Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2242/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 697
Ședința publică de la 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 815 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.
are ca obiect - legea nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 03.12.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 10.12.2009 și apoi la 17.12.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 02.11.2007 la Tribunalul București, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând anularea deciziei nr.292/26.09.2007 emisă de intimată, și obligarea S să le predea în natură imobilul teren, în suprafață de 1800 mp și moara construită pe teren, precum și utilajele preluate la momentul naționalizării, iar dacă acest lucru nu mai este posibil să se acorde despăgubiri bănești în echivalent.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 2001 potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, reclamanții au notificat-o pe pârâtă în vederea restituirii imobilului teren și moară cu tot inventarul utilajelor aflate în construcție, imobil situat în (sat, comuna, Jud.T, reclamanții fiind moștenitorii legali ai defunctului, care a deținut în proprietate aceste bunuri ce au fost naționalizate abuziv, conform legii nr. 119/1948 și trecute fără titlu legal în patrimoniul administrației locale.
S-a susținut că respectiva moară era funcțională la momentul naționalizării, dispunând de utilajele necesare, iar terenul aferent avea suprafața de 1800 mp.
Susțin reclamanții că în mod greșit intimata dispus declinarea competentei de soluționare notificării întrucât competenta de soluționare ii revenea acesteia în totalitate.
A fost anexată la dosar decizia contestată de reclamanți, totodată fiind înaintate și actele ce au stat la baza emiterii acestei decizii.
Tribunalul a încuviințat la cererea reclamanților administrarea în cauză de probatorii cu înscrisuri și expertize tehnice, respectiv contrabilă, topometrică și imobiliară ce au fost anexate la dosar.
Prin sentința civilă nr.815/11.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI; a admis acțiunea formulată de reclamanții, și; a anulat decizia nr.292/26.09.2007 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii motivate cu privire la terenul în suprafață de 1800. moara edificată pe suprafața de 280. utilajele preluate la data naționalizării, conform evaluărilor stabilite prin rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experții, Cost și și depuse la dosar și să înainteze aceste propuneri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru dispune astfel, instanța de fond reținut că prin decizia nr.292/26.09.2007, pârâta AVAS a dispus declinarea competenței de soluționare a notificării nr.241/2001, formulată de petenți către SA A, aceeași excepție fiind invocată și în privința capătului 3 din acțiune referitor la obligarea AVAS la plata de despăgubirii bănești în echivalent.
Prin notificarea nr.241/2001, reclamanții au solicitat pârâtei AVAS, în calitate de moștenitori legali ai defunctului, să li se restituie în natură, în temeiul Legii nr.10/2001, terenul în suprafață de 1800 mp, moara și anexele construite pe teren, situate în comuna, sat, Jud. T, precum și utilajele pentru morărit iar dacă acest lucru nu este posibil să se plătească despăgubiri bănești în echivalent.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la data de 13.03.2000, fost a vândut către Asociația Serv, un procent de 70% acțiuni din capitalul social ce îl deținea la SC SA A, însă, prin sentința civilă nr.2841/14.10.2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 327/30.01.2006 al Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare pe acțiuni, astfel că statul reprezentat de Sar edevenit acționar majoritar la A, după îndeplinirea formalităților efectuate în acest sens fiind re înscris cu un procent de 71,476 din capitalul social al societății la data de 24.07.2007, așa după cum atestă actul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului la 26.05.2008 atașat la dosar.
Tribunalul a considerat că excepția invocată de intimată prin întâmpinare, respectiv lipsa de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză nu este întemeiată, pârâta încălcând prevederile legale înscrise în Legea 10/2001 prin adoptarea soluției de declinare a competenței de soluționare a notificării formulate de reclamanți către SC SA
S-a apreciat că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, statul reprezentat de nu mai era acționar majoritar la SC SA, întrucât încă din anul 2000, luna martie, vânduse acțiunile pe care le deținea la această societate și care se refereau și la terenul și moara revendicate de reclamanți către Serv, astfel că soluția de declinare a competenței în favoarea SC SA - ca unitate deținătoare a imobilului revendicat este eronată, nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art. 21 alin. 1 din lege, în realitate pârâții revenindu-i obligația legală de a soluționa pe fond notificarea cu care a fost învestită.
Pe de altă parte tribunalul a avut în vedere și prevederile art. 29 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată care statuează că " pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2 din lege, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate".
În cauza de față atât terenul cât și moara construită pe teren cu anexele respective și utilajele necesare, bunuri ce au aparținut în proprietate autorului reclamanților, conform dovezilor cu înscrisuri depuse la dosar au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului în temeiul Legii nr.119/1948 privind naționalizarea, totodată reclamanții probând calitatea de moștenitori legali ai defunctului.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a dispus anularea deciziei nr.292/2007 emisă de intimată, prin care și-a declinat competența în favoarea SA - ca unitate deținătoare.
