și au calitate procesuală în cauză.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă, față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român de la foștii proprietari tabulari și soția, născută, în baza Decretului nr. 111/1951 ( 22- 24 dosar 8837/2004 al Tribunalului Timiș ).
Nici pârâtul și nici reclamanta nu au contestat abuziva preluare a imobilului în sensul art.2 din Legea nr. 10/2001, ci cota de proprietate restituită în natură, reclamanta solicitând restituirea integrală a cotei de drept, pârâtul opunându-se la orice fel de restituire.
Din examinarea înscrisurilor de la dosar rezultă că, la data preluării, reclamanta era proprietar în cotă de parte asupra imobilului înscris în CF 13180 T, cealaltă cotă fiind proprietatea soțului său, imobilul fiind dobândit cu titlu de cumpărare.
În aceste condiții, în mod corect a reținut tribunalul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 al. 1 lit. 1 din Legea nr.10/2001 la restituirea în natură a cotei de proprietate abuziv preluată.
Pentru a obține restituire cotei de proprietate preluată de la, reclamanta a invocat calitatea sa de moștenitoare a acestuia, astfel că prima instanță i-a pus în vedere să facă dovada celor susținute conform art.1169 Cod civil.
Nici în primă instanță și nici în apel nu a fost depus vreun certificat de moștenitor sau vreun alt înscris din care să rezulte că în cauză ar putea fi incidente dispozițiile art. 4 al. 2,3 din Legea nr. 10/2001, certificatul decălătorie(și nu de căsătorie, cum neîntemeiat susține apelanta- 3 dosar) și, respectiv, cel cu privire la decesul lui ( 17,19 dosar apel) nefiind concludente în acest sens.
Aceasta, pentru că reclamanta era ținută să dovedească nu calitatea sa desoțiea lui (), ci pe cea desoție supraviețuitoarea acestuia, respectiv să dovedească vocația sa succesorală în condițiile Legii nr.319/1944.
Susținerile intervenientei cu privire la dosarul penal ce vizează imobilul în litigiu nu se pot constitui decât în eventuale temeiuri de suspendare a judecății; cum, însă, în cauză nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, instanța reține că dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă nu sunt incidente.
Conform înscrisurilor de carte funciară, imobilul a fost dobândit de foștii proprietari cu titlu de vânzare- cumpărare astfel că, față de dispozițiile art. 30 al. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată și în lipsa vreunei dovezi contrare, afirmațiile intervenientei vizând înscrierile din partea a II-a a cărții funciare nu se constituie în temeiuri de schimbare a sentinței atacate.
Nerelevantă este și susținerea vizând sarcina înscrisă în partea a III-a a aceleiași cărți funciare, câtă vreme Legea nr.10/2001 nu condiționează restituirea imobilelor de inexistența vreunei sarcini care să greveze imobilul.
Conform celor mai sus arătate, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a identității sale, astfel că nici criticile vizând aceste aspecte nu pot fi reținute ca motive întemeiate de apel.
Cu totul nerelevante ca temeiuri de schimbare a sentinței sunt susținerile intervenientei cu privire la persoana apărătorului reclamantei, instanța urmând a le respinge ca atare.
În fine, apariția Legii nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001 (aspect invocat de intervenientă) nu este de natură să influențeze prezenta hotărâre, câtă vreme legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 63/3.02.2009, mult după nașterea raportului juridic cu care instanța a fost sesizată, iar art. 15 al. 2 din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii civile.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelurile declarate de reclamanta (continuat de moștenitorii și ) și PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 383/PI/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând cele mai sus arătate și ca o consecință a respingerii apelului declarat de pârât, instanța va respinge cererea de intervenție în favoarea apelantului pârât formulată de intervenienta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta (continuat de moștenitorii și ) și PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 383/PI/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea de intervenție în favoarea apelantului pârât formulată de intervenienta.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. ). A )- LA. AV. " " - I, PROF., nr. 25, -. 1,. 3, Județ |
2. ). AL )- LA. AV. " " - I, PROF., nr. 25, -. 1,. 3, Județ |
APELANT - PÂRÂT |
3. PRIMARUL MUNICIPIULUI - T, BV., nr. 1, Județ |
INTERVENIENT |
4. - T, nr. 9, Județ |
Emis 4 com.
Red. - 02.04.2009;
Tehnored. - 02.04.2009; 6 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