Față de incidența în cauză a prevederilor Legii nr.247/2005 care a modificat Legea nr.10/2001, tribunalul a dispus ca pârâta să facă propuneri de despăgubiri în cadrul unei decizii motivate în ceea ce privește bunurile specificate în notificarea formulată de reclamanți, respectiv terenul în suprafață de 1800 mp, moara și anexele construite pe teren și utilajele bunuri preluate abuziv prin naționalizare, în regimul anterior, ținându-se cont de evaluările stabilite prin rapoartele de expertize tehnice efectuate și depuse la dosar, urmând ca aceste propuneri să fie înaintate către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinică și legală a deciziei motivate nr.292/26.09.2007 a
In primul motiv de apel, se arata că au fost interpretate și aplicate nelegal dispozițiile art. 29 din Legea nr.1 0/2001,fața de situația juridică a SC SA, creată de constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.TR 15/13.03.2000,SC SA nu mai este o societate comercială privatizată integral pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 din lege.
Se arată că AVAS nu are obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr.10/2001 și art. 20,alin. 2 din Legea nr. 15/1990, susținând că bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât, orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate. În acest sens, este fără echivoc ca art.21 din Legea nr.10/2001,republicată, instituie obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea să fie adresată unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege, în cauză această obligație revine SC SA, A, astfel că nu are nici o obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art.21 din Legea nr.10/2001, republicată.
În ceea ce privește obligarea la propunerea de despăgubiri, în condițiile în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunurilor solicitate, se arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.26 (1) din Legea nr.10/2001 iar nu art.29 din Legea nr.10/2001, față de S, deoarece în condițiile nou create de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.TR 15/13.03.2000, nu mai este o societate comercială privatizată integral.
In acest sens, reiterează pe cale de excepție,excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS si solicită admiterea acesteia, apreciind că obligațiile atât în ceea ce privește restituirea în natura a bunurilor cât și în ceea ce privește acordarea despăgubirilor,revin A, în raport de textele legale menționate și situația de fapt a cauzei.
În cel de-al doilea motiv de apel, AVAS apreciază că instanța de fond a aplicat în mod nelegal dispozițiile Legii nr.10/2001, soluția pronunțată nefiind motivată în drept și în fapt.
Se arata că instanța nu a analizat fondul notificării și nu a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a intimaților, în condițiile Legii nr.10/2001, arătând în concret probele în baza cărora a fost dovedită calitatea de persoane îndreptățite.
În cel de-al treilea motiv de apel, apelanta apreciază că prin hotărârea instanței de fond au fost încălcate dispozițiile din Legea nr.10/2001 și procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr.247/22.07.2005, referitoare la stabilirea cuantumul despăgubirilor pentru imobilul revendicat.
Se susține că în mod nelegal a fost obligată S să facă propuneri, conform evaluărilor stabilite prin rapoartele de expertiză, întrucât singura instituție care are obligația și competența de a stabili cuantumul despăgubirilor este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În conformitate cu dispozițiile nr.OUG81/2007, în baza deciziilor emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, conform legii.
În mod nelegal, prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru bunurile mobile, la valoarea de piață, fiind încălcate dispozițiilor art.6.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Apelanta apreciază că este obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii reglementată de aceste dispoziții legale, pentru a nu se încălca competențele și cadrul legal expres prevăzut de art.29 din Legea nr.10/2001, art.16 alin1, 2, 7 și 8, Titlul Vii, capitolul V din Legea nr.247/2005.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, intimații au arătat că la data publicării Legii nr.10/2001, intimata AVAS înstrăinase către SC SERV SA A un procent de 70% acțiuni din capitalul social pe care-l deținea la această societate, iar în aceste acțiuni erau incluse și bunurile revendicate, respectiv terenul în suprafață de 1.800 mp, moara edificată pe acesta și utilajele de morărit, situate în Sat,., Jud.
Prin vânzarea acestor acțiuni SC SA s-a privatizat integral, astfel că întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, Statul reprezentat de nu mai era acționar majoritar la SC SA, soluția de declinare a competentei în favoarea SC SA - ca unitate deținătoare a imobilului revendicat este eronată, nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art.21 alin.1 din lege, în realitate pârâtei revenindu-i obligația legală de a soluționa pe fond notificarea cu care a fost investită.
Se mai arata că în cauza de față, atât terenul, cât și moara construită pe teren cu anexele respective și utilajele necesare, bunuri ce au aparținut în proprietate autorului reclamanților conform dovezilor cu înscrisuri depuse la dosar, au fost trecute în mod abuziv în proprietatea Statului în temeiul Legii nr.119/1948 privind naționalizarea, totodată reclamanții probând calitatea de moștenitori legali ai defunctului.
In aceste condiții, Tribunalul a respins în mod legal apărarea pârâtei constatând că are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la motivul 2 de apel, s-a apreciat că acesta este nefondat, deoarece instanța a apreciat corect că în dosar au fost depuse probe care atestau calitatea de moștenitori a reclamanților, menționându-se că, aceste acte au fost depuse și în dosarul de notificare format la.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele stabilite prin criticile formulate, în raport de prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica vizând aplicarea greșită în cauză a prevederilor art.29 din Legea nr.10/2001, republicată.
Critica este fondată.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului de fond, imobilul solicitat a fi retrocedat de către contestator, în cadrul procedurii stabilite de Legea nr.10/2001, în prezent face parte din patrimoniul
Pe de altă parte, deși la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, această societate comercială fusese privatizată integral, Curtea apreciază că în mod eronat a apreciat prima instanță ca având relevanță exclusiv această împrejurare.
În acest sens, Curtea are în vedere, pe de o parte, faptul că la dosar s-a făcut dovada faptului că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă - sentința civilă nr.2841/14.10.2002 a Tribunalului Teleorman - filele 33-36 dosar fond, irevocabilă prin decizia civilă nr.327/30.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială - filele 37-44, s-a constatat nul absolut contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni TR 15 din 13.03.2000 încheiat între și Asociația Serv, or, odată constatată nulitatea acestui act juridic, aceasta are ca efect desființarea retroactivă a actului juridic constatat nul și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia.
Întrucât efectele nulității se produc retroactiv, așadar din chiar momentul încheierii actului, consecința logică este aceea că la momentul soluționării cauzei, bunul revendicat se afla în patrimoniul unei societăți comerciale, la care statul deține, așa cum rezultă din certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului nr.78103/22.05.2008, 71,4769% din capitalul social.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere faptul că, această hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat, că în urma soluționării acestui proces, s-au efectuat formele de publicitate specifice domeniului vizat de actul de vânzare constatat nul, calitatea de acționar a statului fiind înscrisă la Registrul Comerțului și nu în ultimul rând, că principiul consacrat de Legea nr.10/2001, act normativ pe care contestatorii și-au întemeiat pretenția dedusă judecății, este acela al prevalenței restituirii în natură a bunurilor pentru care s-au depus notificări, principiu dedus din coroborarea art.1 cu art.7 și 9 din lege.
Prin urmare, simplul fapt că la data publicării Legii nr.10/2001 și a intrării în vigoare a acestui act normativ, contractul de privatizare integrală a societății deținătoare a bunului solicitat prin notificare, era în ființă, nu poate avea ca efect lipsirea de consecințe a unei hotărâri judecătorești irevocabile intervenită anterior soluționării notificării, prin care, același contract este declarat nul absolut, iar o atare apreciere nu poate fi, de altminteri, considerată nici ca fiind conformă intereselor contestatorilor, care, în situația aplicării în cauză a prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001 au posibilitatea restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, fără a fi necesar să fie urmată procedura de acordare a despăgubirilor stabilită prin Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În același timp, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001, rezultă că în mod eronat a procedat prima instanță la soluționarea în fond a cererii de restituire în acest cadru procesual.
Astfel, Curtea reține ca obiect al prezentului litigiu l-a constituit contestația formulată de intimații contestatori împotriva dispoziției prin care apelanta a declinat competența soluționării notificării formulate de intimat, în favoarea, conform art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, prin aceeași cerere contestatorii solicitând, în contradictoriu cu, restituirea bunului în natură.
În aceste condiții, câtă vreme, contestatorii nu au înțeles să solicite chemarea în judecată a societății sus amintite, în aplicarea dispozițiilor art.129 alin.6 Cod de procedură civilă, care consacră principiul disponibilității procesului civil, în raport de toate considerentele expuse anterior, în sensul incidenței în cauză a prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001 - ceea ce avea drept consecință faptul că într-o astfel de situație, notificarea se soluționează de către societatea deținătoare - soluționarea în fond a cererii de restituire a bunului, în sensul deciziei nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, se impunea a fi făcută în contradictoriu cu această societate.
Curtea nu poate reține însă ca fiind fondată excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei în cauză, câtă vreme, așa cum a reținut anterior, aceasta are calitatea de emitent al deciziei ce face obiectul contestației.
Critica întemeiată pe aplicarea eronată în cauză a prevederilor înscrise în art.29 din Legea nr.10/2001 și art.16 alin.1, 2, 7 și 8 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, va fi înlăturată prin raportare la măsurile stabilite în sarcina apelantei în dispozitivul sentinței civile apelate, dar și la considerentele care le-au fundamentat, expuse în cadrul hotărârii apelate, din care rezultă că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea în cauză, în raport de situația de fapt pe care a reținut-o, a prevederilor legale pe care se întemeiază critica apelantei, fără a proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor în sarcina acesteia, ci a făcut trimitere la procedura specială reglementată de Legea nr.247/2005.
De asemenea, este nefondată critica apelantei referitoare la nemotivarea hotărârii, din verificarea considerentelor acesteia rezultând că prima instanță a analizat punctual cererile cu care a fost legal investită, indicând și temeiurile de fapt și de drept care au constituit temei al soluției pronunțate.
În raport de toate considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, apelul va fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate în sensul respingerii contestației ca nefondată și a menținerii soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 815 din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliat în Z,-, județ T, domiciliat în B,-,.74,.13, sector 6, și, domiciliată în B, nr.20-28,.11,.A,.19, sector 1.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
I -
Red.
Tehnored./CS
6 ex/12.01.2010
--------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie
